facebook twitter youtube instagram
  • Home

Zetu Harrys

 ÃŽn 1939, cu ocazia Ceferiadei, în cadrul muzeului C.F.R. din incinta complexului sportiv È™i cultural GiuleÈ™ti este realizată o replică a unei camere de la Grand Hotel Rex Mamaia. Grand Hotel Rex Mamaia a fost construit printr-un parteneriat între O.N.T. È™i C.F.R.



Lucrările finanÈ›ate de C.F.R. prin O.N.T. încep în data de 15 august 1936 È™i sunt finalizate în 1938. De proiectul de arhitectură s-a ocupat George Matei Cantacuzino care a proiectat un impozant edificiu în stil art deco, însă un art deco mai degrabă apropiat variantei californiene decât celei din zona nordică a coastei de est (New York, Boston etc.), cu arcade, colonade, elemente din lemn È™i È›iglă, împrumutate din mediterranean revival.  

Resortul se întindea între mare și lac, la exterior fiind numeroase facilități precum benzinărie cu garaje și service auto, zone de promenadă umbrite de pergole, un parc cu fântână arteziană, bar internațional în aer liber, gară feroviară internațională unde veneau trenuri speciale cu vagoane Pullman, terenuri de tenis, mese de pin-pong, piscine cu școală de înot, iar pe malul lacului era amenajat un club nautic cu debarcader pentru yachturi și bărci de viteză, precum și o școală de canotaj. Plaja era amenajată cu șezlonguri, umbrele și sisteme de iluminat.

La interior fiecare cameră avea baie și balcon proprii. Ultimul etaj era rezervat apartamentelor de lux. Pe partea dinspre mare se aflau restaurantele interioare ce erau continuate cu terase generoase. Acestora li se adăugau barul american, sala de lectură, oficiul de poștă și telegrafie dotat cu sală pentru corespondență.

Se intenționa construirea unui al doilea imobil, identic cu primul, dispus în oglindă. Acesta urma cel mai probabil să găzduiască spații de cazare și un cazinou. Însă izbucnirea celui de al doilea război mondial și apoi instaurarea regimului comunist au îngropat definitiv acest proiect.

 ÃŽn 1939 macheta Grand Hotel Rex era expusă în Muzeul C.F.R. din incinta stadionului GiuleÈ™ti. Macheta cu un nivel de detaliu excepÈ›ional a fost realizată de Mihail Perceag, la scara 1/100. Grand Hotel Rex Mamaia a fost construit printr-un parteneriat între O.N.T. È™i C.F.R.


Lucrările finanÈ›ate de C.F.R. prin O.N.T. încep în data de 15 august 1936 È™i sunt finalizate în 1938. De proiectul de arhitectură s-a ocupat George Matei Cantacuzino care a proiectat un impozant edificiu în stil art deco, însă un art deco mai degrabă apropiat variantei californiene decât celei din zona nordică a coastei de est (New York, Boston etc.), cu arcade, colonade, elemente din lemn È™i È›iglă, împrumutate din mediterranean revival.  

Resortul se întindea între mare și lac, la exterior fiind numeroase facilități precum benzinărie cu garaje și service auto, zone de promenadă umbrite de pergole, un parc cu fântână arteziană, bar internațional în aer liber, gară feroviară internațională unde veneau trenuri speciale cu vagoane Pullman, terenuri de tenis, mese de pin-pong, piscine cu școală de înot, iar pe malul lacului era amenajat un club nautic cu debarcader pentru yachturi și bărci de viteză, precum și o școală de canotaj. Plaja era amenajată cu șezlonguri, umbrele și sisteme de iluminat.

La interior fiecare cameră avea baie și balcon proprii. Ultimul etaj era rezervat apartamentelor de lux. Pe partea dinspre mare se aflau restaurantele interioare ce erau continuate cu terase generoase. Acestora li se adăugau barul american, sala de lectură, oficiul de poștă și telegrafie dotat cu sală pentru corespondență.

Se intenționa construirea unui al doilea imobil, identic cu primul, dispus în oglindă. Acesta urma cel mai probabil să găzduiască spații de cazare și un cazinou. Însă izbucnirea celui de al doilea război mondial și apoi instaurarea regimului comunist au îngropat definitiv acest proiect.

 La mijlocul anilor '30, pe strada Visarion #28 (astăzi #18) din capitală, pe un teren cu laturile de 17 È™i 14 metri, Colonelul D. Rădulescu ridica un imobil de apartamente. De proiect se ocupă arhitectul Toma Marinescu care realizează o superbă clădire în stil mediterranean revival cu unele elemente moderniste.

Parterul și etajul erau ocupate de locuința colonelului, în timp ce etajele 2, 3 și 4 dispuneau de apartamente și garsoniere, etajele având intrare separată.


Apartamentul proprietarului era desfășurat astfel:

-parter: vestiar, hol, birou, sufragerie, fumoir, depozitare, bucătărie, baie

-etaj: salon, două dormitoare, baie, debara.

Parterul este complet deschis, despărțirile între camere fiind făcute cu ajutorul draperiilor. Pardoselile sunt alcătuite din marmură roz și albă, respectiv parchet de stejar în camere.




Scara interioară era placată cu marmură albă având sub ea amenajată o nișa cu banchetă, taburete și măsuțe suprapuse.

Tencuiala pereților este efectuată în "calcio vecchio", cu tavane finisate alb și sisteme de iluminat mascate.

Într-unul din pereții sufrageriei a fost amenajată o nișă rotunjită care găzduiește bufetul și o oglindă de dimensiuni mari.

 Pe Cătălin îl È™tiu de când eram tineri È™i frumoÈ™i, acuum fiind doar frumoÈ™i... Dar dincolo de glumă, È™tiam de pasiunea sa pentru fotografie. Dar până acum nu am avut ocazia să văd lucrările sale. Și nu mă refer la fotografiile făcute la diverse evenimente sau alte situaÈ›ii similare, ci mă refer la fotografiile de suflet...

"Actorul: chip. suflet. om." este o colecÈ›ie de...suflete. Sufletele unor mari oameni, unor oameni care au însemnat ceva pentru cinematografia È™i teatrul românesc, unor oameni cu niÈ™te poveÈ™ti fantastice. Majoritatea dintre ei...nu mai sunt printre noi.  Din această galerie fantastică, cu regret spun că am avut bucuria, onoarea È™i plăcearea să îi cunosc personal pe doar doi: Nea Jean Constatin È™i "Dichi"- Ion Dichiseanu.

ÃŽn zona aceasta a fotografiei de cinema fie că discutăm de publicity photo, de press stills sau de on set photos lucrurile sunt destul de standardizate. ÃŽn spatele unui astfel de shooting e o întreagă echipă de la lumini la make-up. Cătălin în schimb, a mers într-o altă direcÈ›ie. A surprins actorul ca om, dincolo de scenă, dincolo de set, dincolo de măști. Aceste fotografii, aÈ™a numitele candid photos, surprind OMUL:  sentimente, emoÈ›ii, trăiri. Și chiar dacă ei nu mai sunt printre noi, trebuie doar să privim lucrările lui Cătălin È™i vedem o picătură din sufletul lor imortalizat pentru eterninate.

ExpoziÈ›ia este deschisă până în data de 1 septembrie, fiind găzduită de Centrul Cultural JudeÈ›ean „Jean Constantin” ConstanÈ›a.



 ÃŽntinse pe câteva zeci de hectare, Uzinele Malaxa au fost la vremea lor cel mai mare complex industrial din România È™i unul dintre cei mai mari producători de locomotive È™i automotoare din Europa.

De proiect s-a ocupat reputatul arhitect  Horia Creangă, care realizează un superb complex de clădiri din cărămidă, în stil art deco, accesul făcându-se prin niÈ™te porÈ›i monumentale, după modelul marilor corporaÈ›ii industriale americane. De altfel Malaxa a fost cel care a adus în È›ara noastră tehnologia americanp de È™lefuire "Stiefel". Statele Unite fiind È™i locul unde È™i-a găsit odihnă veÈ™nică.

În perioada de vârf, aici lucrau 6.000 de oameni. Din cele 30 de hectare ale platformei industriale, 10 hectare erau ocupate de clădirile de producție.

Nicolae Malaxa avea profilul tipic întreprinzătorului capitalist al acelor vremuri și cu siguranță dacă nu intervenea comunismul, Malaxa devenea unul dintre cele mai mari branduri europene în domeniu.

În 1940 reprezentantii AGIR vizitează uzinele unde le sunt prezentate planurile de viitor și impresionanta machetă a complexului.

AGIR - Asociația Generală a Inginerilor din România a fost înființată în 1918 la Iași, în 1949 prin fuziune devine Asociația Științifică a Tehnicienilor, pentru ca în 1990 să revină la denumirea inițială.




 ÃŽn anul 1933, la iniÈ›iativa primarului Grigorescu, după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu È™i cu sprijinul inginerului Aurel Ioanovici, se punea piatra de temelie a celui mai mare edificiu industrial constănÈ›ean - Abatorul de Export.

Impresionantul complex în stil art deco a fost finalizat în 1936, la inaugurarea ce a avut loc în ultima duminică a lunii mai, fiind prezent și Regele Carol al II-lea, alături de ministrul Nistor.

Mai jos vă prezint câteva imagini realizate în 1935, cu un an înainte de inaugurarea oficială.




 DeÈ™i mică din punct de vedere al numărului de tancuri, flota companiei petroliere româneÈ™ti Steaua Română era foarte activă.

Cele 3 vapoare deținute de companie erau: Oltenia (cel mai mare tanc petrolier românesc - 10.120 tone), Steaua Română (8.150 tone) și Principele Barbu Știrbey (4.250 tone) redenumit in data de 3 iulie 1939 Câmpina.

Pe lângă petrolul rafinat produs în România, tancurile aduceau în Europa de Vest și petrolul rafinat în rafinăria din Batumi (Georgia) și cel rafinat în rafinăria din Baton-Rouge (USA).

Căpitanul Navrea de pe tancul Oltenia a fost remarcat de americani ca fiind cel mai tânăr căpitan de navă care a intrat in apele Statelor Unite.

Să intrăm în câteva detalii tehnice:


1. S.S. (Steam Ship) Oltenia: construită în Anglia, în anul 1928 de către Șantierele Navale Armstrong Whitworth, Newcastle on Tyne. Are un tonaj de 10.120 tone și poate transporta circa 8770 tone de benzină sau circa 9.500 tone de petrol plus combustibilul și proviziile necesare unei călătorii.


Lungimea = 144 metri
Lățimea = aproximativ 18 metri
Pescaj mediu = 9 metri
Are o viteză de 12 1/2 noduri și un echipaj de 36 de oameni.


2. S.S. Steaua Română: construită în Germania în anul 1914 de către Șantierele Navale Nordseewerke Emden. Are un tonaj de 8150 de tone și poate transporta 7.600 tone de păcură, plus combustibil și proviziile necesare unei călătorii.


Lungimea = 123 metri
Lățimea = aproximativ 17 metri
Pescaj mediu = 8 metri
Are o viteză de 11 noduri și un echipaj de 35 de oameni.


3. S.S. Principele Barbu Știrbey (redenumită Câmpina): construită în anul 1912 în Germania, la Șantierele Frerichs & Co. Einswarden. Are un tonaj de 4250 tone și încarcă circa 3850 tone păcură, plus combustibilul și proviziile necesare unei călătorii.


Lungimea = aproximativ 102 metri
Lățimea = aproximativ 15 metri
Pescaj mediu = 7.3 metri
Are o viteză de aproximativ 10 noduri și un echipaj de 33 de oameni.

Portul de domiciliu al celor 3 nave este Constanța.

petrolierul Oltenia

Societatea "Steaua Română" mai deÈ›ine pe Dunăre un tanc-rezervor denumit ArbanaÈ™i, care nu are sistem propriu de propulsie, construit în 1905 în Germania, la Șantierele Navale Cristoph Ruthof, Regensburg. 

Capacitatea de încărcare produse negre = 610 tone
Capacitatea de încărcare produse albe = 600 tone
Tone metrice = aproximativ 629
Lungimea = 66.75 metri
Lățimea = 8.8 metri
Înălțimea = 2.1 metri
Pescaj mediu încărcat = 1.9 metri
Nu este prevăzut cu stație T.F.F. și are un echipaj de 3 oameni.

Portul de domiciliu este Giurgiu.


În afară de acestea, societatea a mai avut două nave: Adagena, fost vas de salvare care transporta produse petrolifere în butoaie către Orient li Ludovic Mrazec, un tanc de mic tonaj care opera tot pe ruta către Orient.

Cel dintâi a ars în rada Portului Constanța, iar cel de al doilea s-a scufundat în Dardanele în urma unei coliziuni.

 ÃŽn 1933, în capitală, la intersecÈ›ia bulevardului Brătianu cu strada Thomas Woodrow Wilson, după planurile arhitectului State BaloÈ™in se ridică o impresionantă clădire în stil art deco, cu 12 etaje, aparÈ›inând companiei Creditul Agricol. Imobilul găzduia spaÈ›ii comerciale È™i birouri la parter È™i locuinÈ›e la etajele superioare.

Strada și turnul au primit numele celebrului președinte american, care a avut un rol cheie în recunoașterea internațională a independenței României prin punctul 11 al declarației sale din 1918, prin care cerea tuturor armatelor străine să părăsească teritoriul României și recunoștea dreptul șării noastre de a se autoguverna.


În urma cutremurului din 1940 clădirea este ușor afectată, fiind consolidată în 1941, ocazie cu care pe acoperiș se montează și o poziție de tun anti-aerian.


În anii '60 comuniștii intervin pe clădire lărgind spațiul de la parter prin demolarea structurii de rezistență. Această imbecilă decizie avea să aibe repercusiuni în 1977, clădirea prăbușindu-se parțial.


Newer Posts
Older Posts

Societatea de Cartofilie "Stella Maris"

Societatea de Cartofilie "Stella Maris"

Follow me on Facebook

Contact :

Name

Email *

Message *

Created By SoraTemplates | Distributed by GooyaabiTemplates