Trăim vremuri din ce în ce mai apăsătoare și din ce în ce mai îngrijorătoare. Boli și afecțiuni care înainte erau specifice vârstei a treia, sau alte probleme de care în urmă cu 30-40 de ani nu existau, sau nu erau larg răspândite, au devenit din ce în ce mai comune. Mai grav, aceste probleme au ajuns să afecteze tinerii și în unele cazuri chiar copiii. 

    Mulți dintre cei tineri le ignoră, sau le este rușine să recunoască că sunt afectați, iar alții pur și simplu nu recunosc simptomele și consideră că „e doar o simplă oboseală”. Și nu de puține ori ajung la medic în stadii avansate în care recuperarea este extrem de dificilă, sau în unele cazuri, dramatice, imposibilă. 

    Iar evenimentele de awareness, cel puțin în România sunt foarte rare și se concentrează în majoritatea lor pe capitală.  Din fericire, grație celor de la Rotary Cetatea Tomis, ASOAF Constanța și Patronatul Național al Femeilor de Afaceri din IMM, un astfel de eveniment a fost găzduit de hotelul IAKI din stațiunea Mamaia. 

    Constănțenii s-au dovedit foarte receptivi, în sala Viena fiind prezenți atât medici cât și persoane care au dorit să afle mai multe informații despre Alzheimer , o boală teribilă care a începout din ce în ce mai mult să afecteze tinerii și despre care se preconizează că în următorii 40 de ani, numărul persoanelor diagnosticate se va tripla.

 Peste tot este folosită sintagma "București - micul Paris" cu referire la întreaga perioadă de la venirea în țară a Regelui Carol I și până la începutul celui de al doilea război mondial. Este o greșeală care din păcate se perpetuează, trecând astfel în umbră o serie de evenimente extrem de importante atât în context național cât și internațional. 

Modernizarea Bucureștiului după model francez, parisian ca să fim mai exacți a început în perioada în care Regele Carol I a venit la cârma țării, fiind o urmare a relațiilor foarte strânse politice, militare și economice între România și Franța. În arhitectură se evidențiază clădirile elegante în stil neoclasic francez, dar și o serie de clădiri Haussmann, în timp ce în societate lumea bună vorbea franceză și purta ultimele noutăți de la Paris, iar din punct de vedere militar poate cel mai grăitor exemplu este sistemul de fortificații din jurul Bucureștiului.

După primul război mondial relațiile României încep să se răcească substanțial. România, aflată în plin proces de găsire și dezvoltare a identității naționale, cu resurse excepționale de petrol, gaz și potențial foarte mare pentru dezvoltarea agriculturii a început să investească masiv în dezvoltare. Acest lucru nu a fost văzut cu ochi prea buni de către marile puteri europene care au făcut presiuni mari pentru a opri acest avânt. Astfel se ajunge la acea răcire a relațiilor de care ziceam că a început pe la mijlocul anilor '20 și a atins punctul culminant în anii '30, când întreaga țară devine o enclavă americană în Europa.

Această stare de fapt a fost determinată de o serie de evenimente:

- în timpul WW1 Franța a luat flota României și a dat-o Rusiei cu promisiunea că Rusia o va returna țării noastre și eventualele pagube vor fi suportate de guvernul francez. România a primit înapoi doar câteva nave. într-o stare ce le făceau inutilizabile, cât despre despăgubiri, nici nu s-a pus problema;

- Comisia Europeană a Dunării a dispus ca sectorul Dunării Maritime și orașul Sulina să treacă sub administrarea Austriei pentru a evita ca Rusia sau Turcia să ajungă să controleze gurile Dunării, promisiunea fiind că după război Austria să transfere controlul înapoi către România, lucru care nu s-a petrecut, statul nostru obținând abia la finele anilor '30 proprietatea asupra zonei, după un proces îndelungat și complex;

- Embargoul pe transport de persoane impus de către Marea Britanie ca pedeapsă că România își susținea financiar companiile de transport de stat prin diverse facilități fiscale, bilete unice de transport, politici protecționiste etc. Aceste politici erau văzute ca un mijloc neloial de a face concurență companiilor britanice. Această atitudine a britanicilor poate fi văzută și ca o răzbunare pentru chestiunea Dobrogei când în urma unei înțelegeri între România și Turcia, companiile britanice din Dobrogea nu au mai primit despăgubiri de la statul român;

- Războiul economic dus pe toate căile legale și mai puțin legale de către cartelul oțelului și cărbunelui condus de Germania, care nu accepta sub nicio formă ca o altă țară să dezvolte aceste sectoare independent de cartel.

România a găsit un sprijin real și corect în Polonia, Cehoslovacia, Yugoslavia și Turcia, dar asta nu era de ajuns pentru a ține piept marilor puteri din Est și Vest, drept urmare țara noastră se reorientează către Statele Unite. Americanii au fost deschiși pentru această alianță, fiind de acord cu politicile protecționiste ale României, acceptând să intre ca minoritari în joint ventures cu companii de stat. România era poarta de intrare pentru bunurile Made in U.S.A. pe piețele europene. 

Investițiile americane în România au fost imense, un echivalent al planului Marshall. Discutăm de prezența americană pe toate nivelurile. De la agricultură (utilajele Fordson și International Harvester) la auto: Ford cu fabrica din Floreasca unde se produceau numeroase modele de autoturisme, camioane și autospeciale și pentru care Henry Ford avea planuri mari, ce au fost stopate de război (de altfel fiul său Edsel a fost numit directorul fabricii), Uzinele Goodrich, licența pentru produs autobuze Chevrolet a STB, birourile  Electric Auto-Lite, Link-Belt, Monroe Auto Equipment, Thompson Products și Weaver; reprezentanțele Federal Truck, Dodge, Cadillac, Lincoln, Nash, Packard, Chevrolet etc. La care trebuie să adăugăm deschiderea porturilor americane pentru petrolul românesc și deschiderea la București a birourilor giantului feroviar american Baldwin Locomotive Works, care prin prietenia dintre colonelul Grable și Malaxa a facilitat obținerea de licență pentru locomotivă Santa Fe (o să revenim într-un articol pe larg pentru a lămuri care e situația privind această licență, pentru că în România încă este o nebuloasă pe acest subiect).

O dată la 3 zile un vapor pleca și altul venea pe linia Constanța-New York aducând și exportând bunuri. Iar acest fapt s-a reflectat în viața de zi cu zi a românilor brandurile cu nume franceze fiind înlocuite cu Zenith, Kelvinator, Frigidaire, Crosley, Metro Goldwin, Fox, Universal, Hanan and Sons, Westinghouse, Western Electric, Edison, IT&T, General Electric, Paramount și mulți alții.

Revistele acelor vremuri precum Voiaj, Magazinul, Oglinda Lumii, Lumea Ilustrată, Realitatea Ilustrată, Cinema, etc aveau ample articole dedicate vieții de peste ocean, cele două din urmă organizând numeroase evenimente și concursuri bilaterale, iar Cinema își deschide și birouri în State.

La nivel de capitală se trece la ample modernizări cu clădiri din ce în ce mai înalte inspirate de arhitectura de peste ocean: art deco și moderniste și cu zeci de vile spectaculoase în stil mediterranean revival, stil adus la noi în țară tocmai din California.

Acest puternic sprijin american a dus la transformarea României într-o putere industrială și agricolă regională. România exporta grâu, cărbune, produse ale industriei sticlei și siderurgică, iar benzinăriile CREMIN operau in Franța, Germania, Austria, Egipt etc.

Punctul culminant a fost atins în cadrul New York World Fair 1939-1940 când Pavilionul României a fost amplasat alături de marile puteri ale lumii în dreptul iazului națiunilor, și pentru scurt timp, până la intrarea în război, flota comercială Română a preluat aproape integral responsabilitatea de a transporta bunuri între Statele Unite și Europa. 

Dar instaurarea regimului comunist a oprit temporar această excepțională colaborare, iar nivelul economic atins în anul 1938 rămâne în prezent un vis din zona S. F.

 În data de 28 septembrie 2023 la Pentagon Generalul Daniel Petrescu - Șef al Statului Major al Apărării, a avut o întâlnire bilaterală cu  Vice Chief of Naval Operations Adm. Lisa Franchetti. 

În cadrul acestei întâlniri s-a discutat despre securitatea la Marea Neagră și creșterea și întărirea cooperării bilaterale româno-americane în sectorul apărării. Această vizită poate fi punctul de plecare către o flotă NATO sub comanda României, sau mai exact o prezență americană sub pavilion de complezență. Situația a fost discutată de numeroase ori în ultimele audieri și discuții ce au avut loc la DOD dar și în Senatul american. Din motive strategice și diplomatice Turcia nu intră în calcul, iar din motive strategice și de capabilitate a operării, Bulgaria iese la rândul său din discuție. 

O prezență navală americană permanentă în România are numeroase efecte pozitive: creșterea securității în zonă; o posibilă transformare a S.N. Mangalia în centru de mentenanță pentru US Navy, în contextul în care US Navy are probleme foarte mari în asigurarea mentenanței navelor existente și construirea unora noi, situație generată de decizii stupide ale administratțiilor democrate de după 1990. Iar în audierile din Senat s-a tot ridicat problema găsirii unor facilități care să rezolve această criză, fie ele în USA sau în țări aliate. Mai mult un SN Mangalia activ pe partea militară ar putea fi punctul cheie privind dotarea flotei noastre cu nave de ultimă generație dotate cu echipamente și sisteme de top, de proveniență americană.

 În luna decembrie 1931, etajele superioare ale impozantului imobil Ciclop din capitală au găzduit un elegant festival de modă care a culminat cu un spectacol de încheiere în data de 30 decembrie 1931.

Organizatorul a fost domnul Soare Z. Soare - regizor al Teatrului Național, cel care a supervizat inclusiv modul in care au fost dispuse standurile expoziției. La ultimul etaj al expoziției au fost amenajate estrade unde doamnele din lumea bună a capitalei puteau socializa în timp ce admirau creațiile designerilor. Evenimentul a fost deschis de un recital al maestrului pianist și compozitor Leon, fiind urmat de prelegerea doamnei Claudia Millian (o apreciată poetă a perioadei interbelice), evenimentul a continuat cu momente comice ale domnului Talianu de la Teatrul Regina Maria și evident defilarea creațiilor caselor de modă: Giselle, Delettre, Weiser, Maxim, Styl, Denise, Olimpia & Annie. Seara a fost încheiată cu două dansuri prestate de "Ten Alhambra Girls" care au prezentat produsele fabricii de tricotaje Hermes si dresurile Ady, coregrafia fiind semnată de maestrul Simion.

 În noiembrie 1895, statul român închiriază de la compania Navigazione Generale Italiana - NGI, care era un joint venture între Societa in Accomandita Piroscafi Postali-Ignazio & Vicenzo Florio (Florio Line) și Rubattino, două vapoare care să opereze pe ruta Constanța-Istanbul. În anul 1897 unul dintre acestea este cumpărat și intră în serviciul SMR sub numele de Principesa Maria, fiind la vremea respectivă cel mai elegant și luxos pasager din Marea Neagră.

Vaporul a fost construit la începutul lui 1890 în șantierul Naval Fratelli Orlando din Livorno și a operat curse între Sicilia și Italia continentală, până în 1895 cand a fost închiriat de statul român, iar în 3 martie 1897 a fost achiziționat de către România. Nava avea o lungime de 88 de metri și o lățime de 10 metri. Viteza maximă atinsă era de 17 noduri, iar numărul de pasageri ce puteau fi găzduiți la bord era de 190.

În 1907 nava eșuează lângă Tenedos (astăzi insula Bozcaada, Turcia), este ranfluată și dusă în șantierul naval pentru reparații, în 1909 revenind pe linia Constanța-Istanbul.  În septembrie 1916 este cedată Marinei Imperiale Ruse, ocazie cu care i se schimbă numele în Osvobojdenie (Eliberarea) și este folosită în timpul războiului ca network layer. În mai 1918 nava este capturată de germani la Sevastopol.  Imediat după război revine în flota marinei române, este reparată și își recapată numele de Principesa Maria. Continuă să lege Constanța de Istanbul până în anul 1937 când este trasă la cheu. În 1938 este vândută și casată.

***

Pe 14 iunie 1935 a avut loc cel mai important voiaj din istoria navei. A adus de la Odessa rămășițele pământești alte domnitorului Dimitrie Cantemir, lespezile de pe mormântul său și 1445 de lăzi cu o gretuate totală de 135 de tone. În lăzi se aflau arhiva națională a României, documente de stat și o mare parte din depozitul de bancnote al Băncii Naționale a României, trimise la Moscova la începutul războiului. Presa vremii notează că piesele de artă, obiectele istorice și aurul nu au fost trimise de către autoritatile ruse. 

Osemintele domnitorului se aflau într-o cutie lungă de 2 metri, lată de 1 metru și înaltă de 25 de centimetri, îmbrăcată în pânză de sac. 

După sosirea în port, la bordul navei a avut loc o ceremonie religioasă în prezența demnitarilor publici și a înaltelor fețe bisericești.

 În anii '30, arhitectul Mihai Ricci realizează o serie de planuri pentru locuințe ieftine (economice). Una dintre acestea a fost construită în cartierul Domenii.

Imobilul desfășurat pe subsol, parter și etaj era construit din cărămidă și beton armat, cu tencuială exterioară simplă și soclu placat cu cărămidă aparentă. Imobilul îmbina elemente moderniste, mediteraneene și neoromânești.

Printre facilități se numărau: încălzire centrală, ardere automată și sistem de încălzire a apei furnizat de către compania Aragaz.

Arhitectul recomandă casa pentru o familie de maxim 2 persoane.

Desfășurare funcțională:

Subsol: atelier, w.c., spălătorie, servitor, calorifer, debara.

Parter: hol, living cu dining deschise, vestibul, birou, bucătărie, cămară alimente și garaj pentru o mașină.

Etaj: un dormitor, o baie, un dressing și un budoir.

 În 1939, cu ocazia Ceferiadei, în cadrul muzeului C.F.R. din incinta complexului sportiv și cultural Giulești este realizată o replică a unei camere de la Grand Hotel Rex Mamaia. Grand Hotel Rex Mamaia a fost construit printr-un parteneriat între O.N.T. și C.F.R.

Lucrările finanțate de C.F.R. prin O.N.T. încep în data de 15 august 1936 și sunt finalizate în 1938. De proiectul de arhitectură s-a ocupat George Matei Cantacuzino care a proiectat un impozant edificiu în stil art deco, însă un art deco mai degrabă apropiat variantei californiene decât celei din zona nordică a coastei de est (New York, Boston etc.), cu arcade, colonade, elemente din lemn și țiglă, împrumutate din mediterranean revival.  

Resortul se întindea între mare și lac, la exterior fiind numeroase facilități precum benzinărie cu garaje și service auto, zone de promenadă umbrite de pergole, un parc cu fântână arteziană, bar internațional în aer liber, gară feroviară internațională unde veneau trenuri speciale cu vagoane Pullman, terenuri de tenis, mese de pin-pong, piscine cu școală de înot, iar pe malul lacului era amenajat un club nautic cu debarcader pentru yachturi și bărci de viteză, precum și o școală de canotaj. Plaja era amenajată cu șezlonguri, umbrele și sisteme de iluminat.

La interior fiecare cameră avea baie și balcon proprii. Ultimul etaj era rezervat apartamentelor de lux. Pe partea dinspre mare se aflau restaurantele interioare ce erau continuate cu terase generoase. Acestora li se adăugau barul american, sala de lectură, oficiul de poștă și telegrafie dotat cu sală pentru corespondență.

Se intenționa construirea unui al doilea imobil, identic cu primul, dispus în oglindă. Acesta urma cel mai probabil să găzduiască spații de cazare și un cazinou. Însă izbucnirea celui de al doilea război mondial și apoi instaurarea regimului comunist au îngropat definitiv acest proiect.

 În 1939 macheta Grand Hotel Rex era expusă în Muzeul C.F.R. din incinta stadionului Giulești. Macheta cu un nivel de detaliu excepțional a fost realizată de Mihail Perceag, la scara 1/100. Grand Hotel Rex Mamaia a fost construit printr-un parteneriat între O.N.T. și C.F.R.

Lucrările finanțate de C.F.R. prin O.N.T. încep în data de 15 august 1936 și sunt finalizate în 1938. De proiectul de arhitectură s-a ocupat George Matei Cantacuzino care a proiectat un impozant edificiu în stil art deco, însă un art deco mai degrabă apropiat variantei californiene decât celei din zona nordică a coastei de est (New York, Boston etc.), cu arcade, colonade, elemente din lemn și țiglă, împrumutate din mediterranean revival.  

Resortul se întindea între mare și lac, la exterior fiind numeroase facilități precum benzinărie cu garaje și service auto, zone de promenadă umbrite de pergole, un parc cu fântână arteziană, bar internațional în aer liber, gară feroviară internațională unde veneau trenuri speciale cu vagoane Pullman, terenuri de tenis, mese de pin-pong, piscine cu școală de înot, iar pe malul lacului era amenajat un club nautic cu debarcader pentru yachturi și bărci de viteză, precum și o școală de canotaj. Plaja era amenajată cu șezlonguri, umbrele și sisteme de iluminat.

La interior fiecare cameră avea baie și balcon proprii. Ultimul etaj era rezervat apartamentelor de lux. Pe partea dinspre mare se aflau restaurantele interioare ce erau continuate cu terase generoase. Acestora li se adăugau barul american, sala de lectură, oficiul de poștă și telegrafie dotat cu sală pentru corespondență.

Se intenționa construirea unui al doilea imobil, identic cu primul, dispus în oglindă. Acesta urma cel mai probabil să găzduiască spații de cazare și un cazinou. Însă izbucnirea celui de al doilea război mondial și apoi instaurarea regimului comunist au îngropat definitiv acest proiect.