Spre sfârșitul anilor ’30, Constanța ajunge să dispună de nu mai puțin de trei baze aeriene, o situație remarcabilă pentru un oraș de pe litoralul Mării Negre. Pe lângă aeroportul civil și baza de hidroavioane de pe lacul Mamaia, apare o a treia infrastructură strategică: aeroportul militar Mamaia, amplasat în partea de nord a lacului.

Aeroportul militar Mamaia era un complex bine organizat pentru epocă. Acesta includea o clădire administrativă, o cazarmă destinată personalului militar și mai multe clădiri anexe. Pentru avioane au fost construite două hangare, iar pista era înierbată, conform standardelor vremii. Accesul către bază era asigurat atât printr-o linie ferată simplă, cât și printr-un drum pietruit, facilitând transportul de personal și materiale.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, de pe acest aeroport a operat unul dintre cei mai cunoscuți piloți români, Asul Aerului Horia Agarici, devenit celebru pentru luptele aeriene purtate în apărarea litoralului românesc. Tot în această perioadă, aeroportul Mamaia capătă o importanță internațională, găzduind unități ale aviației germane.

Între iunie 1942 și august 1944, aici a fost dislocată Seenotflotille 12, parte a Seenotzentrale (L) Schwarzes Meer din cadrul Kriegsmarine, unitate specializată în salvare aeronavală. Există indicii că, în septembrie 1943, flotila a fost mutată temporar pe aeroportul Constanța–Palas. La 19 august 1944, unitatea este redenumită Seenotflotille 40, însă această denumire este abandonată aproape imediat, aeronavele fiind transferate la Atena și integrate în Seenotgruppe 70.

Astăzi, clădirile fostului aeroport militar Mamaia nu mai au legătură cu aviația, ele fiind utilizate de Legmas Năvodari. Cu toate acestea, locul rămâne un martor discret al unei perioade în care Constanța era un nod aerian militar de prim rang la Marea Neagră.