În luna în care natura înflorește și își dăruiește deplin frumusețea, arta a fost cea care a completat acest tablou al emoției și sensibilității. La Biblioteca Județeană „I.N. Roman” Constanța a avut loc vernisajul expoziției „Chipuri și stări în universul culorilor”, un eveniment care a invitat publicul să pătrundă în lumea trăirilor interioare, acolo unde fiecare nuanță devine o expresie a sufletului.

Expoziția a fost realizată de membrii expozanți ai Careului Artelor „Amfora”, sub coordonarea președintelui Nynna Vizireanu, și a fost vernisată de domnul profesor Năstase Leonte, membru UAPR. În cadrul evenimentului, cei 46 de artiști amforiști au prezentat lucrări care explorează expresivitatea chipului uman și bogăția emoțiilor, într-o paletă cromatică plină de vibrație, pasiune și sensibilitate artistică.

După o seară desprinsă parcă din filmele anilor '60, cu acțiunea plasată pe Coasta de Azur, petrecută la cea de-a patra ediție a balului La Maison Nocturne – „Le Grand Soir d’Été”, care a încheiat prima serie a acestor evenimente elegante ce au readus ritualul balului în inima Bucureștiului, dimineața m-a readus în lumea concretă a proiectelor care schimbă fața orașului.

De la atmosfera de șampanie, muzică și nostalgie, am ajuns direct pe șantierul unui alt proiect remarcabil în care sunt implicați Edmond Niculușcă și ARCEN. După succesul restaurării Casei Mița Biciclista, devenită astăzi unul dintre simbolurile revitalizării patrimoniului bucureștean, atenția se îndreaptă acum către fostul cinematograf Marconi de pe Calea Griviței.

Ieri, la Muzeul Național de Istorie a României, a avut loc conferința de presă și vernisajul micro-expoziției „Recuperarea trecutului. Un nou caz de succes privind patrimoniul cultural național al României – 3 brățări preistorice din aur”, un eveniment care marchează o nouă reușită în eforturile de protejare și recuperare a patrimoniului cultural românesc.

Expoziția prezintă în premieră un lot compus din trei brățări preistorice din aur, readuse în România după un proces complex care a durat mai bine de cinci ani. Artefactele au fost identificate inițial la o casă de licitații din Monaco și ulterior sechestrate în Belgia, în urma colaborării dintre instituțiile române și partenerii internaționali implicați în combaterea traficului ilegal de bunuri culturale.

Potrivit specialiștilor, obiectele au fost braconate arheologic și au părăsit ilegal teritoriul României în perioada 2018–2019. Cele trei brățări masive din aur, bogat decorate, datează de la sfârșitul Epocii Bronzului și începutul primei Epoci a Fierului, în jurul anului 1150 î.Hr., reprezentând piese de o valoare istorică și culturală excepțională.

Clasate oficial în patrimoniul cultural național în anul 2025, artefactele fac acum parte din colecțiile Muzeului Național de Istorie a României și sunt prezentate publicului pentru prima dată cu ocazia Zilelor Europene ale Arheologiei 2026. Expoziția poate fi vizitată până la data de 12 iulie 2026, oferind publicului șansa de a descoperi o parte importantă a istoriei și identității culturale a României.

Muzeul Național de Istorie a României și Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității - CNSAS anunță vernisarea expoziției A.REST 1989 – Arhiva video a Securității, 𝐦𝐚𝐫𝐭̦𝐢, 𝟏𝟔 𝐢𝐮𝐧𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟔, 𝐥𝐚 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟕:𝟎𝟎, la sediul MNIR (Calea Victoriei, nr. 12). 

Expoziția reconstituie universul cercetărilor penale ale Securității din 1989, anchetele și unitatea de arest, făcând publice, pentru prima oară, înregistrări operative audio-video din timpul interogatoriilor și din celule.

De asemenea, vor fi expuse, pentru prima oară în România, artefacte originale din Arestul Securității și corpuri delicte. Unul dintre ele este tiparnița cu care grupul din jurul lui Petre Mihai Băcanu a tipărit ziarul clandestin „România”, confiscată de Securitate în noaptea de 24 ianuarie 1989, recuperată și adusă special în țară în 14 aprilie 2026, după mai bine de 27 de ani, cu ocazia acestei expoziții.

Cu prilejul vernisajului va fi lansat și un website (www.arestulsecuritatii.ro) gândit ca o platformă de studiu, care adună istorii, cazuri, documente, înregistrări audio-video operative și interviuri luate fostelor victime ale Securității.

Natura represiunii Securității (poliția politică a Partidului Comunist Român) va fi, astfel, mai bine cunoscută prin intermediul mijloacelor directe, intruzive, folosite de ofițeri pentru supravegherea atentă a victimelor și controlul deplin al acțiunii penale. În lumea „justiției” Securității, reținuții sau arestații erau simpli prizonieri, captivi în labirintul operativ al construcției culpabilității. Pentru statul totalitar, vinovăția era un dat. Securitatea își izola victimele în secret, fără înștiințarea familiilor sau apropiaților, fără ca locul reținerii să fie cunoscut public. Mult timp, instituția secretului a protejat opresorii și imaginea edulcorată a autocrației.

A.REST 1989 restituie publicului spațiul celulelor și al anchetelor, identitatea victimelor și practicile Direcției Cercetări Penale a Securității. 

Proiectul nostru nu înseamnă doar recuperarea unei istorii niciodată văzute sau auzite, ci și un avertisment, pentru o istorie care a fost mult timp negată, falsificată sau minimalizată de foștii ofițeri implicați, dar și relativizată, uitată sau distorsionată în strategiile de dezinformare și manipulare publică legate de comunismul târziu. 

Singura putere legitimă rămâne cea a adevărului, cultivat într-o societate democratică.

Expoziția este deschisă până pe data de 20 septembrie 2026 și poate fi vizitată de miercuri până duminică în intervalul orar 10:00 – 18:00 (ultimul acces la 17:15).

***

Parteneri instituționali: Ministerul Afacerilor Interne, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Serviciul de Telecomunicații Speciale

Parteneri media: AGERPRES; TVR; DIGI24; Radio România, Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio România București fm, Radio România International; RFI France Médias Monde; Rock fm; Scena9; Igloo; PressOne; Spotmedia.ro; Media Quality; Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Prima History, Cinemaraton

Echipa proiectului: 

CNSAS: 

Oana Demetriade (curator)

Mihai Demetriade (curator)

Echipa MNIR:

Cornel Constantin Ilie (curator)

Oana Ilie 

Cristina Păiușan 

Marius Neculae

Adela Stan 

Cristina Moisescu 

Pompilia Dozsa

Ionel Ene 

Specialist comunicare: Simona Gabriela Noapteș (Igloo Media)

Concept, design: Igloo Associated Architects: arh. Bruno Andreșoiu, arh. Oana Radu

Design grafic: Arh. Doriana Mărășoiu

Multimedia: Ștefan Schultz

Producție: Atelier Mob SRL: arh. Ovidiu Niculică

Realizare website: Valentin Ungureanu

Expoziția Internațională de la Barcelona din 1929 a fost unul dintre acele evenimente care au schimbat definitiv felul în care orașele europene își imaginau modernitatea. Desfășurată pe versantul muntelui Montjuïc, expoziția a transformat o zonă periferică într-un adevărat laborator urban, unde arhitectura, tehnologia și politica s-au întâlnit într-un spectacol al progresului. Barcelona nu mai voia să fie doar un oraș mediteranean elegant, ci o metropolă modernă, capabilă să concureze cu marile capitale ale Europei. 

Planificarea expoziției a fost strâns legată de un amplu program de modernizare urbană. Au fost amenajate piețe, bulevarde și infrastructuri noi, iar Montjuïc a devenit centrul unei transformări spectaculoase. Spațiul expozițional a reunit pavilioane naționale, construcții temporare și monumente permanente, multe dintre ele devenind ulterior simboluri ale orașului. În acest context, expoziția a funcționat ca o vitrină a stilurilor arhitecturale emergente, de la clasicismul reinterpretat până la modernismul radical.

Unul dintre cele mai impresionante elemente ale expoziției a fost ansamblul monumental de pe axa Plaça d’Espanya – Palau Nacional. Fântâna Magică, iluminată și coregrafiată, a devenit rapid un simbol al spectacolului tehnologic al epocii, iar Palatul Național domina vizual întreaga scenografie urbană. În același timp, expoziția a introdus în Spania ideile avangardei internaționale, inclusiv raționalismul arhitectural, care începea să înlocuiască limbajele decorative tradiționale.

Pavilionul German, proiectat de Ludwig Mies van der Rohe, a reprezentat poate cea mai pură expresie a modernismului expoziției. Structura sa minimalistă, bazată pe planuri fluide și materiale precum marmura și sticla, a devenit ulterior un reper fundamental al arhitecturii secolului XX. Deși a fost o construcție temporară, impactul său a depășit cu mult durata evenimentului, influențând generații întregi de arhitecți și definind ideea de spațiu modern.

Pavilionul României, realizat de arhitectul Duiliu Marcu, a adus în acest peisaj internațional o notă distinctă de identitate națională reinterpretată modern. Proiectul său a îmbinat elemente inspirate din arhitectura tradițională românească cu un limbaj compozițional sobru, specific începutului de modernism interbelic. Prin proporții echilibrate și o expresie decorativă discretă, pavilionul a reflectat dorința României de a se prezenta ca un stat european modern, dar ancorat în propriile rădăcini culturale.

La finalul expoziției, Barcelona nu a rămas aceeași. Deși multe construcții au fost gândite inițial ca temporare, impactul lor a fost definitiv, iar Montjuïc a devenit un peisaj urban emblematic. Expoziția din 1929 nu a fost doar un eveniment cultural, ci un moment de cotitură în istoria orașului, în care arhitectura a devenit instrument de imagine, identitate și ambiție politică.

Anul 1938 a reprezentat unul dintre cele mai importante momente pentru promovarea turistică a României în Europa interbelică. Într-o perioadă în care automobilul devenea tot mai popular, iar călătoriile internaționale cunoșteau o dezvoltare fără precedent, două dintre cele mai importante târguri europene de turism s-au desfășurat la Londra și Praga. La ambele evenimente, România a fost prezentă prin intermediul Oficiului Național de Turism, care a reușit să atragă atenția vizitatorilor și specialiștilor din domeniu printr-o prezentare modernă și bine organizată.

Punctul central al campaniei de promovare era șoseaua internațională care traversa România de la vest la sud, cunoscută în epocă drept „drumul spre India”. Acest important traseu rutier lega Europa Centrală de Orient și trecea prin Oradea, Cluj, Brașov, București și Giurgiu, reprezentând una dintre principalele artere de circulație ale continentului.

Autoritățile române au înțeles potențialul acestui coridor internațional și l-au transformat într-un argument turistic de prim rang. Vizitatorii standurilor de la Londra și Praga descopereau o țară aflată la confluența dintre Orient și Occident, cu peisaje diverse, monumente istorice și stațiuni moderne capabile să rivalizeze cu cele din Europa Occidentală.

Printre principalele atracții promovate se numărau satele și arhitectura tradițională din Transilvania, considerate exemple remarcabile ale patrimoniului rural european. De asemenea, un loc important îl ocupau mănăstirile românești, prezentate ca repere spirituale și culturale de mare valoare.

Stațiunea Sinaia, asociată Familiei Regale a României, era promovată drept una dintre cele mai elegante destinații montane ale Europei de Est. Totodată, Bucureștiul era prezentat ca o metropolă modernă și dinamică, aflată într-un amplu proces de dezvoltare urbană. Materialele de promovare evidențiau noile clădiri de apartamente, denumite în presa vremii „blockhouses”, inspirate de arhitectura americană și considerate simboluri ale modernității capitalei.

Nu lipseau nici imaginile spectaculoase ale Deltei Dunării, un teritoriu exotic pentru majoritatea europenilor, apreciat pentru biodiversitatea sa și pentru peisajele unice. De asemenea, Balcicul Reginei Maria ocupa un loc privilegiat în prezentare, fiind una dintre cele mai cunoscute destinații turistice ale României interbelice. Castelul, grădinile terasate și peisajul litoral al Cadrilaterului fascinau publicul occidental și contribuiau la imaginea romantică a țării.

Un element aparte al standului românesc era dedicat celui mai nou și mai modern hotel de lux din România: Grand Hotel Rex din Mamaia. Inaugurat cu puțin timp înainte, impresionantul complex hotelier de pe malul Mării Negre era prezentat drept simbolul noii industrii turistice românești. Arhitectura sa modernă, amplasarea direct pe plajă și facilitățile de lux îl transformaseră rapid într-un reper al turismului de elită din Europa de Sud-Est.

Participarea României la târgurile de la Londra și Praga demonstrează nivelul de dezvoltare atins de industria turistică românească în perioada interbelică. Cu doar un an înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, România se promova ca o destinație europeană modernă, accesibilă și diversă, capabilă să ofere atât experiențe culturale autentice, cât și confortul marilor stațiuni occidentale.

Privind astăzi imaginile și materialele de promovare din 1938, descoperim o Românie încrezătoare în potențialul său, care își construia cu succes locul pe harta turistică a Europei.

Muzeul de Artă din Constanța a fost, duminică, 7 iunie 2026, gazda unuia dintre cele mai impresionante evenimente culturale ale acestui an. Vernisajul expoziției „ARTEFAPTE” a adus în fața publicului o incursiune spectaculoasă în universul modei privite ca formă de expresie artistică, într-un dialog inedit între patrimoniu și creația contemporană.

Curatoriată de Unda Popp, expoziția propune o întâlnire între valoroasa colecție Adina Nanu și creațiile unor artiști formați în cadrul Departamentului Modă al Universității Naționale de Arte din București. Evenimentul a reunit iubitori de artă, cadre universitare, artiști și vizitatori atrași de conceptul original al proiectului, care transformă veșmântul într-un obiect artistic și într-un mijloc de explorare a identității vizuale contemporane.

Sinagoga Mare din Constanța a găzduit un eveniment cultural de excepție, odată cu vernisajul expoziției de pictură și grafică „SĂRBĂTOARE”, o manifestare artistică ce marchează deschiderea acestui monument emblematic către întreaga comunitate locală. Evenimentul a oferit publicului ocazia de a descoperi un spațiu încărcat de istorie și spiritualitate prin intermediul artei contemporane.

Expoziția reunește douăzeci de lucrări de pictură și grafică realizate de artistele Marieta Besu, din Constanța, și Lia Laufer Rosenfeld, din Beer-Sheva, Israel. Deși aparțin unor universuri artistice distincte, cele două creatoare se întâlnesc într-un dialog vizual construit în jurul simbolurilor, luminii și semnificației sărbătorii.