Ceea ce vedem astăzi când privim Rexul este o palidă amintire a spectaculosului resort interbelic.

Lucrările finanțate de stat prin O.N.T. încep în data de 15 august 1936 și au fost finalizate în 1938. De proiectul de arhitectură s-a ocupat George Matei Cantacuzino care a proiectat un impozant edificiu în stil art deco, însă un art deco mai degrabă apropriat variantei californiene decat celei din zona nordică a coastei de est (New York, Boston etc.), cu arcade, colonade, elemente din lemn și tiglă, împrumutate din mediterranean revival .  

Se intenționa construirea unui al doilea imobil, identic cu primul, dispus în oglindă. Acesta urma cel mai probabil să găzduiască spații de cazare și un cazinou. Însă izbucnirea celui de al doilea război mondial și apoi regimul comunist au îngropat definitiv acest proiect.

Până la proiectul care s-a realizat, Cantacuzino a avut mai multe variante de design. Însă puțini oameni cunosc faptul că în afară de Cantacuzino, pentru realizarea resortului a fost luat în calcul și arhitetcul constănțean Ioan Căpșuneanu. Acestea realizează un proiect streamline deco, cu linii fluide și fațade simple, inspirat de hoteluri în stil similar ridicate în zona Floridei. Acesta era un stil predilect al lui Căpșuneanu, care îl folosește la hotelul de la intrarea în Mamaia (astăzi Radio Vacanța), Șocala I. Gh. Duca (azi corpul vechi al Universității Ovidius) sau Căminul Invalizilor de Război (astăzi sediul RAJA din strada Călărași).

Este ianuarie 1938. Afară, Bucureștiul este învăluit în frigul iernii și în atmosfera tensionată a unui an ce avea să schimbe destine. Însă în sala Teatrului Ligii Culturale, publicul se adună însuflețit de lumina caldă a reflectoarelor și de promisiunea unei premiere de excepție: comedia în cinci acte „Tinichigiul Politician”, scrisă de clasicul danez Ludwig Holberg.

Această montare este o adevărată declarație culturală și politică a vremii. Textul a prins viață în limba română datorită traducerii minuțioase semnate de însuși Nicolae Iorga. Savantul, un militant neobosit pentru ridicarea poporului prin cultură, vedea în teatru o școală a moralității. El a oferit publicului bucureștean această savuroasă satiră despre incompetență, demagogie și iluzia puterii – teme izbitor de actuale în peisajul politic al acelui sfârșit de deceniu.

Piesa a fost încredințată unuia dintre cei mai mari maeștri ai regiei românești, Ion Șahighian. Recunoscut pentru instinctul său scenic impecabil și capacitatea de a coordona mișcări complexe de trupe, Șahighian a transformat piesa lui Holberg într-un spectacol dinamic și vizual copleșitor.

Spectacolul a reunit pe scenă un ansamblu tânăr și efervescent, sprijinit de mari nume ale scenei interbelice, care au dat viață personajelor pline de defecte omenești. Reprezentanțiile serii, desfășurate adesea în prezența oficialităților și a elitei intelectuale a Capitalei, se încheiau cu ropote de aplauze. Dincolo de hazul situațiilor, publicul pleca acasă cu gustul unei satire fine la adresa celor care cred că pot conduce lumea fără a avea habar de propria lor meserie. 

 Duminică, 21 iunie 2026, Muzeul de Artă Constanța a găzduit recitalul extraordinar de pian „Variazioni ed Evocazioni”, susținut de apreciata pianistă concertistă și compozitoare italiană Maria Gabriella Mariani, într-un eveniment organizat de Patronatul Național al Femeilor de Afaceri din IMM.

Publicul constănțean a avut ocazia să participe la o veritabilă călătorie muzicală prin universul sonor al marilor compozitori ai romantismului european, într-un program care a reunit lucrări semnate de Felix Mendelssohn-Bartholdy, Robert Schumann, Franz Liszt și Johannes Brahms, alături de compoziții originale ale artistei invitate.

Recitalul a oferit momente de mare sensibilitate artistică, demonstrând încă o dată capacitatea muzicii de a depăși granițe și de a crea punți culturale între popoare. Interpretarea rafinată a Mariei Gabriella Mariani a fost răsplătită cu aplauze îndelungi, publicul bucurându-se de un repertoriu ce a îmbinat armonios tradiția muzicii clasice cu expresivitatea creației contemporane.

Evenimentul a fost prezentat de lect. univ. dr. Andreea Bratu și s-a înscris în seria manifestărilor culturale care contribuie la consolidarea dialogului artistic internațional și la promovarea valorilor culturale europene în spațiul dobrogean.

Prin astfel de inițiative, Constanța își confirmă statutul de important centru cultural al regiunii, un loc în care muzica, arta și patrimoniul continuă să ofere comunității experiențe de înaltă ținută artistică.

 În satul Moșneni, din sudul județului Constanța, se ridica odinioară unul dintre cele mai spectaculoase conace ale Dobrogei interbelice. Impunătoarea construcție din piatră, cu influențe mediteraneene ce aminteau de vilele și domeniile rurale ale Siciliei, domina peisajul unei regiuni în care astfel de reședințe erau rare. Conacul era înconjurat de un domeniu vast, cu grajduri pentru caii folosiți la echitație, o fântână arteziană, un bazin cu pești și o livadă care completa farmecul proprietății.

Ridicat de un anume Rădulescu din București, pentru soția sa, conacul a fost proiectat de arhitectul Victor Ștephănescu, una dintre personalitățile marcante ale arhitecturii românești din prima jumătate a secolului XX. Absolvent al Școlii de Arte Frumoase din Paris, Victor Ștephănescu este cunoscut pentru o serie de lucrări reprezentative ale epocii, printre care Palatul Artelor din București, actualul Muzeu Național George Enescu, dar și numeroase clădiri publice și private care au contribuit la definirea imaginii arhitecturale a României moderne. Stilul său îmbina influențe academice franceze cu elemente neoromânești, art deco și mediteraneene, rezultând construcții elegante și armonioase.

După instaurarea regimului comunist, domeniul a fost naționalizat și transformat în CAP. Conacul a devenit sediu administrativ și spațiu de cazare pentru activitățile agricole sezoniere desfășurate în zonă. Ca în multe alte cazuri, funcțiunea originală a fost abandonată, iar întreținerea clădirii a devenit o preocupare secundară.

La doar câțiva kilometri de Constanța, pe drumul spre Valu lui Traian, se află ruinele unei clădiri care amintește de o epocă în care litoralul dobrogean nu însemna doar stațiuni și hoteluri, ci și refugii elegante pentru elitele României interbelice. Este vorba despre „Villa Anna-Maria”, cunoscută de localnici și sub numele de Vila Duduca, una dintre numeroasele reședințe de vară construite în jurul Constanței de familii înstărite care căutau liniștea mării departe de agitația urbană.

Cu mare bucurie am asistat astăzi la revenirea evenimentelor de fashion de top în orașul de la malul mării.  „Parada Regală”, un mix excelent între artele plastice și fashion – iar aici îmi permit să afirm cu tărie că designul vestimentar este artă și creație în adevăratul sens al cuvântului – mi-a trezit nostalgia unei perioade în care Mamaia devenise un adevărat univers al modei internaționale. Pentru cei care au trăit acei ani, este imposibil să nu își amintească de spectaculoasele festivaluri Fashion TV, de eleganța evenimentelor „Moda e Musica Sotto le Stelle” sau de show-urile memorabile organizate de Cătălin Botezatu la IAKI și Bamboo. Era perioada în care litoralul românesc atrăgea creatori, modele și invitați din întreaga lume, iar Constanța era prezentă pe harta marilor evenimente de profil.

În acest context, „Parada Regală”, organizată de Muzeul de Artă Constanța în cadrul proiectului „Muzeul ca școală a viitorului”, a reprezentat o demonstrație a faptului că talentul, eleganța și creativitatea continuă să existe și să inspire noile generații. Costumele realizate de elevii Secției Modă a Colegiului Național de Arte „Regina Maria”, coordonați de profesorul Lia Opriș, au adus în fața publicului reinterpretări moderne ale rafinamentului regal, într-un dialog armonios între tradiție și contemporaneitate.

 Joi, 18 iunie 2026, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a găzduit lansarea volumului „Uciși, dar neînfrânți. Generali români victime ale închisorilor comuniste”, semnat de colonelul în rezervă Remus Macovei. Evenimentul a reunit istorici, cercetători, specialiști și iubitori ai istoriei recente, oferind un moment de reflecție asupra destinelor unor personalități militare care au servit România cu devotament și care au devenit victime ale represiunii comuniste.

În cadrul manifestării au intervenit dr. Aurel Mototolea, șef al Secției Muzeografie și Muzee Locale din cadrul MINAC, dr. Laura Cornea, membru al Colegiului CNSAS, profesorul universitar dr. Marian Cojoc și autorul lucrării, colonelul (r) Remus Macovei. Discursurile au evidențiat importanța recuperării memoriei istorice și necesitatea de a cunoaște adevărul despre una dintre cele mai dramatice perioade din istoria României.

Prin această lucrare, Remus Macovei aduce în atenția publicului poveștile unor generali ai României Regale care și-au servit țara cu onoare, credință și loialitate, dar care au fost persecutați, întemnițați și omorâți în temnițele comuniste. Sunt destine care vorbesc despre sacrificiu, demnitate și dragoste de țară, într-o perioadă în care valorile și elitele României au fost sistematic atacate și distruse.

Astfel de volume reprezintă acte de recuperare a memoriei naționale și forme de respect față de cei care au contribuit la construirea României moderne. Nu avem dreptul să uităm acești oameni și nici suferințele îndurate de cei care au rămas fideli jurământului față de țară, chiar și atunci când libertatea le-a fost răpită.

Memoria celor persecutați de regimul comunist trebuie păstrată vie din respect pentru adevăr și pentru generațiile care au plătit un preț enorm pentru valorile în care au crezut. Numai cunoscând aceste istorii putem înțelege pe deplin trecutul și putem construi un viitor bazat pe libertate, demnitate și responsabilitate.

 În luna în care natura înflorește și își dăruiește deplin frumusețea, arta a fost cea care a completat acest tablou al emoției și sensibilității. La Biblioteca Județeană „I.N. Roman” Constanța a avut loc vernisajul expoziției „Chipuri și stări în universul culorilor”, un eveniment care a invitat publicul să pătrundă în lumea trăirilor interioare, acolo unde fiecare nuanță devine o expresie a sufletului.

Expoziția a fost realizată de membrii expozanți ai Careului Artelor „Amfora”, sub coordonarea președintelui Nynna Vizireanu, și a fost vernisată de domnul profesor Năstase Leonte, membru UAPR. În cadrul evenimentului, cei 46 de artiști amforiști au prezentat lucrări care explorează expresivitatea chipului uman și bogăția emoțiilor, într-o paletă cromatică plină de vibrație, pasiune și sensibilitate artistică.