Astăzi, la sediul FBI din Washington, a avut loc o întâlnire care confirmă un lucru esențial: parteneriatul dintre România și Statele Unite intră într-o nouă etapă, una mult mai concretă și mai operațională.

Viceprim-ministrul și ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, s-a întâlnit cu conducerea FBI, inclusiv cu directorul Kash Patel, adjunctul directorului Christopher Raia și asistentul directorului pentru operațiuni internaționale, Jason Kaplan.

Această întâlnire nu a fost una simbolică. A fost o continuare directă a discuțiilor începute în decembrie 2025 și a avut un scop clar: stabilirea unor acțiuni concrete de cooperare între structurile de securitate din România și Statele Unite.

Discuțiile s-au concentrat pe formarea unor echipe operative mixte între Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Generală de Protecție Internă și FBI. Aceste echipe vor acționa împreună pentru combaterea celor mai grave amenințări moderne: criminalitatea organizată internațională, traficul de droguri, traficul de persoane, migrația ilegală, cybercriminalitatea și terorismul.

În paralel, s-a stabilit dezvoltarea unor programe comune de pregătire și specializare, cu sprijinul biroului FBI din București și al FBI Academy din Quantico, Virginia, una dintre cele mai prestigioase instituții de formare în domeniul aplicării legii din lume.

Mesajul ministrului Predoiu a fost clar: această cooperare are ca obiectiv direct creșterea siguranței cetățenilor români și americani și dezvoltarea unei capacități comune de răspuns la amenințările globale.

Dar de ce este această întâlnire atât de importantă pentru parteneriatul strategic dintre România și Statele Unite?

Pentru că marchează trecerea de la cooperare formală la cooperare operațională reală. Nu mai vorbim doar despre schimburi de informații, ci despre echipe comune, investigații comune și pregătire comună.

În al doilea rând, această colaborare confirmă statutul României ca partener de încredere al Statelor Unite pe flancul estic. FBI nu dezvoltă astfel de programe aprofundate decât cu aliați considerați siguri și esențiali pentru securitatea regională.

În al treilea rând, România devine parte integrată a rețelei globale de combatere a criminalității coordonate de Statele Unite. Asta înseamnă acces la informații, tehnologii și metode de investigație de ultimă generație.

Și poate cel mai important aspect: această întâlnire consolidează parteneriatul strategic româno-american nu doar la nivel militar sau politic, ci la nivelul securității interne și al protecției directe a cetățenilor.

Prin aceste două întâlniri, cea din decembrie și cea de acum, s-au stabilit nu doar intenții, ci direcții concrete de acțiune. Este un semnal clar că relația dintre România și Statele Unite continuă să se adâncească, devenind mai practică, mai operațională și mai relevantă pentru securitatea reală a ambelor națiuni.

Arghir Culina a fost unul dintre cei mai prolifici și versatili exponenți ai stilului art deco din România. Activitatea sa nu s-a limitat la un singur tip de proiect, ci a cuprins o gamă largă de intervenții: de la locuințe individuale elegante la imobile colective moderne, de la clădiri industriale la sedii administrative și de birouri. Această diversitate reflectă nu doar talentul său, ci și capacitatea de a adapta limbajul art deco la nevoile unei societăți românești aflate în plin proces de modernizare.

Un rol esențial în dezvoltarea carierei sale l-a avut colaborarea cu Societatea de Asigurări Dacia‑România, una dintre cele mai importante instituții economice ale epocii. Perioada 1920–1948 a reprezentat pentru Culina un interval de maximă creativitate, în care a beneficiat de sprijinul unui client stabil și ambițios.

Fondată la București în 1881, în urma fuziunii societăților Dacia și România, compania a fost prima societate de asigurări din țară. În conducerea sa se regăseau reprezentanți ai unor familii influente ale elitei politice și economice românești, ceea ce i-a conferit stabilitate și prestigiu. Compania oferea o gamă largă de servicii, adresate atât persoanelor fizice, cât și companiilor de transport, fie ele terestre sau maritime.

Pentru această instituție, Arghir Culina a realizat sedii administrative, dar și proiecte cu o dimensiune socială importantă: locuințe pentru angajați și chiar locuințe dedicate pensionarilor companiei. Aceste inițiative reflectă un model corporativ modern, inspirat din Occident, în care bunăstarea angajaților era parte integrantă a identității instituției.

Un exemplu remarcabil al acestei colaborări este imobilul construit în anul 1934 pe Calea Șerban Vodă nr. 41. Conceput în stil art deco, blocul se remarcă prin echilibrul volumetric și eleganța detaliilor arhitecturale.

Clădirea este structurată cu parter comercial și patru etaje destinate locuințelor, reflectând modelul urban modern al epocii, în care funcțiunile comerciale și rezidențiale coexistau armonios. Un element distinctiv este mica curte interioară, discretă și elegantă, care oferea lumină naturală și un spațiu de respiro pentru locatari — un detaliu rafinat, caracteristic arhitecturii de calitate din perioada interbelică.

Planurile originale indică faptul că proiectul prevedea realizarea unei clădiri identice, în oglindă, pe lotul alăturat, creând astfel o compoziție urbană simetrică și coerentă. Nu există însă dovezi clare că această a doua clădire a fost vreodată construită. În prezent, terenul respectiv este ocupat de un bloc ridicat în perioada comunistă, care contrastează vizibil cu rafinamentul și proporțiile construcției interbelice.

Opera lui Arghir Culina rămâne un reper important pentru înțelegerea modernizării urbane a României interbelice. Prin colaborarea cu instituții puternice și prin aplicarea consecventă a principiilor art deco, el a contribuit la definirea unei identități arhitecturale urbane moderne, elegante și funcționale.

Imobilul de pe Calea Șerban Vodă nr. 41 nu este doar o clădire, ci o mărturie a unei epoci în care arhitectura, economia și viziunea socială convergeau pentru a construi un oraș modern și coerent. Astăzi, aceste clădiri rămân repere discrete, dar esențiale, ale patrimoniului arhitectural bucureștean.

_______________

reconstrucție cu ajutorul Google Gemini AI, cum ar fi putut arăta dacă se construia si cealaltă aripă

 Astăzi, la Biblioteca Județeană „I. N. Roman” din Constanța, timpul a părut să încetinească pentru câteva ore. Sala, plină de tineri, profesori și iubitori de jurnalism, a devenit locul unei întâlniri autentice, parte a proiectului „Portret de Jurnalist”. În fața lor nu a venit doar un profesionist, ci un om. Silvia Pascale – jurnalist, mamă, femeie – și-a deschis sufletul și a vorbit despre drumul ei, fără măști și fără formule prefabricate.

A vorbit despre începuturi, despre emoțiile primilor pași într-o redacție, despre nesiguranță, dar și despre acea chemare interioară care nu te lasă să renunți. A vorbit despre provocări, despre momentele în care realitatea este mai dură decât idealurile, dar și despre împlinirile care dau sens tuturor sacrificiilor. Mai presus de toate, a transmis un mesaj simplu, dar esențial: să ai curajul să-ți urmezi visul.

La mijlocul anilor 1930, în stațiunea Eforie Nord, atunci cunoscută simplu ca Eforie, Întreprinderea Aeronautică Română, simbol al ambiției industriale românești, ridica un sanatoriu balnear destinat propriilor angajați. Era mai mult decât un simplu loc de tratament. Era o declarație de modernitate.

Clădirea, proiectată în stil art deco, se desfășura elegant pe parter și un etaj, dar era dominată de un accent vertical de două etaje, inspirat direct din arhitectura unei aerogări. Turnul central, marcat cu inițialele I.A.R., sugera mișcare, progres și legătura profundă dintre sănătate, tehnologie și viitor. Totul era gândit pentru a reflecta identitatea unei industrii care privea spre cer.

După instaurarea regimului comunist, clădirea și-a pierdut identitatea originală. A fost redenumită mai întâi Hotel Tractorul, apoi Hotel Argeș. Odată cu aceste transformări, arhitectura inițială a suferit modificări numeroase și, din păcate, nefericite, care au estompat caracterul modernist al construcției.

Astăzi, puțini mai cunosc povestea acestui loc. În decembrie 2021, clădirea găzduia o agenție a B.R.D.. Din sanatoriu al elitei industriale românești, la hotel comunist și apoi la spațiu bancar, edificiul rămâne un martor tăcut al transformărilor profunde prin care a trecut România în ultimul secol.

_______________
Reconstrucție cu ajutorul Google Gemini AI

Viitorul armatei române poate fi văzut acum nu doar în planuri și achiziții, ci în zgomotul metalic al tancurilor care își fixează ținta. Săptămâna trecută, la Smârdan Training Area, un pluton de tancuri M1A2 Abrams din cadrul Batalionului 1, Regimentul 16 Infanterie al U.S. Army a desfășurat exerciții de tragere alături de militari români.

Un pluton înseamnă patru tancuri de peste 60 de tone fiecare, concepute nu doar să lovească, ci să supraviețuiască și să domine câmpul de luptă. Exercițiul a fost mai mult decât un antrenament: a testat poligonul Smârdan, interoperabilitatea și pregătirea României pentru integrarea propriilor Abrams.

România a achiziționat 54 de tancuri M1A2 Abrams, suficiente pentru a echipa un batalion complet modern. Primele dintre acestea vor fi vizibile pentru public anul acesta, la parada de 1 Decembrie, marcând simbolic începutul unei noi ere pentru forțele blindate române.

Abrams nu este doar un tanc. Este standardul occidental în războiul modern, testat în Irak, Afganistan și Europa. Puterea sa de foc, blindajul compozit și sistemele optice și termale avansate îl fac extrem de fiabil, capabil să detecteze și să angajeze ținte zi și noapte, în orice condiții. Fiabilitatea sa constantă în luptă este ceea ce îl diferențiază de alte tancuri: vede primul, lovește primul și supraviețuiește.

Pentru România, introducerea Abrams înseamnă tranziția de la tancuri sovietice la tehnologie modernă, integrată NATO, cu capacități digitale și interoperabile. Exercițiul de la Smârdan a validat infrastructura, logistica și pregătirea echipajelor, asigurând că România poate opera aceste vehicule la standardele cerute.

Această schimbare nu se realizează peste noapte, ci prin antrenamente reale, transfer de experiență și prezență continuă. Abrams reprezintă nu doar un upgrade tehnologic, ci și o consolidare a capacității României de descurajare și apărare.

Primele Abrams românești vor defila pe 1 Decembrie, nu doar ca spectacol, ci ca simbol al unei armate care intră într-o nouă eră, gata să coopereze cu aliații NATO și să protejeze regiunea. România devine astfel parte integrantă din puterea colectivă a Alianței, prin echipamente moderne, oameni instruiți și infrastructură pregătită.

 Există momente care nu produc titluri spectaculoase, dar care confirmă o transformare profundă. Vizita generalului american Charles Costanza, comandantul V Corps din cadrul U.S. Army, în România este unul dintre aceste momente.

Timp de două zile, generalul american s-a aflat la Cincu și Sibiu, unde a avut întâlniri directe cu conducerea militară română și cu structurile NATO responsabile de securitatea regiunii. Scopul vizitei nu a fost ceremonial, ci operațional: coordonarea planurilor, extinderea capacităților de instruire și consolidarea interoperabilității dintre forțele române și cele americane.

În centrul acestor discuții s-au aflat Forțele Terestre Române, conduse de generalul Ciprian Marin, și dezvoltarea infrastructurii de antrenament, în special la Smârdan Training Area. Acest poligon joacă un rol esențial în pregătirea comună a forțelor NATO, deoarece permite desfășurarea exercițiilor complexe necesare pentru coordonarea unităților din mai multe țări în condiții reale.

Vizita a inclus și întâlnirea cu generalul Cristian-Daniel Dan, comandantul NATO Multinational Corps South-East, structura responsabilă de coordonarea operațională a forțelor aliate din sud-estul Europei. Rolul acestui comandament este crucial: în cazul unei crize, el devine centrul care organizează reacția NATO în regiune, iar integrarea directă a corpului american V Corps în acest sistem confirmă poziția României ca element central al arhitecturii de securitate.

Un moment simbolic, dar și profund practic, al vizitei a fost participarea la exercițiul Dynamic Front 26, desfășurat la Cincu. Acesta este principalul exercițiu de artilerie al armatei americane din Europa și are rolul de a testa capacitatea reală de cooperare între aliați, viteza de reacție și coordonarea forțelor într-un scenariu de conflict modern. Astfel de exerciții nu sunt doar demonstrații, ci validări concrete ale capacității operaționale comune.

În contextul războiului din Ucraina, importanța României a crescut semnificativ. Poziția sa geografică, la Marea Neagră și pe flancul estic al NATO, o transformă într-un punct esențial pentru stabilitatea regională, pentru mobilitatea forțelor aliate și pentru capacitatea de descurajare.

Ceea ce confirmă această vizită este faptul că parteneriatul strategic dintre Statele Unite și România nu există doar la nivel diplomatic, ci este implementat concret prin prezență militară, infrastructură, comandamente comune și exerciții operaționale reale.

Această cooperare continuă independent de schimbările politice sau de declarațiile publice. Pentru că parteneriatele strategice reale nu sunt definite de discursuri, ci de lucruri construite în timp: baze, poligoane, structuri de comandă și oameni care se antrenează împreună.

România nu mai este doar un aliat geografic. A devenit un aliat operațional, integrat direct în sistemul de apărare care definește echilibrul de putere în Europa de Est.

 Există locuri care par mici pe hartă, dar care pot schimba echilibrul unei întregi regiuni. Giurgiulești este unul dintre aceste locuri.

Pentru mulți, este doar un punct la granița dintre Republica Moldova, România și Ucraina. Un nume rar menționat. Un port despre care puțini vorbesc. Dar în realitate, Giurgiulești este singura ieșire maritimă a Republicii Moldova și unul dintre cele mai importante noduri logistice din Europa de Est.

Recent, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a anunțat că se află în etapa finală a vânzării companiei Danube Logistics, operatorul Portului Internaţional Liber Giurgiuleşti, către Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa, companie aflată în proprietatea statului român.

Aceasta nu este doar o tranzacție economică. Este o schimbare strategică profundă. La prima vedere, pare un paradox. Republica Moldova nu are ieșire la mare. Și totuși, are un port maritim. Răspunsul se află în natura specială a Dunării.

În ultimii aproximativ 170 de kilometri înainte de vărsarea în Marea Neagră, Dunărea devine ceea ce specialiștii numesc „Dunărea maritimă”. Fluviul este suficient de adânc și de larg pentru a permite accesul navelor maritime mari — petroliere, cargouri și nave comerciale oceanice.

Aceasta înseamnă că navele pot ajunge direct la Giurgiulești din orice colț al lumii, fără transbordare. Practic, marea ajunge până la Giurgiulești. Acest lucru transformă portul într-un activ de o valoare enormă. Nu este un simplu port fluvial. Este un port maritim în adevăratul sens al cuvântului.

Pentru Republica Moldova, Giurgiulești este vital. Peste 70% din importurile și exporturile navale ale țării trec prin acest port. Combustibilul, materiile prime, cerealele și produsele industriale depind de accesul la acest punct. Fără Giurgiulești, Moldova ar depinde complet de infrastructura altor state. Cu Giurgiulești, Moldova are autonomie economică.

Iar acum, prin preluarea administrării portului de către România, această autonomie este susținută de infrastructura și capacitatea celui mai mare sistem portuar de la Marea Neagră. Portul devine parte a unui sistem mai mare, conectat direct la Portul Constanţa, unul dintre cele mai importante noduri logistice din Europa.

Valoarea Giurgiuleștiului nu este doar economică. Este strategică. Războiul din Ucraina a schimbat complet realitatea regiunii. Porturi care înainte erau sigure au devenit vulnerabile. Rute comerciale tradiționale au fost întrerupte. Infrastructura a devenit o componentă critică a securității.

În acest context, controlul asupra porturilor sigure este esențial. Prin administrarea Giurgiuleștiului, România creează un sistem logistic integrat între Dunăre și Marea Neagră. Creează redundanță. Creează stabilitate. Creează siguranță pentru fluxurile comerciale și energetice.

Mai mult, fiind stat membru NATO și Uniunii Europene, România devine garantul indirect al stabilității logistice a Republicii Moldova.