Într-o atmosferă caldă de primăvară, joi, 16 aprilie 2026, Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” din Constanța a găzduit cea de-a doua ediție a proiectului „Cafeneaua literară/ Aniversări culturale”, o inițiativă recent lansată care își propune să aducă literatura mai aproape de public prin întâlniri relaxate și autentice.

 În culisele diplomației românești, unde discreția este regula și influența se măsoară mai degrabă în rezultate decât în apariții publice, începe să se contureze un nume pentru o posibilă viitoare numire strategică: ambasadorul României la Washington. Într-un moment în care relația cu Statele Unite capătă noi valențe de securitate și cooperare politică, profilul viitorului ambasador devine esențial. Unul dintre numele care se remarcă tot mai clar este cel al lui Dănuț Sebastian Neculăescu, un nume care se pare că ar fi propunerea dorită de Președintele Nicușor Dan și de consilierul său, domnul Marius Lazurcă, un alt diplomat pursânge.

Dănuț Sebastian Neculăescu este un diplomat de carieră care ocupă, din februarie 2022, funcția de reprezentant permanent al României la NATO. Parcursul său profesional reflectă o construcție solidă, tipică diplomației clasice, în care fiecare etapă contribuie la formarea unei expertize aprofundate în domeniul securității și relațiilor internaționale.

A absolvit Universitatea din București și ulterior Universitatea „Nicolae Titulescu”, unde a studiat dreptul. Formarea sa profesională a fost completată de cursurile Academiei Diplomatice a Ministerului Afacerilor Externe în 2002 și de pregătirea la NATO College din Roma în 2003, experiențe care aveau să-i definească direcția strategică a carierei.

Debutul în diplomație a avut loc în 2002, fiind consilier în cadrul Cabinetului ministrului, urmat de funcții în Direcția de Analiză și Planificare Politică și în Direcția NATO din Ministerul Afacerilor Externe. Între 2004 și 2006, a coordonat activitatea din zona OSCE, neproliferare și control al armamentelor, o arie sensibilă și esențială în contextul echilibrelor de securitate internațională.

Experiența sa externă este la fel de relevantă. A fost reprezentant adjunct al României în dialogul politico-militar de la Viena între 2006 și 2009, iar ulterior a ocupat poziții similare în relația cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică și Comisia pregătitoare a Tratatului de Interzicere Totală a Testelor Nucleare. Aceste roluri i-au consolidat profilul de expert în securitate globală și controlul armamentelor.

La nivel intern, a ocupat și funcția de consilier de stat pentru afaceri externe în cadrul Cancelariei prim-ministrului, ceea ce i-a oferit o perspectivă directă asupra procesului decizional politic. Numirea sa din 2022 ca reprezentant permanent la NATO a venit ca o confirmare a acestui parcurs coerent și profund ancorat în zona de securitate euroatlantică.

Constanța anului 1915 nu era doar un oraș-port, ci o poartă deschisă spre lume. De aici plecau rute comerciale care legau România direct de New York, iar în inima acestui univers cosmopolit se ridica o clădire impunătoare: Palatul Navigației. Puțini știu însă că în spatele ei se află povestea unei familii care a construit un adevărat imperiu maritim.

 În inima Bucureștiului de altădată, în Parcul Carol I, exista cândva un loc care îmbina arta, natura și mitul într-un mod aproape teatral. Se numea Grota Giganților — sau Grota Uriașilor — și, timp de mai bine de jumătate de secol, a fost una dintre cele mai spectaculoase creații artistice ale orașului. Construită ca piesă centrală pentru Expoziția Generală Română din 1906, grota nu era doar un decor, ci o declarație: Bucureștiul aspira la modernitate, rafinament și identitate culturală proprie.

Totul începea cu o viziune. Peisagistul francez Édouard Redont, împreună cu arhitectul Ștefan Burcuș, au imaginat un relief artificial spectaculos, animat de apă curgătoare și populat de sculpturi monumentale. Întregul ansamblu era inspirat din universul poetic al reginei Carmen Sylva, mai precis din „Legenda Jepilor”, o poveste care aducea în prim-plan forțele naturii și fragilitatea umană.

În acest decor prindeau viață personaje mitice. Cei doi Giganți, creați de Dimitrie Paciurea și Frederic Storck, dominau spațiul cu o prezență impunătoare, aproape protectoare. În contrast, „Frumoasa adormită”, realizată de Storck (și uneori atribuită în varianta de marmură lui Filip Marin), aducea o notă de vulnerabilitate și mister. Împreună, aceste sculpturi spuneau o poveste despre destin, protecție și echilibrul fragil dintre om și natură.

În spatele acestor forme monumentale se afla și o poveste umană neașteptată. Modelul care a inspirat siluetele giganților a fost Timotei Chiriloff, cunoscut drept Kirilov, fost marinar pe celebrul Revolta de pe Potemkin. Ajuns la București după acele evenimente, el a devenit un model apreciat al Școlii de Belle Arte, între 1905 și 1916. Trupul și expresivitatea lui au fost imortalizate nu doar în Grota Giganților, ci și în alte lucrări importante, de la portrete semnate de Jean Steriadi până la sculpturi alegorice precum Agricultura și Industria din Galați. Destinul său pare astăzi o punte între marile evenimente istorice și creațiile artistice care le supraviețuiesc.

Dar povestea grotei nu este doar una despre creație, ci și despre pierdere. În anii 1960, în plină transformare ideologică a orașului, Parcul Carol a fost rebotezat „Parcul Libertății”, iar spațiul a fost remodelat pentru a face loc Mausoleul Eroilor din Parcul Carol. Noua viziune urbană nu avea loc pentru simboluri considerate „nepotrivite”.

În loc să fie protejată, Grota Giganților a fost tratată ca un obstacol. A fost parțial demolată, dezmembrată și, în esență, ștearsă din peisajul cultural. Sculpturile au fost smulse din contextul lor și împrăștiate, inițial mutate în Muzeul Național de Artă (1963), iar apoi Giganții au fost mutați pe aleile parcului, iar „Frumoasa adormită” a fost exilată în Parcul Herăstrău. Apa — elementul care lega întreaga compoziție — a fost oprită definitiv, ca și cum povestea însăși trebuia redusă la tăcere.

Nu a fost o simplă degradare în timp, ci o demantelare deliberată. Un ansamblu artistic coerent a fost fragmentat, iar sensul său, pierdut. Astăzi, dacă te plimbi prin parc, îi poți întâlni pe cei doi Giganți. Stau încă acolo, dar fără povestea lor. În alt colț al orașului, „Frumoasa adormită” își continuă existența solitară. Grota, însă, ca spațiu complet, nu mai există. A rămas doar ca idee, ca memorie și ca avertisment. Pentru că uneori patrimoniul nu dispare din cauza timpului — ci din cauza deciziilor oamenilor.

„Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara?”, „Mână, birjar”, „Tot ce-i românesc nu piere” sau „Dă-mi gurița s-o sărut” sunt doar câteva dintre piesele interbelice nemuritoare înregistrate de marele Jean Moscopol (Ioan Moscu pe numele real), grecul cu origini constănțene, care în anii ’30 a ajuns una dintre marile vedete ale revistei și musical-ului românesc. Într-o epocă în care Bucureștiul era supranumit „Micul Paris”, Moscopol întruchipa eleganța, rafinamentul și spiritul cosmopolit al unei lumi care avea să dispară brutal câțiva ani mai târziu.

Un mare luptător anticomunist, Moscopol reușește să se refugieze în America, unde continuă să înregistreze numeroase piese muzicale, majoritatea cu mesaj anticomunist. Versurile sale satirice, uneori tăioase, surprind perfect realitatea unei Românii deformate ideologic. Unul dintre cupletele sale rămâne tulburător de actual chiar și astăzi, într-un context în care trecutul este adesea reinterpretat:

„Ce frumos e să ai ceafă

Și de la Soviete leafă

Să fii frate cu dușmanul

Și să-ți zică Sadoveanu.

Bălăceanu te numești

Fiindcă-n țara RPR-istă

Cu nesaț te bălăcești

În mocirla comunistă.” 

Într-o dimineață de aprilie la Marine Corps Air Station Cherry Point, activitatea din jurul hangarelor era deja în plină desfășurare. Zgomotul procedurilor de pregătire pentru zbor și ritmul strict al unei baze aeriene americane creau fundalul unei ceremonii cu semnificație profund instituțională: o schimbare de conducere într-o unitate de aviație de elită a US Marines.

În centrul acestui eveniment se afla Marine Fighter Attack Squadron 251, cunoscută și sub numele de „Thunderbolts”, parte din Marine Aircraft Group 14 și din 2nd Marine Aircraft Wing. Această escadrilă este una dintre unitățile de aviație de luptă multirol ale US Marine Corps și se află într-un proces de tranziție către aeronavele de generație a cincea.

În prezent, VMFA-251 operează F-35C Lightning II — varianta navală a avionului stealth F-35, proiectată pentru operațiuni de pe portavioane. Această aeronavă este capabilă să execute misiuni aer-aer și aer-sol, dar se remarcă în special prin tehnologia stealth, senzorii avansați și capacitatea de integrare în rețele de luptă moderne.

Ceremonia de „relief and appointment” nu este un eveniment spectaculos în sens public, ci unul profund instituțional. Ea marchează transferul oficial al responsabilității, autorității și încrederii de la un lider la altul în rândul personalului înrolat. În acest caz, Sergent Major Ashley C. Harrod își încheia mandatul, iar rolul de Command Senior Enlisted Leader era preluat de Sergent Major Iulian Dan, un nume care atrage atenția prin originea sa românească și prin parcursul său militar.

În structura US Marines, un Sergeant Major nu este doar un grad superior, ci vârful ierarhiei subofițerilor. El reprezintă legătura directă dintre comandant și personalul unității, având responsabilitatea pentru disciplină, moral, pregătire și coeziunea echipei. Într-o escadrilă care operează F-35C Lightning II, acest rol devine și mai important, deoarece complexitatea tehnologică a aeronavei necesită o organizare umană impecabilă în spate. Deși piloții sunt cei care duc avionul în misiune, succesul operațional depinde de întreaga structură de la sol — tehnicieni, planificatori, specialiști logistici și liderii subofițeri care mențin standardele zilnice. Command Senior Enlisted Leader este cel care se asigură că această structură funcționează ca un sistem coerent, pregătit permanent pentru misiune. 

Momentul ceremoniei reflectă mai mult decât o simplă schimbare de nume. Este un transfer de încredere într-un mediu în care disciplina și precizia sunt esențiale, iar orice slăbiciune umană poate afecta capacitatea operațională a întregii unități.

Privit din exterior, drumul până la nivelul de Sergeant Major este unul extrem de selectiv, construit pe decenii de serviciu, evaluări constante și experiență demonstrată în leadership. În US Marine Corps, doar un procent foarte mic dintre subofițeri ajunge la acest nivel.

În final, povestea acestei ceremonii de la Cherry Point nu este doar despre oameni și funcții, ci despre modul în care o unitate modernă de aviație militară își menține continuitatea. În spatele aeronavelor F-35C Lightning II și al tehnologiei avansate, rămâne aceeași constantă: oamenii și liderii care asigură că totul funcționează fără întrerupere.

Din numeroasele vile din lotizarea cuprinsă între Palatul Regal Mamaia și hotelul Rex doar două au supraviețuit buldozerelor comuniste. 

Una dintre ele este această elegantă clădire modernistă, care după naționalizare a găzduit sediul Poștei și al Telefoanelor. După 1990 devine spațiu comercial și suferă o serie de modificări care îi alterează arhitectura originală.

Imagini vechi din colecția domnului arhitect Radu Cornescu

Joi, 9 aprilie 2026, începând cu ora 16:00, la sediul Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, a avut loc o manifestare culturală dedicată uneia dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății – Sfintele Paști. Evenimentul, organizat sub egida Consiliului Județean Constanța, în parteneriat cu Asociația Filateliștilor „Tomis” Constanța și cu implicarea profesoarei Mariana Momciu, a reunit iubitori ai tradiției, colecționari și public interesat de patrimoniul cultural românesc.

Atmosfera a fost una caldă și luminoasă, în ton cu semnificația profundă a sărbătorii pascale, un moment în care credința, tradiția și memoria colectivă se întâlnesc și se transmit mai departe. Evenimentul a adus în prim-plan modul în care simbolurile Paștelui au fost păstrate și reinterpretate de-a lungul timpului, oferind participanților o experiență culturală autentică și emoționantă.

Punctul central al manifestării l-a constituit vernisarea expoziției „Paștele la români în cărți poștale ilustrate”, o veritabilă incursiune vizuală în universul sărbătorilor pascale din secolul al XX-lea. Cele aproximativ 160 de cărți poștale expuse, alături de piese filatelice și materiale foto-documentare, au surprins prin diversitate și rafinament artistic. Realizate în ateliere europene, dar la comanda editurilor românești, aceste ilustrate impresionează prin cromatică, detalii și tehnici precum embosarea, care conferă imaginilor un efect tridimensional aparte. Mesajele tradiționale, între care se remarcă binecunoscutul „Hristos a Înviat!”, completează valoarea lor documentară și emoțională.

Expoziția a fost îmbogățită de prezența ouălor încondeiate, realizate cu migală de elevii Școlii Gimnaziale nr. 18 „Jean Bart” din Constanța, sub îndrumarea atentă a profesoarei Mariana Momciu. Prin tehnica tradițională a „împistritului”, fiecare ou devine o piesă unică, încărcată de simboluri străvechi și expresie a continuității culturale. Aceste lucrări au adus un plus de autenticitate și sensibilitate întregului eveniment.

În cadrul manifestării a avut loc și lansarea revistei „Magazin de filatelie, cartofilie și numismatică”, publicație a Asociației Filateliștilor „Tomis” Constanța, care continuă să promoveze patrimoniul filatelic și pasiunea pentru colecționism. Luările de cuvânt susținute de invitați au completat tabloul unei întâlniri culturale bine articulate, în care dialogul și schimbul de idei au fost la fel de importante ca exponatele în sine.

Expoziția va rămâne deschisă publicului până pe 17 aprilie 2026, oferind tuturor celor interesați ocazia de a descoperi sau redescoperi frumusețea tradițiilor pascale prin intermediul unor piese de patrimoniu cu valoare deosebită.

A fost o bucurie și o onoare să răspund invitației de a expune în cadrul acestui eveniment, participând cu exponatul „Paștele interbelic: de la discurs etnografic la reprezentare comercială”, care a pus în oglindă sărbătorile pascale sub cercetarea marelui Emanoil Bucuța cu dimensiunea comercială și de divertisment specifică perioadei interbelice.