În perioada interbelică, România începe să se distanțeze ușor de modelul francez și să se apropie din ce în ce mai mult de stilul de viață nord-american. Bucureștiul, aflat într-o perioadă de modernizare accelerată, preia nu doar elemente arhitecturale și economice din Statele Unite, ci și ideea unui nou tip de loisir: sportul practicat ca formă de relaxare și socializare.

Astfel, la nivel național sunt amenajate cinci ansambluri sportive și de relaxare construite în jurul unor moderne terenuri de golf, care purtau, evident, denumirea de „country clubs”. Cel mai mare dintre acestea era Country Club Bucharest, situat pe malul lacului Herăstrău și având ca membri fondatori ilustre nume precum Alexandru Marghiloman, Prințul Ghica, Barbu Catargiu, Principele Barbu Știrbey, Negroponte, colonelul american Edwin St. John Greble Jr. și alții.

Ansamblul cuprindea un teren de golf cu 18 găuri, amenajat după cele mai moderne cerințe ale vremii, terenuri de tenis, un elegant club cu restaurant, debarcader pentru iahturi și alte facilități destinate membrilor.

 În anul 1925, în Parcul Carol al II-lea, actualul Herăstrău, era dezvelit unul dintre cele mai spectaculoase ansambluri statuare ale Bucureștiului interbelic. Realizată de reputatul sculptor român Ion Jalea, compoziția îi înfățișa pe Hercule și centaurul Nessus într-o confruntare dramatică inspirată din mitologia antică. Lucrarea a fost sculptată în elegantă marmură de Carrara, iar soclul a fost executat din travertin, materiale care ofereau monumentului o prezență monumentală și rafinată în peisajul noului parc regal.

Alegerea marmurei de Carrara nu a fost întâmplătoare. Ion Jalea a dorit să facă o trimitere directă la marile sculpturi ale Antichității care reprezentau celebra luptă dintre Hercule și Nessus, multe dintre acestea fiind realizate din aceeași rocă prețioasă folosită încă din epoca romană și renascentistă. Astfel, artistul român a creat o punte simbolică între tradiția clasică europeană și sculptura monumentală românească din perioada interbelică.

Din fericire, ansamblul statuar poate fi admirat și astăzi pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău, păstrându-și amplasamentul original din 1925. Prezența sa continuă în același loc contribuie la farmecul istoric al parcului și amintește de perioada în care Bucureștiul își construia identitatea monumentală modernă prin artă și arhitectură de inspirație occidentală.

Mai puțin cunoscut este faptul că există și o variantă de dimensiuni reduse a acestei lucrări, realizată din ghips, care se află astăzi în colecțiile Muzeului de Artă Constanța. Această piesă oferă publicului ocazia de a observa mai îndeaproape compoziția și detaliile concepute de Ion Jalea pentru una dintre cele mai reușite reprezentări mitologice din sculptura românească a secolului XX.

În serile în care Bucureștiul pare să alerge fără oprire printre claxoane, terase și agitație, există încă locuri capabile să încetinească timpul. Un astfel de spațiu este acum Mița Biciclista, transformată pentru prima dată într-un veritabil refugiu dedicat artei contemporane.

NUMAI PICTURA, prima ediție a seriei „Colecționarii”, propune o amplă incursiune în arta românească a ultimelor trei decenii, desfășurată în șase încăperi ale casei, sub coordonarea curatorială a lui Erwin Kessler. Totul pornește din colecția lui Daniel Ștefănică, un om care a ales să construiască discret, vreme de 30 de ani, un patrimoniu impresionant de lucrări postrevoluționare. 

Atmosfera este amplificată de intervenția arhitecturală și scenografia realizate de Attila Kim, care reușesc să pună în valoare fiecare sală fără artificii inutile. Rareori ai sentimentul atât de clar că spațiul și lucrările ajung să respire împreună.

Întregul proiect este remarcabil. Îl recomand nu doar cu entuziasm, ci aproape cu insistență. Este una dintre acele experiențe culturale care rămân cu tine mult timp după ce ai părăsit ultima încăpere.

Bucuria mea a fost cu atât mai mare când am descoperit prezența unor artiști constănțeni extraordinari. Gili Mocanu continuă să confirme forța unei voci artistice imposibil de ignorat. Absolvent al Universității Naționale de Arte din București în 1999, autor al memorabilei expoziții „Gili a murit” și laureat al premiului „Margareta Sterian”, acordat de Muzeul Național de Artă al României în 2004, el rămâne una dintre figurile esențiale ale scenei contemporane românești.

Deosebit de emoționantă a fost și întâlnirea cu lucrările semnate de Ecaterina Vrana (1969–2019), despre care am aflat cu mulți ani în urmă prin intermediul regretatei Doina Pauleanu. Revederea universului ei vizual a avut ceva profund personal și tulburător. 

Dintre toate piesele prezentate, câteva au rămas însă puternic întipărite în memorie: „Studio Visit” de Roman Tolici, „Impermanența” de George Anghelescu și „Vanitas” de Ștefan Ungureanu. Sunt creații care  îți schimbă ritmul interior și felul în care rămâi în tăcere câteva clipe după întâlnirea cu ele.

Așa că mergeți. Mergeți, mergeți, mergeți să vedeți această primă parte din ceea ce se anunță a fi începutul unei serii spectaculoase.

 Florin Mocanu își continuă parcursul artistic printr-o serie de explorări recente care marchează o evoluție vizibilă în direcția rafinării compoziției abstracte și a relației dintre culoare, formă și energie vizuală. Lucrările sale recente par să se desprindă de ideea de suprafață deschisă, orientând privirea către un nucleu concentrat al imaginii, acolo unde tensiunea cromatică devine principala sursă de expresie.

Vernisajul a adus împreună privitori, artiști și iubitori de artă contemporană într-un spațiu în care dialogul vizual a fost completat de cel al interpretărilor personale. Atmosfera a fost una de contemplare activă, în care fiecare lucrare a funcționat ca un punct de pornire pentru reflecție, mai degrabă decât ca un simplu obiect de expus.

 Într-o atmosferă încărcată de nostalgie și interes pentru istoria Dobrogei, Muzeul de Artă Populară Constanța a găzduit vernisajul expoziției „Portul popular românesc și școala dobrogeană”, eveniment care a reunit oameni de cultură, colecționari și iubitori ai patrimoniului tradițional.

 În atmosfera festivă a „Zilelor Constanței”, Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța a devenit, pentru câteva ore, un spațiu al memoriei culturale și al dialogului despre identitatea orașului. Evenimentul dedicat culturii scrise constănțene a reunit scriitori, editori, bibliotecari și iubitori de literatură, într-o întâlnire care a readus în prim-plan poveștile, istoria și spiritul vechiului Tomis.

Manifestarea a debutat cu lansarea celui mai recent număr al revistei „Biblion”, prilej de dialog despre rolul publicațiilor culturale și al bibliotecilor în păstrarea identității locale. Invitații prezenți au vorbit despre importanța culturii scrise într-o societate aflată într-o continuă transformare, iar publicul a avut ocazia să descopere noile materiale editoriale și proiectele culturale promovate de bibliotecă.

 În ciuda furtunii care a cuprins orașul spre seară, Galeria de Artă din Constanța a fost neîncăpătoare. Artiști, iubitori de artă, oameni de cultură și public de toate vârstele au ales să fie prezenți la vernisajul expoziției colective „Constanța – memorie și identitate”, un eveniment care a marcat nu doar apropierea Zilei Constanței, ci și revenirea simbolică acasă a UAPR Filiala Constanța 1. Atmosfera a fost una vibrantă, încărcată de emoție și bucuria reîntâlnirii într-un spațiu care, după ani de absență, și-a redeschis porțile pentru comunitatea artistică locală.

 Marți seară, eleganța Cazinoului din Constanța a devenit cadrul unei întâlniri literare speciale, dedicate scriitoarei Doina Ruști și celui mai nou roman al său, „Nas de bulgar”, apărut în 2026 la Editura Humanitas. Evenimentul, desfășurat de la ora 18.00, a reunit cititori, oameni de cultură și iubitori de literatură contemporană într-o atmosferă caldă și rafinată, în care poveștile, muzica și dialogul s-au împletit firesc.

Întâlnirea a făcut parte din turneul național de promovare al romanului și s-a desfășurat sub genericul „5 povești”, concept care a adus în fața publicului istorii inspirate din memoria urbană, întâmplări dramatice și pasionale, episoade de viață și reflecții despre identitate și iubire. Deși legate de universul romanului „Nas de bulgar”, poveștile prezentate în cadrul serii nu au reprezentat fragmente din acțiunea cărții, ci mai degrabă punți emoționale și culturale către temele profunde explorate de autoare.

Doina Ruști a vorbit despre geneza volumului și despre felul în care memoria colectivă, migrațiile și miturile sudului balcanic pot deveni material literar viu. Dialogul cu publicul a fost completat de intervențiile invitaților speciali: Mircea Solcanu, Carmen Paraschivescu, Emil Tatu și Alina Cristea, fiecare aducând perspective diferite asupra literaturii, emoției și identității. Momentele muzicale susținute la pian de Elena Gatcin au adăugat serii o notă de sensibilitate și eleganță.