Kira Hagi s-a întors acasă, la Constanța, printr-un proiect artistic profund personal și emoționant. În eleganta atmosferă a Cazinoului Constanța a fost prezentată expoziția multidisciplinară „AGAPI – O jumătate de secol de iubire”, un demers artistic care explorează memoria, identitatea și legăturile dintre generații prin pictură, fotografie, film documentar și instalație.

Expoziția propune publicului o incursiune intimă în universul afectiv și cultural al artistei vizuale și actriței Kira Hagi, pornind de la povestea bunicilor săi, Papu și Dadi, transformată într-un simbol universal al continuității familiale și al iubirii care traversează timpul.

 De obicei evit biografiile cinematografice. Cele mai multe ajung să fie superficiale, exagerate sau filtrate prin viziunile și obsesiile producătorilor, în loc să prezinte cu adevărat omul și artistul din spatele legendei. Iar în cazul lui Michael Jackson, despre care s-au spus și produs atâtea lucruri nedrepte și mizerii de-a lungul anilor, aveam toate motivele să fiu sceptic. Totuși, după ce am văzut o postare făcută de Alexandra Zărnescu, am decis să îi dau o șansă filmului „Michael”. Și mă bucur enorm că am făcut-o.

Filmul este pur și simplu fantastic. Reușește ceva foarte rar pentru un biopic: să transmită emoție autentică și să te facă să simți că omul de pe ecran este chiar artistul pe care l-ai admirat cândva. Jaafar Jackson a fost incredibil în rolul principal. Au existat momente în care uitam complet că nu îl privesc pe Michael însuși. Gesturile, privirea, vocea, energia scenică – toate au fost recreate cu o naturalețe impresionantă.

M-am bucurat enorm să văd sala plină de tineri. La final, mulți dintre spectatori aveau lacrimi în ochi. Filmul are o încărcătură emoțională foarte puternică, mai ales pentru cei care am crescut cu muzica lui Michael Jackson și l-am urmărit în anii în care încă trăia. A fost ca o reîntâlnire cu un prieten vechi, pierdut de mult timp și regăsit pentru câteva ore. Filmul te trimite cu gândul la o lume care astăzi pare dispărută. Nu știu dacă era neapărat o lume mai bună decât cea în care trăim acum, dar Michael reprezenta pentru mulți oameni ideea că încă există lumină, speranță și frumusețe.

Primul meu contact cu muzica lui Michael a fost la începutul anilor ’90, prin casetele VHS trimise de unchiul meu din Germania. Așa am ajuns să îi iubesc muzica și să îi admir showmanship-ul unic. „Smooth Criminal”, „Billie Jean” și „Dirty Diana” au rămas până astăzi printre piesele mele preferate și cred că filmul surprinde perfect magia acelei perioade.

„Michael” îi face, în sfârșit, dreptate artistului. Filmul nu evită suferințele și greutățile prin care a trecut încă din copilărie. Vedem durerea copilului care și-a pierdut copilăria prea devreme, presiunea enormă pusă asupra lui și singurătatea care l-a urmărit ani la rând. În același timp însă, filmul scoate în evidență și partea lui luminoasă: bunătatea, generozitatea și dorința sinceră de a aduce bucurie oamenilor prin muzică.

Este un film care celebrează atât artistul, cât și omul Michael Jackson. Dacă ar fi să îi reproșez ceva, singurul lucru ar fi că pare prea scurt. Când se termină, ai impresia că ai mai fi vrut să rămâi puțin în acea lume.

Îi dau 9,5/10 și recomand tuturor să îl vadă, mai ales la IMAX.

Also...FUCK the critics!

Constanța găzduiește concertul „MOZART FOREVER I”, dedicat aniversării a 270 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart.

Evenimentul se va desfășura luni, 18 mai, începând cu ora 19:00, în Sala „Sergiu Celibidache” a Colegiului Național de Arte „Regina Maria” din Constanța. Evenimentul este organizat de Lions Club Constanța, în parteneriat cu Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța și Colegiul Național de Arte Regina Maria Constanța.

Concertul aduce omagiu marii figuri a muzicii clasice, Wolfgang Amadeus Mozart, cu ocazia aniversării a 270 de ani de la nașterea sa. Pe scenă va evolua renumitul OVIDIUS QUARTETT, compus din Gabriel Marin (flaut), Ioana Crudu (vioară), Adrian Constantin (violă) și Costinel Florică (violoncel), care ne vor încânta cu un program selectat cu atenție. Programul include trei lucrări reprezentative: Cvartet în Re Major KV 285, Cvartet în Do Major KV 285b și Cvartet în La Major KV 298 – partituri ce reflectă parcursul artistic al lui Mozart, de la spontaneitatea tinereții la maturitatea expresivă.

Mulțumim partenerilor: O M D Mamaia, Asociația Viitorul Orașului Tău, Comunitatea Greaca Elpis, ASOAF Constanța ( Asociația Oportunități de Afaceri pentru Femei, Constanța), Kool Media  Advertising.

Mulțumim sponsorilor: Pipera Invest, Diesel Mecanică, Zip-Escort

Accesul la eveniment se va face pe bază de invitație. Pentru informații suplimentare, vă rugăm să ne contactați la numărul de telefon 0745 865 897. Locurile sunt limitate.

MOZART FOREVER – Vă invităm să fiți alături de noi pentru a celebra muzica lui Mozart, un eveniment unde „cuvintele se opresc, începe muzica”. 

Biblioteca Județeană Constanța a găzduit luni, 11 mai 2026, un nou atelier de Creative Writing dedicat poeziei și scrierii creative, având-o ca invitată pe poeta și artista vizuală Iulia Pană, membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Dobrogea.

Evenimentul a reunit iubitori de literatură și tineri pasionați de poezie, într-un dialog deschis despre procesul creativ, inspirație și modul în care ia naștere un text poetic. Participanții au avut ocazia să discute despre propriile creații, să afle mai multe despre mecanismele scrisului și să descopere perspective noi asupra poeziei contemporane și în același timp să participe la un atelier de creație live.

Întâlnirea s-a desfășurat într-o atmosferă relaxată și creativă, iar Iulia Pană a vorbit despre experiența sa artistică, despre relația dintre poezie și arta vizuală, dar și despre importanța libertății de expresie în procesul de creație.

Poetă și artist vizual cunoscut în spațiul cultural dobrogean, Iulia Pană organizează de mulți ani evenimentele KULTurale/Mecanici poetice și este una dintre vocile distincte ale poeziei contemporane. De-a lungul timpului, a publicat volumele „Imagine simplă”, „Statuia zilei de mâine XXLove”, „Noaptea Scorpion”, „Contrasecunde”, „Rigla de aer” și „Ebony bones”.

Discuțiile au abordat și experiențele internaționale ale autoarei, inclusiv rezidența artistică de la Ledig House – Omi Art Center din New York și participarea la Book Expo America, experiențe care au contribuit la dezvoltarea proiectelor sale literare și vizuale.

Atelierul de la Biblioteca Județeană Constanța a oferit publicului o întâlnire cu poezia contemporană și o ocazie de dialog autentic despre sensibilitate, expresie artistică și rolul culturii în comunitate.

Vizita subsecretarului de stat american pentru controlul armamentelor și securitate internațională, Thomas G. DiNanno, în Polonia, România și Estonia, în perioada 11–15 mai 2026, reprezintă un semnal politic și strategic important pentru flancul estic al NATO și pentru partenerii europeni ai Statelor Unite.

În România, Thomas G. DiNanno va participa, în numele Statelor Unite ale Americii, la Summitul Formatului București 9 (B9) și al Țărilor Nordice, un format regional devenit esențial pentru coordonarea securității în Europa Centrală și de Est, în contextul războiului din Ucraina și al provocărilor de securitate din regiunea Mării Negre.

Thomas G. DiNanno nu este un diplomat marginal sau un „reprezentant de mâna a doua”, așa cum au încercat să sugereze unele voci din spațiul mediatic. Dimpotrivă, funcția pe care o ocupă în cadrul Departamentului de Stat al SUA este una dintre cele mai importante în arhitectura de securitate strategică americană. În calitate de subsecretar responsabil pentru controlul armamentelor și securitate internațională, DiNanno gestionează dosare sensibile care țin de proliferarea armelor, securitatea strategică, cooperarea militară și coordonarea cu aliații NATO.

În diplomația americană, astfel de funcții nu sunt decorative. Persoanele trimise să reprezinte Statele Unite la reuniuni regionale de securitate sunt selectate în funcție de relevanța subiectelor discutate și de nivelul expertizei necesare. În cazul summitului B9 și al statelor nordice, accentul cade pe securitate regională, apărare colectivă, descurajare strategică și cooperare militară — exact domeniile în care Thomas G. DiNanno activează la cel mai înalt nivel.

Mai mult decât atât, prezența sa în România trebuie privită și ca un mesaj direct privind importanța strategică a Bucureștiului în arhitectura de securitate a flancului estic. România a devenit în ultimii ani unul dintre cei mai relevanți aliați ai Statelor Unite în regiunea Mării Negre, prin găzduirea de trupe americane, investițiile în infrastructura militară, cooperarea energetică și sprijinul acordat NATO.

Parteneriatul Strategic dintre România și Statele Unite nu se rezumă doar la componenta militară. Acesta include cooperare economică, energetică, tehnologică și diplomatică, însă securitatea rămâne fundamentul relației bilaterale. Din acest motiv, participarea unui oficial american specializat în controlul armamentelor și securitate internațională are o relevanță directă pentru interesele României.

În plus, faptul că itinerariul vizitei include Polonia, România și Estonia arată clar că Washingtonul tratează aceste state drept piloni esențiali ai flancului estic NATO. Nu este vorba despre o simplă vizită protocolară, ci despre o coordonare strategică într-un moment în care regiunea Mării Negre și Europa de Est au devenit priorități majore pentru securitatea euro-atlantică.

Prezența lui Thomas G. DiNanno la București confirmă astfel continuitatea angajamentului american față de România și față de securitatea regiunii, într-un context internațional marcat de tensiuni geopolitice și competiție strategică.

 De Adrian Siea mă leagă o prietenie începută în urmă cu 11 ani, la lansarea volumului „Constanța City Walking Guide”, organizată în Maritimo Shopping Center. De atunci, am avut ocazia să particip alături de el la numeroase expediții fotografice și evenimente care au surprins frumusețea și spiritul Dobrogei: de la zonele sălbatice ale mlaștinilor de la Vadu, până la enigmatica Cetate Enisala în zorii zilei, prezentări de modă și multe alte proiecte dedicate imaginii Constanței.

Prin muncă, determinare și pasiune, Adrian Siea a reușit acum să își vadă visul împlinit: lansarea unui volum care spune povestea Constanței în imagini. Evenimentul a avut loc în maiestuoasa sală a Cazinoului din Constanța, iar bucuria personală a fost cu atât mai mare cu cât sala s-a dovedit neîncăpătoare pentru publicul venit să participe la această seară specială.

Lansarea volumului „Constanța și împrejurimi / Constanța and Surroundings” a reunit invitați din mediul cultural, academic, civic și de business, într-un eveniment dedicat orașului, memoriei sale și patrimoniului dobrogean.

Constanța are locurile ei spectaculoase, poveștile ei ascunse și acea lumină aparte care îi definește identitatea între mare, istorie și viața cotidiană. Toate acestea se regăsesc în noul volum bilingv semnat de Adrian Siea și publicat de editura City Walk. Cartea aduce împreună peste 350 de fotografii, mai mult de 100 de obiective și 365 de pagini dedicate orașului, arhitecturii, patrimoniului și peisajelor din Constanța și împrejurimi.

Volumul este rezultatul unui proiect fotografic și editorial construit pe parcursul a peste zece ani, gândit ca o ediție de colecție și ca un reper vizual pentru oraș și pentru Dobrogea.

Evenimentul de la Cazinoul Constanța a fost mai mult decât o simplă lansare de carte. A fost o seară despre identitatea orașului, despre modul în care comunitatea își păstrează memoria și își valorifică patrimoniul cultural și arhitectural.

Seara a fost moderată de Adrian Gorpin și a inclus o proiecție video cinematică despre etapele realizării volumului, imagini de arhivă și cadre recente, precum și mesaje video internaționale ale unor personalități care apreciază comunitatea constănțeană.

La dezbatere au participat doamna doctor Delia Roxana Cornea, director al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, domnul doctor Alexandru Bobe, prorector al Universității Ovidius din Constanța, domnul Aurelian Marin, CEO Paradis Hotels & Resorts, domnul avocat Cătălin Gabriel Filișan, decan al Baroului Constanța și președinte Constanța Restart, domnul inginer Gabriel Dragoslav, șef mecanic CMA SHIPS și pasionat de fotografie, precum și domnul Adrian Siea, autorul volumului.

Discuțiile au abordat teme legate de memoria orașului, rolul patrimoniului în dezvoltarea urbană, contribuția educației și a mediului privat în transformarea Constanței, dar și importanța fotografiei ca formă de documentare și recuperare vizuală a spațiului urban.

Lansarea acestui volum în incinta Cazinoului Constanța a avut și o puternică valoare simbolică. Cazinoul rămâne una dintre imaginile definitorii ale orașului și un reper identitar al Constanței, iar redeschiderea sa pentru comunitate oferă șansa organizării unor evenimente culturale și editoriale de referință.

Constanța a marcat ziua de 10 Mai printr-un eveniment dedicat culturii, memoriei și istoriei naționale. La împlinirea a 160 de ani de la momentul 10 mai 1866, când principele Carol pășea pe pământ românesc și deschidea o nouă etapă de consolidare și modernizare a statului român, numeroși constănțeni au participat la vernisajul expoziției outdoor „Monarhie și constituționalitate: România și Dobrogea în timpul lui Carol I”, organizat pe aleea din fața Edificiului Roman cu Mozaic.

Fostul meu profesor, prieten și mentor, care din păcate nu mai este printre noi, Dan Matei Agathon, spunea, foarte corect, că atunci când nu mai faci parte dintr-un partid politic, ai în sfârșit libertatea de a vorbi... liber, de a spune ce crezi, cum crezi.

Spuneam zilele trecute că greșeala, sau mă rog, decizia de a rămâne într-o anumită tabără este prețul plătit de domnul Bolojan și USR. Nu intrasem atunci în detalii pentru că așteptam să îmi sosească acest catalog al expoziției „Artele Grafice Americane” din 1964 (București) tocmai pentru a ilustra contextul acestei postări.

Înainte de asta trebuie să înțelegem unde ne aflăm. Avem un război la graniță. Avem un război (din nou) în Golf, care, deși pare departe, are efecte mari asupra României. Avem un dușman istoric - URSS în diversele sale forme, acum mai activ ca niciodată, vedem dronele căzute „din greșeală” pe teritoriul nostru. În clipa de față, când mă  refer la politicienii români, nu mă refer la corupt/cinstit, bun/rău, excelent administrator/hoț. Securitatea României la toate nivelurile depinde de o anumită direcție și de cine a decis să o păstreze. Unii au făcut asta sincer, din crez, alții pentru că înțeleg importanța situației, iar alții din diverse interese (majoritar financiare).

Dincolo de cele două războaie amintite, România este într-un shit-show total pe plan intern, inclusiv cu un război între pădure și hotel. De parcă nu ar fi fost de ajuns, domnul Bolojan a ales tabăra germană, iar USR cea franceză, punând în pericol relațiile noastre cu Statele Unite. Am fost la un pas să pierdem proiectul SMR. Drumul nostru este doar alături de USA, MAGA sau non-MAGA, chiar dacă asta ne va pune uneori pe poziții opuse cu Bruxelles. Europa nu poate fi un garant de securitate a României pentru că istoria a dovedit că, de-a lungul timpului, Europa a aruncat România în particular și blocul estic (actualul Grup B9, care a fost făcut de USA tocmai ca un back-up în cazul unui eșec al NATO) în general sub tancurile rusești de câte ori a avut ocazia. Au făcut asta fie de teamă, fie că doreau liniște sau că aveau nevoie de resursele ieftine din Rusia. Iar noi am plătit mizerabilul preț al celor 50 de ani de comunism.

În timpul Primului Război Mondial, Franța a cerut României să își cedeze flota Rusiei, urmând ca toate reparațiile sau chiar înlocuirile să fie făcute de francezi, pe cheltuiala lor. În realitate, după război România a mai primit doar câteva nave într-un stadiu execrabil, fiind nevoită, cu fonduri proprii, să își reconstruiască flota. La sfârșitul WW1, marile puteri europene se opuneau cu îndârjire ca România și țările din Balcani să își obțină independența. În arhivele digitalizate se poate consulta presa britanică din acea vreme, în special cea de tabloid, și se poate vedea modul absolut mizerabil în care era atacată Majestatea Sa Regina Maria a României. A fost nevoie de intervenția președintelui american Woodrow Wilson, care la punctul 11 consfințea nașterea României moderne.

În timpul anilor '30, Statele Unite s-au apropiat foarte mult de România, economic, artistic, social, cultural și chiar militar (1932, Gen. Douglas MacArthur ajunge la București). În acea perioadă Germania era principalul oponent al dezvoltării industriei siderurgice românești, Malaxa reușind să îi ocolească folosind tehnologie americană, iar Marea Britanie impusese României un embargou pe transporturi pentru că țara noastră avea un program de dezvoltare a companiilor de transport naționale. Până în 1938, Austria deținea de facto controlul total al Dunării Maritime, al gurilor de vărsare ale Dunării și asupra orașului Sulina, România reușind cu greu să își recapete dreptul de a le administra, grație marelui diplomat Nicolae Titulescu.

Au urmat crunta ocupație sovietică și mizerabila perioadă comunistă. În anii '50, la scurt timp după ce a preluat mandatul de președinte al USA, generalul Eisenhower a cerut Europei de Vest să organizeze un summit prin care să pună presiune pe URSS, astfel încât statele din blocul estic să revină în zona occidentală. Europa a refuzat. Statele Unite deja reluaseră timid relațiile cu România după redeschiderea pieței de importuri din Vest (ce-i drept, pentru scurt timp). Dar, spre deosebire de europeni, americanii nu ne-au abandonat niciodată.

Fortul Jilava, noaptea de 31 octombrie 1953, Alexandru Tănase, Ion Golea, Ion Samoilă, Alexandru Popovici, Ion Tolan, Gavrilă Pop, Ion Buda, Gheorghe Dincă, Mihai-Vasile Vlad, Erich Tartler, Ion Iuhasz, Ion Cosma, Aurel Corlan sunt executați de securitate. Cine au fost acești oameni? Niște eroi, niște martiri. Acești patrioți români se aflau în Occident, reușind să fugă din România ocupată de URSS. Și, cum spuneam, USA nu a abandonat România și lupta anticomunistă. Acești patrioți au fost contactați de CIA și li s-a propus să intre într-un program de pregătire, la finalul căruia urmau a fi parașutați în munți pentru a construi o rezistență armată. Puteau refuza, dar, fiind niște români adevărați, au acceptat. Operațiunea pornește, pentru reușita ei, americanii decid să apeleze la UK pentru suport tehnic. Ce a făcut MI6? A anunțat MGB-ul (viitorul KGB), care la rândul său anunță securitatea. La scurt timp după parașutare, din cauza trădării britanicilor, aceștia sunt prinși și arestați, și mai apoi executați.

Cu toate acestea, americanii nu au renunțat. Guvernul american a continuat să lupte pentru reluarea relațiilor bilaterale. A organizat numeroase expoziții: Industria americană, Transporturile americane, Industria chimică americană, Artele grafice în USA, Omul în spațiu, Arhitectura modernă americană și multe, multe altele. Acestea aveau loc în capitală și în marile orașe. I-au adus aici în concert pe Louis Armstrong și Blood, Sweat & Tears. U.S. Embassy Bucharest a publicat revista Sinteza, o revistă dedicată promovării culturii și artelor americane în România, publicație unde deseori scriau dizidenți români. Au urmat anii '70 și două momente unice: prima dată o navă militară americană vizita un port dintr-o țară comunistă (Constanța), iar la București gigantul american Pan Am construia singurul Intercontinental din lumea comunistă. Evident, acestora li se adaugă vizitele oficialilor americani (Nixon, Ford etc.).

Imediat după Revoluția din 1989, primele ajutoare externe au fost americane. Atât de la guvernul și armata USA, cât și de la grupurile creștine și Army of Salvation. Europa încă nu știa ce să facă cu noi și nici nu înțelegea exact ce se petrece. România semnează mai apoi parteneriatul strategic, permite folosirea spațiului aerian pentru bombardamentele din Yugoslavia etc. USA au apreciat foarte mult această deschidere, lucru care s-a reflectat în prezența trupelor aici, pregătirea trupelor românești după modelul și cu tehnica americană etc.

A urmat îngrozitorul 9/11. România decide, foarte corect, să se alăture USA, a plătit pentru asta cu amânarea cu un an a aderării la NATO, în timp ce Franța ne spunea, cu un ton mizerabil de arogant, că atunci când adulții vorbesc, copiii trebuie să tacă. Acest lucru a cimentat și mai mult parteneriatul strategic. A urmat scandalul Bright Light. Dintre țările europene implicate, România a fost singura care a ales denial și a mers cu asta până în pânzele albe. Europa ne-a pus la zid și ne forța să plătim despăgubiri unui terorist taliban. America a apreciat enorm curajul și determinarea României, iar răsplata nu a întârziat să apară. Putem vorbi și despre cum Greenbrier a salvat industria feroviară de marfă, care ar fi trebuit închisă, la cererea EU, pentru că uzinele erau falimentare... Sunt multe de spus... cert este că USA a fost mereu alături de noi, no matter what. Iar asta s-a văzut în poate cel mai simbolic și emoționant gest, în urmă cu câțiva ani, când pe sfântul pământ de la Arlington este înălțat drapelul României.

Iar eu mă bucur că, prin pozițiile, declarațiile și deplasările sale externe, domnul președinte Nicușor Dan a înțeles aceste lucruri și că luptă, sub consilierea domnului Marius Lazurca, un eminent diplomat de carieră, să mențină această direcție. De asemenea, spuneam că în prezent domnul Cătălin Predoiu este singurul care poate ocupa funcția de premier pentru a asigura un echilibru și o stabilitate atât de necesare în aceste vremuri tulburi. Dânsul are experiența externă necesară, are uși deschise la Washington, fix în locurile unde este necesar și, prin experiența sa politică și abilitățile sale personale, are capacitatea de a deveni un liant între pădure și hotel pentru a calma lucrurile și a aduce, așa cum ziceam, stabilitate și a menține România pe drumul său alături de USA. De aceea căderea guvernului Bolojan a avut un feedback pozitiv de peste ocean, iar bursa de la București crește spectaculos.