De Adrian Siea mă leagă o prietenie începută în urmă cu 11 ani, la lansarea volumului „Constanța City Walking Guide”, organizată în Maritimo Shopping Center. De atunci, am avut ocazia să particip alături de el la numeroase expediții fotografice și evenimente care au surprins frumusețea și spiritul Dobrogei: de la zonele sălbatice ale mlaștinilor de la Vadu, până la enigmatica Cetate Enisala în zorii zilei, prezentări de modă și multe alte proiecte dedicate imaginii Constanței.

Prin muncă, determinare și pasiune, Adrian Siea a reușit acum să își vadă visul împlinit: lansarea unui volum care spune povestea Constanței în imagini. Evenimentul a avut loc în maiestuoasa sală a Cazinoului din Constanța, iar bucuria personală a fost cu atât mai mare cu cât sala s-a dovedit neîncăpătoare pentru publicul venit să participe la această seară specială.

Lansarea volumului „Constanța și împrejurimi / Constanța and Surroundings” a reunit invitați din mediul cultural, academic, civic și de business, într-un eveniment dedicat orașului, memoriei sale și patrimoniului dobrogean.

Constanța are locurile ei spectaculoase, poveștile ei ascunse și acea lumină aparte care îi definește identitatea între mare, istorie și viața cotidiană. Toate acestea se regăsesc în noul volum bilingv semnat de Adrian Siea și publicat de editura City Walk. Cartea aduce împreună peste 350 de fotografii, mai mult de 100 de obiective și 365 de pagini dedicate orașului, arhitecturii, patrimoniului și peisajelor din Constanța și împrejurimi.

Volumul este rezultatul unui proiect fotografic și editorial construit pe parcursul a peste zece ani, gândit ca o ediție de colecție și ca un reper vizual pentru oraș și pentru Dobrogea.

Evenimentul de la Cazinoul Constanța a fost mai mult decât o simplă lansare de carte. A fost o seară despre identitatea orașului, despre modul în care comunitatea își păstrează memoria și își valorifică patrimoniul cultural și arhitectural.

Seara a fost moderată de Adrian Gorpin și a inclus o proiecție video cinematică despre etapele realizării volumului, imagini de arhivă și cadre recente, precum și mesaje video internaționale ale unor personalități care apreciază comunitatea constănțeană.

La dezbatere au participat doamna doctor Delia Roxana Cornea, director al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, domnul doctor Alexandru Bobe, prorector al Universității Ovidius din Constanța, domnul Aurelian Marin, CEO Paradis Hotels & Resorts, domnul avocat Cătălin Gabriel Filișan, decan al Baroului Constanța și președinte Constanța Restart, domnul inginer Gabriel Dragoslav, șef mecanic CMA SHIPS și pasionat de fotografie, precum și domnul Adrian Siea, autorul volumului.

Discuțiile au abordat teme legate de memoria orașului, rolul patrimoniului în dezvoltarea urbană, contribuția educației și a mediului privat în transformarea Constanței, dar și importanța fotografiei ca formă de documentare și recuperare vizuală a spațiului urban.

Lansarea acestui volum în incinta Cazinoului Constanța a avut și o puternică valoare simbolică. Cazinoul rămâne una dintre imaginile definitorii ale orașului și un reper identitar al Constanței, iar redeschiderea sa pentru comunitate oferă șansa organizării unor evenimente culturale și editoriale de referință.

Constanța a marcat ziua de 10 Mai printr-un eveniment dedicat culturii, memoriei și istoriei naționale. La împlinirea a 160 de ani de la momentul 10 mai 1866, când principele Carol pășea pe pământ românesc și deschidea o nouă etapă de consolidare și modernizare a statului român, numeroși constănțeni au participat la vernisajul expoziției outdoor „Monarhie și constituționalitate: România și Dobrogea în timpul lui Carol I”, organizat pe aleea din fața Edificiului Roman cu Mozaic.

Fostul meu profesor, prieten și mentor, care din păcate nu mai este printre noi, Dan Matei Agathon, spunea, foarte corect, că atunci când nu mai faci parte dintr-un partid politic, ai în sfârșit libertatea de a vorbi... liber, de a spune ce crezi, cum crezi.

Spuneam zilele trecute că greșeala, sau mă rog, decizia de a rămâne într-o anumită tabără este prețul plătit de domnul Bolojan și USR. Nu intrasem atunci în detalii pentru că așteptam să îmi sosească acest catalog al expoziției „Artele Grafice Americane” din 1964 (București) tocmai pentru a ilustra contextul acestei postări.

Înainte de asta trebuie să înțelegem unde ne aflăm. Avem un război la graniță. Avem un război (din nou) în Golf, care, deși pare departe, are efecte mari asupra României. Avem un dușman istoric - URSS în diversele sale forme, acum mai activ ca niciodată, vedem dronele căzute „din greșeală” pe teritoriul nostru. În clipa de față, când mă  refer la politicienii români, nu mă refer la corupt/cinstit, bun/rău, excelent administrator/hoț. Securitatea României la toate nivelurile depinde de o anumită direcție și de cine a decis să o păstreze. Unii au făcut asta sincer, din crez, alții pentru că înțeleg importanța situației, iar alții din diverse interese (majoritar financiare).

Dincolo de cele două războaie amintite, România este într-un shit-show total pe plan intern, inclusiv cu un război între pădure și hotel. De parcă nu ar fi fost de ajuns, domnul Bolojan a ales tabăra germană, iar USR cea franceză, punând în pericol relațiile noastre cu Statele Unite. Am fost la un pas să pierdem proiectul SMR. Drumul nostru este doar alături de USA, MAGA sau non-MAGA, chiar dacă asta ne va pune uneori pe poziții opuse cu Bruxelles. Europa nu poate fi un garant de securitate a României pentru că istoria a dovedit că, de-a lungul timpului, Europa a aruncat România în particular și blocul estic (actualul Grup B9, care a fost făcut de USA tocmai ca un back-up în cazul unui eșec al NATO) în general sub tancurile rusești de câte ori a avut ocazia. Au făcut asta fie de teamă, fie că doreau liniște sau că aveau nevoie de resursele ieftine din Rusia. Iar noi am plătit mizerabilul preț al celor 50 de ani de comunism.

În timpul Primului Război Mondial, Franța a cerut României să își cedeze flota Rusiei, urmând ca toate reparațiile sau chiar înlocuirile să fie făcute de francezi, pe cheltuiala lor. În realitate, după război România a mai primit doar câteva nave într-un stadiu execrabil, fiind nevoită, cu fonduri proprii, să își reconstruiască flota. La sfârșitul WW1, marile puteri europene se opuneau cu îndârjire ca România și țările din Balcani să își obțină independența. În arhivele digitalizate se poate consulta presa britanică din acea vreme, în special cea de tabloid, și se poate vedea modul absolut mizerabil în care era atacată Majestatea Sa Regina Maria a României. A fost nevoie de intervenția președintelui american Woodrow Wilson, care la punctul 11 consfințea nașterea României moderne.

În timpul anilor '30, Statele Unite s-au apropiat foarte mult de România, economic, artistic, social, cultural și chiar militar (1932, Gen. Douglas MacArthur ajunge la București). În acea perioadă Germania era principalul oponent al dezvoltării industriei siderurgice românești, Malaxa reușind să îi ocolească folosind tehnologie americană, iar Marea Britanie impusese României un embargou pe transporturi pentru că țara noastră avea un program de dezvoltare a companiilor de transport naționale. Până în 1938, Austria deținea de facto controlul total al Dunării Maritime, al gurilor de vărsare ale Dunării și asupra orașului Sulina, România reușind cu greu să își recapete dreptul de a le administra, grație marelui diplomat Nicolae Titulescu.

Au urmat crunta ocupație sovietică și mizerabila perioadă comunistă. În anii '50, la scurt timp după ce a preluat mandatul de președinte al USA, generalul Eisenhower a cerut Europei de Vest să organizeze un summit prin care să pună presiune pe URSS, astfel încât statele din blocul estic să revină în zona occidentală. Europa a refuzat. Statele Unite deja reluaseră timid relațiile cu România după redeschiderea pieței de importuri din Vest (ce-i drept, pentru scurt timp). Dar, spre deosebire de europeni, americanii nu ne-au abandonat niciodată.

Fortul Jilava, noaptea de 31 octombrie 1953, Alexandru Tănase, Ion Golea, Ion Samoilă, Alexandru Popovici, Ion Tolan, Gavrilă Pop, Ion Buda, Gheorghe Dincă, Mihai-Vasile Vlad, Erich Tartler, Ion Iuhasz, Ion Cosma, Aurel Corlan sunt executați de securitate. Cine au fost acești oameni? Niște eroi, niște martiri. Acești patrioți români se aflau în Occident, reușind să fugă din România ocupată de URSS. Și, cum spuneam, USA nu a abandonat România și lupta anticomunistă. Acești patrioți au fost contactați de CIA și li s-a propus să intre într-un program de pregătire, la finalul căruia urmau a fi parașutați în munți pentru a construi o rezistență armată. Puteau refuza, dar, fiind niște români adevărați, au acceptat. Operațiunea pornește, pentru reușita ei, americanii decid să apeleze la UK pentru suport tehnic. Ce a făcut MI6? A anunțat MGB-ul (viitorul KGB), care la rândul său anunță securitatea. La scurt timp după parașutare, din cauza trădării britanicilor, aceștia sunt prinși și arestați, și mai apoi executați.

Cu toate acestea, americanii nu au renunțat. Guvernul american a continuat să lupte pentru reluarea relațiilor bilaterale. A organizat numeroase expoziții: Industria americană, Transporturile americane, Industria chimică americană, Artele grafice în USA, Omul în spațiu, Arhitectura modernă americană și multe, multe altele. Acestea aveau loc în capitală și în marile orașe. I-au adus aici în concert pe Louis Armstrong și Blood, Sweat & Tears. U.S. Embassy Bucharest a publicat revista Sinteza, o revistă dedicată promovării culturii și artelor americane în România, publicație unde deseori scriau dizidenți români. Au urmat anii '70 și două momente unice: prima dată o navă militară americană vizita un port dintr-o țară comunistă (Constanța), iar la București gigantul american Pan Am construia singurul Intercontinental din lumea comunistă. Evident, acestora li se adaugă vizitele oficialilor americani (Nixon, Ford etc.).

Imediat după Revoluția din 1989, primele ajutoare externe au fost americane. Atât de la guvernul și armata USA, cât și de la grupurile creștine și Army of Salvation. Europa încă nu știa ce să facă cu noi și nici nu înțelegea exact ce se petrece. România semnează mai apoi parteneriatul strategic, permite folosirea spațiului aerian pentru bombardamentele din Yugoslavia etc. USA au apreciat foarte mult această deschidere, lucru care s-a reflectat în prezența trupelor aici, pregătirea trupelor românești după modelul și cu tehnica americană etc.

A urmat îngrozitorul 9/11. România decide, foarte corect, să se alăture USA, a plătit pentru asta cu amânarea cu un an a aderării la NATO, în timp ce Franța ne spunea, cu un ton mizerabil de arogant, că atunci când adulții vorbesc, copiii trebuie să tacă. Acest lucru a cimentat și mai mult parteneriatul strategic. A urmat scandalul Bright Light. Dintre țările europene implicate, România a fost singura care a ales denial și a mers cu asta până în pânzele albe. Europa ne-a pus la zid și ne forța să plătim despăgubiri unui terorist taliban. America a apreciat enorm curajul și determinarea României, iar răsplata nu a întârziat să apară. Putem vorbi și despre cum Greenbrier a salvat industria feroviară de marfă, care ar fi trebuit închisă, la cererea EU, pentru că uzinele erau falimentare... Sunt multe de spus... cert este că USA a fost mereu alături de noi, no matter what. Iar asta s-a văzut în poate cel mai simbolic și emoționant gest, în urmă cu câțiva ani, când pe sfântul pământ de la Arlington este înălțat drapelul României.

Iar eu mă bucur că, prin pozițiile, declarațiile și deplasările sale externe, domnul președinte Nicușor Dan a înțeles aceste lucruri și că luptă, sub consilierea domnului Marius Lazurca, un eminent diplomat de carieră, să mențină această direcție. De asemenea, spuneam că în prezent domnul Cătălin Predoiu este singurul care poate ocupa funcția de premier pentru a asigura un echilibru și o stabilitate atât de necesare în aceste vremuri tulburi. Dânsul are experiența externă necesară, are uși deschise la Washington, fix în locurile unde este necesar și, prin experiența sa politică și abilitățile sale personale, are capacitatea de a deveni un liant între pădure și hotel pentru a calma lucrurile și a aduce, așa cum ziceam, stabilitate și a menține România pe drumul său alături de USA. De aceea căderea guvernului Bolojan a avut un feedback pozitiv de peste ocean, iar bursa de la București crește spectaculos. 

 În atmosfera încărcată de simbolism a lunii mai, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a găzduit astăzi manifestarea culturală „Carol I și Dobrogea”, un eveniment dedicat memoriei unuia dintre cei mai importanți conducători ai României moderne și relației profunde dintre domnia sa și spațiul dobrogean. Organizată sub egida Consiliului Județean Constanța, în parteneriat cu instituții culturale, academice și arhivistice de prestigiu, întâlnirea a reunit istorici, profesori, elevi și iubitori ai patrimoniului într-un dialog despre istorie, identitate și modernizare.

Joi, 7 mai, de la ora 18:00, Galeria de Artă Mangalia a devenit spațiul unei întâlniri speciale dintre public și universul artistic al lui Lucian Asaftei, odată cu vernisajul expoziției „Acorduri cromatice”. Evenimentul a adus împreună iubitori de artă, artiști și oameni atrași de expresia vizuală contemporană, într-o atmosferă calmă, dar încărcată de sensibilitate și curiozitate.

Lansarea volumului „Constanța și împrejurimi / Constanța and Surroundings” va avea loc pe 10 mai, de la ora 18:30, la Cazinoul Constanța, într-un eveniment care reunește invitați din mediul cultural, academic, civic și de business.

Constanța are locurile ei spectaculoase, poveștile ei ascunse, lumina ei specială și un fel unic de a se așeza între mare, istorie și viața de zi cu zi. Toate acestea se regăsesc într-un nou volum de colecție dedicat orașului și împrejurimilor sale, care va fi lansat duminică, 10 mai, de la ora 18:30, la Cazinoul Constanța.

Volumul „Constanța și împrejurimi / Constanța and Surroundings” este un proiect editorial bilingv, realizat sub semnătura lui Adrian Siea, editura City Walk, care aduce împreună peste 350 de fotografii, mai mult de 100 de obiective și 365 de pagini dedicate orașului, patrimoniului, peisajelor, arhitecturii și locurilor care definesc Constanța și Dobrogea. Lucrarea este rezultatul unui proiect fotografic și editorial construit în peste 10 ani, gândit ca o ediție de colecție și ca un reper vizual pentru oraș.

Evenimentul de lansare nu va fi doar o prezentare de carte, ci o seară despre Constanța: despre felul în care un oraș își păstrează memoria, își valorifică patrimoniul, își educă noile generații, își construiește imaginea și își adună comunitatea în jurul unor proiecte cu sens.

Seara va fi moderată de Adrian Gorpin și va include o proiecție video cinematică despre etapele realizării volumului, imagini de arhivă și cadre recente, dar și mesaje video internaționale ale unor personalități care admiră comunitatea din Constanța.

La discuție vor participa dr. Delia Roxana Cornea, Director al Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța, dr. Alexandru Bobe, Prorector al Universității Ovidius din Constanța, Aurelian Marin, CEO Paradis Hotels & Resorts, av. Cătălin Gabriel Filișan, Decan al Baroului Constanța și Președinte Constanța Restart,  ing. Gabriel Dragoslav, șef mecanic CMA SHIPS și pasionat de fotografie și ing. Adrian Siea, autorul volumului. Temele abordate vor porni de la importanța memoriei unui oraș și rolul patrimoniului în dezvoltarea urbană, până la contribuția educației, a mediului privat și a societății civile în transformarea Constanței. În același timp, evenimentul va aduce în prim-plan și pasiunea pentru fotografie, ca formă de documentare, sensibilitate și recuperare vizuală a unui spațiu urban.

Lansarea volumului la Cazinoul Constanța are o valoare simbolică aparte. Cazinoul este una dintre cele mai puternice imagini ale orașului, un reper identitar și arhitectural, dar și un spațiu care, odată redeschis comunității, poate deveni o scenă pentru evenimente culturale, editoriale și civice relevante.

Eveniment: Lansare volum „Constanța și împrejurimi / Constanța and Surroundings”

 Data: 10 mai

 Ora: 18:30

 Locul: Cazinoul Constanța

 Proiect editorial: Adrian Siea, editura City Walk

 Website: www.constantavizual.ro

În inima Bucureștiului de astăzi, Ateneul Român pare firesc integrat în țesutul orașului. Dar la sfârșitul secolului al XIX-lea, lucrurile nu stăteau deloc așa. Ridicat în Grădina Episcopiei, pe un teren care aparținuse familiei Văcăreștilor și unde se înălțase cândva Biserica Sfinților 40 de Mucenici, edificiul a fost întâmpinat cu scepticism. Mulți contemporani considerau amplasamentul nepotrivit: prea departe de centrul orașului, greu accesibil, mai ales iarna. Se întreba, nu fără ironie, dacă statul nu dispunea de terenuri mai potrivite decât acest loc „de la marginea orașului”.

Construcția a început în 1886, iar o parte importantă din fonduri a fost strânsă prin celebra subscripție publică „Dați un leu pentru Ateneu”, un gest care spune mult despre dorința societății românești de a-și construi instituții culturale solide. La recomandarea arhitectului Charles Garnier, autorul Operei din Paris, planurile au fost realizate de Albert Galleron, astfel încât să valorifice fundația deja existentă a unui manej început de Societatea Equestră Română. Clădirea a fost inaugurată la 14 februarie 1888, iar lucrările au continuat până în 1897 sub conducerea arhitectului Leonida Negrescu.

Despre istoria construcției voi reveni cu alt prilej. De această dată, privirea se ridică inevitabil spre interior, către elementul care dă suflet sălii: fresca monumentală realizată de Costin Petrescu. În 1933, la mai bine de trei decenii de la inaugurarea clădirii, a început ornamentarea frizei circulare care înconjoară sala mare. Lucrarea, lată de trei metri și lungă de șaptezeci, se desfășoară deasupra lojilor, în jurul tamburului cupolei, ca o bandă continuă de memorie națională.

Fresca este alcătuită din 25 de scene care urmăresc, într-un fir narativ coerent, istoria românilor. De la intrarea împăratului Traian în Dacia și colonizarea romană, trecând prin formarea poporului daco-roman, invaziile barbare și cristalizarea identității medievale, până la figuri precum Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, fiecare episod este tratat cu o solemnitate aproape liturgică. Secolele moderne își găsesc și ele locul: răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan, revoluțiile de la 1821 și 1848, Unirea Principatelor sub Alexandru Ioan Cuza, independența și, în final, Marea Unire și consolidarea statului român.

Dar fresca nu este doar o poveste artistică, ci și una politică. În 1940, Ion Antonescu i-a cerut lui Costin Petrescu să-l elimine pe regele Carol al II-lea din compoziție, devenit între timp indezirabil. În locul său, pictorul a introdus o alegorie a țărăncilor reprezentând provinciile istorice reunite. Mai târziu, în primii ani ai regimului comunist, între 1948 și 1966, fresca a fost acoperită cu o draperie de catifea roșie, ca și cum memoria însăși trebuia pusă între paranteze.

Există însă și episoade mai puțin cunoscute, care leagă această operă de contextul european al epocii. În 1937, Costin Petrescu a realizat replici ale scenelor dedicate lui Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare pentru a decora pavilionul României la Exposition Internationale des Arts et Techniques dans la Vie Moderne. Această expoziție internațională, desfășurată la Paris într-un moment tensionat al istoriei europene, a fost o vitrină a modernității și a competiției simbolice între națiuni. Pavilioanele nu prezentau doar realizări tehnice, ci și identități culturale, fiecare țară încercând să-și definească locul într-o lume aflată în schimbare.

Pavilionul României, proiectat de Duiliu Marcu, s-a remarcat prin sobrietate și modernism. Amplasat pe una dintre terasele înalte ale expoziției, în vecinătatea unor pavilioane importante, el propunea o sinteză a culturii românești printr-o arhitectură funcționalistă, lipsită de ornamente excesive. În acest cadru, replicile frescei lui Costin Petrescu nu erau simple decorațiuni, ci declarații vizuale despre continuitate, identitate și ambiția unui stat aflat între tradiție și modernitate.

Astfel, fresca de la Ateneul Român nu este doar un element decorativ, ci un discurs vizual complex, care a traversat regimuri, ideologii și reinterpretări. Privită astăzi, ea rămâne o invitație la reflecție: nu doar asupra trecutului, ci și asupra felului în care alegem să-l spunem mai departe.

 În vara anului 1935, acolo unde astăzi recunoaștem inima stațiunii Mamaia, prindea contur un simbol al eleganței interbelice: corpul central al Cazinoul Mamaia. Nu era doar o clădire nouă, ci o renaștere pe locul unui edificiu deja încărcat de istorie. Aici se ridicaseră odinioară băile Mamaia, un imobil în stil victorian revival care adăpostise gara stațiunii, un restaurant și un cazinou — un spațiu vibrant, pierdut însă în flăcările unui incendiu.