Industria petrolieră românească trăiește, în ultima lună, un episod desprins parcă dintr-o telenovelă sud-americană. După o perioadă în care aproape zilnic apăreau noi companii interesate să preia activele LUKOIL, scena este zguduită din nou: gigantul KazMunayGas ia în calcul vânzarea a 50% din activele sale din Europa. Decizia ar include și operațiunile din România — rafinăriile Petromidia și Vega, rețeaua de aproximativ 1400 de benzinării, complexul petrochimic și terminalele logistice. Agenția pentru Protecția și Dezvoltarea Concurenței a confirmat că pachetul va fi scos la licitație în două etape, deschis investitorilor privați.

Acest anunț are potențialul de a reconfigura întreaga piață de energie a României. Petromidia este cea mai mare rafinărie din țară și una dintre cele mai performante din regiune, iar Vega completează lanțul de producție cu specializări unice în zona petrochimică. Vânzarea unui pachet de asemenea dimensiune atrage inevitabil un spectru larg de investitori — dar și presiuni geopolitice evidente, în contextul războiului din Ucraina și al alinierii ferme a României la strategia energetică a Washingtonului.

Există câțiva actori europeni care ar putea analiza oportunitatea, însă scenariile sunt limitate.
OMV Petrom ar fi, teoretic, prima opțiune datorită poziției dominante, dar o astfel de tranzacție nu ar trece niciodată de Consiliul Concurenței — ar genera o situație clară de monopol.
MOL ar putea avea interes operațional, însă contextul politic complicat dintre România și Ungaria face improbabilă aprobarea unei asemenea preluări.
Eni și TotalEnergies rămân potențiali jucători, dar strategiile lor actuale indică un focus mai redus pe extinderi majore în Europa de Est.

Mult mai plauzibilă este apariția unor investitori americani, în special în contextul în care România este un pilon al strategiei SUA pe Flancul Estic. Preluarea unui activ energetic major de la Marea Neagră de către o companie occidentală aliniată Washingtonului ar întări securitatea energetică regională și ar elimina orice risc de influență economică externă nealiniată.

ExxonMobil ar putea reveni în atenție, având deja experiență în România și interes tradițional pentru active de rafinare strategice. Deși s-a retras din Neptun Deep, contextul geopolitic s-a schimbat, iar controlul unei rafinării-cheie ar reprezenta o mișcare solidă pentru securitatea energetică NATO.
Chevron a operat în România în trecut și rămâne un gigant flexibil, într-o perioadă în care își reconfigurează portofoliul global.
ConocoPhillips este mai puțin orientată spre Europa, dar interesele Washingtonului pot influența analiza unei astfel de oportunități.
Valero Energy, cel mai mare rafinator independent din SUA, pare însă cea mai potrivită companie americană pentru un astfel de pachet: este specializată exact în rafinare, logistică și rețele de distribuție.
Phillips 66 reprezintă o altă opțiune serioasă, având experiență în active petrochimice similare.

Totuși, cei mai probabili cumpărători nu sunt corporațiile, ci marile fonduri americane de infrastructură și energie. Acestea operează agil, dispun de lichiditate masivă și pot prelua pachete strategice fără riscurile politice asociate operatorilor tradiționali.

BlackRock, cel mai mare fond de investiții din lume, ar putea viza pachetul pentru stabilitate și rentabilitate pe termen lung.
Blackstone are un portofoliu semnificativ în infrastructură grea și ar putea integra rețeaua de benzinării și activele logistice.
KKR, activ în Europa Centrală și de Est, ar putea forma un consorțiu pentru a prelua activele KMG.
Carlyle Group, cu istoric în industria românească, ar putea reveni într-o formulă modernizată, extrem de compatibilă cu interesele SUA în regiune.

În ansamblu, direcția este clară: România se află într-un moment cheie, iar activele Petromidia–Vega pot intra într-o nouă etapă de dezvoltare sub control occidental. În timp ce actorii europeni sunt limitați de reglementări sau contexte politice, investitorii americani — fie companii energetice, fie fonduri de infrastructură — reprezintă opțiunea cea mai realistă și cea mai aliniată cu interesele strategice ale țării și ale parteneriatului transatlantic.

Makita, gigantul japonez al sculelor electrice, face un pas strategic cu impact direct asupra României. Compania a anunțat că va reduce producția din China destinată pieței americane și va muta o parte din aceasta în Thailanda și România – dar atenție: este vorba strict de producția de power tools, scule electrice destinate exclusiv exportului către Statele Unite.

Această decizie nu este doar despre economie sau logistică. Este un semnal clar că România începe să fie percepută ca un hub de producție de încredere pentru exportul către cea mai mare piață din lume. Pentru țara noastră, asta înseamnă mai mult decât locuri de muncă: înseamnă integrare în lanțurile globale de producție, creșterea standardelor industriale și vizibilitate internațională.

Exportul către SUA nu este doar o afacere; este și o componentă geostrategică. În contextul relațiilor economice și politice dintre România și Statele Unite, producția de power tools destinată pieței americane întărește legăturile comerciale și oferă României un rol mai proeminent în fluxurile globale de producție.

Faptul că Makita a ales România, alături de Thailanda, pentru a produce power tools destinate exclusiv pieței americane, reflectă încrederea companiei în capacitatea industrială și stabilitatea țării noastre. Fiecare sculă electrică produsă aici și trimisă peste ocean nu este doar un produs, ci și o punte comercială între două economii și o confirmare a rolului strategic al României în lanțurile globale de producție pentru piața americană.

 Consiliul Concurenței a aprobat tranzacția prin care Carrier Global Corporation, companie din Statele Unite, intenționează să preia mai multe entități din Europa Centrală și de Est. Printre acestea se numără AHI Carrier România SRL, AHI Carrier Ungaria HVAC Kft., AHI Carrier CZ S.R.O. din Republica Cehă, precum și anumite active ale AHI Carrier GmbH din Austria.

Carrier Global Corporation este compania-mamă a grupului Carrier, fondată în 1915 de Willis Carrier, inventatorul aerului condiționat modern. De-a lungul decadelor, compania a devenit un lider global în soluții pentru încălzire, ventilație, aer condiționat și transport refrigerat. Companiile vizate de preluare furnizează echipamente și soluții pentru sistemele HVAC, sub brandul Carrier, și comercializează, de asemenea, pompe de căldură și chillere.

Analiza realizată de Consiliul Concurenței a arătat că operațiunea nu ridică obstacole semnificative în calea concurenței pe piața românească și nu generează îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurențial normal.

Această preluare marchează un pas important pentru România, prin aducerea unei companii americane cu expertiză globală pe piața locală. Integrarea Carrier în România poate stimula inovația în domeniul soluțiilor de climatizare și energie, poate crea noi oportunități de afaceri și poate consolida schimburile economice dintre România și Statele Unite.

Secretarul general al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Mathias Cormann, a efectuat o vizită oficială în România, un pas important în procesul prin care țara noastră aspiră să devină membră a acestei organizații.

OCDE este considerată forumul principal al țărilor dezvoltate. În prezent, reunește 38 de state care împărtășesc valori comune: democrație, economie de piață și angajamentul pentru politici publice transparente și eficiente.

Importanța organizației este dată de faptul că oferă guvernelor un cadru în care pot împărtăși experiențe și pot adopta cele mai bune practici în domenii esențiale – de la educație și sănătate, până la fiscalitate, investiții și protecția mediului. OCDE funcționează, practic, ca un reper pentru standardele internaționale de bună guvernare și dezvoltare economică.

De ce este relevant ca o țară să devină membră?
Aderarea la OCDE înseamnă recunoașterea solidității instituțiilor și a stabilității economice. Înseamnă, totodată, un semnal puternic pentru investitori și parteneri internaționali, că statul respectă reguli clare și oferă predictibilitate. În plus, apartenența la organizație oferă acces direct la analize, date și recomandări care ajută guvernele să ia decizii fundamentate.

Pentru România, procesul de aderare are o dublă semnificație. Pe de o parte, reprezintă o recunoaștere a progreselor realizate în ultimele decenii. Pe de altă parte, deschide oportunități concrete: atragerea de investiții, consolidarea economiei, modernizarea instituțiilor și participarea activă la decizii cu impact global.

Vizita lui Mathias Cormann transmite un mesaj clar: România se află pe traiectoria corectă și este privită ca un partener pregătit să își asume rolul într-un club al celor mai dezvoltate state.

Aderarea la OCDE nu este doar un obiectiv tehnic sau diplomatic. Este, în esență, o investiție în viitor – un pas spre mai multă stabilitate, prosperitate și încredere în România.

 Anul 2025 va marca o premieră pentru Maritime Business Week, eveniment ajuns la cea de a patra ediție, care se va desfășura în perioada 20-22 mai, cuprinzând astfel și Zilele Orașului Constanța, dar și Ziua Portului Constanța.

În ciuda unei piețe de retail destul de solide și relativ mature, municipiul Constanța a cam fost ocolit de brandurile de lux, acestea preferând orașe precum Brașov sau Cluj. Așadar nu pot decât să salut apariția primului Lacoste din orașul de la malul mării.

Brandul nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind un simbol al luxului, eleganței și calității cu o tradiție ce începe în anul 1933 când celebrul tenisman francez  René Lacoste a pus bazele companiei, alături de omul de afaceri André Gillier. 

În prezent compania deține boutiques în București (Plaza, Vitan și Promenada), Cluj (Vivo) și Brașov (Strada Michael Weiss 14), magazinul din Constanța urmând a fi deschis în City Park Mall.

Încă din urmă cu foarte mulți, mulți ani, când pornisem site-ul Urban Constanța, devenit apoi UCT Media și în prezent defunct (odată cu vârsta prioritățile de schimbă, deși pasiunile în mare rămân aceleași), am avut o atitudine favorabilă investițiilor private, în ton cu spiritul pur capitalist care mă caracterizează. De altfel Urban Constanța a fost primul site dedicat investițiilor din real estate și infrastructură din România, fiind construit pe principiul urban developments blogs din Statele Unite, o țară de care mă leagă multe relații de prietenie și colaborare, precum și profunde sentimente de admirație și dragoste. Și chiar dacă acum pe acest site personal, tematica economică este una secundară, ținând cont de cele enumerate mai sus și de profesia mea de economist, nu am cum să nu mă opresc și să vorbesc despre proiecte de amploare.

***

Un astfel de proiect este cel de regenerare urbană a imesului teren situat în spatele actualei Gări. Zona respectivă a fost edificată în perioada interbelică când au apărut depozitele de petrol ce au fost în scurt timp înconjurate de ateliere, fabrici și depozite, devenind inima industrială a orașului interbelic.

După instalarea regimului comunist, întregul areal a fost practic izolat și lăsat să moară fiind înconjurat de un inel feroviar. De altfel când s-a proiectat gara nouă, autoritățile locale și arhitectul au propus construirea unui pasaj rutier pe sub aceasta, continuare a bulevardului Republicii de atunci, Ferdinand de astăzi, dar propunerea a fost respinsă de autoritățile de la București.

Acum grație acestui fantastic proiect de regenerare urbană, zecile de hectare de teren vor reveni țesutului urban, dând naștere unui spectaculos Downtown concentrat în jurul noii gări.

Pentru acest proiect de aproape 1 miliard de euro, Grupul Iulius (care are în portofoliu proiecte similare, la fel de spectaculoase, la Iași și Timișoara) au realizat un parteneriat cu prestigiosul birou de arhitectură Foster + Partners, o companie care a fost înființată în 1967 de către arhitectul Norman Foster. În protofoliul lor aflându-se proiecte marcante precum cele din Los Angeles, Beverly Hills, Abu Dhabi, Kuwait City, Dubai, New York, Londra sau Bangkok.

Cei de la Iulius au făcut publice primele imagini cu viziunea generală a proiectului și trebuie spus că sunt fantastice.

Aceste prime imagini ale conceptului propus de Iulius sunt reprezentare a ceea ce pare a fi prima etapă. Deja aproape tot terenul acestei etape a fost decopertat fiind executate lucrări de depoluare (zona fiind poluată istoric cu petrol) și cercetări arheologice, fiind descoperite aici 180 de morminte, precum și o porțiune dintr-un drum roman și un dromos (cale de acces în subteran, cel mai probabil către rețeaua de apeducte care străbăteau Tomisul și împrejurimile sale).

Putem observa o restructurare și eficientizare a căii ferate existente, aceasta urmând a fi complet eliminată de pe poziția actuală și relocată în subteran în valea săpată de Anghel Saligny, în inima proiectului urmând a fi construită noua gară, un proiect de infrastructură deosebit ce prevede dispunerea peroanelor în subteran. La suprafață clădirea urmând a fi flancată de două piațete.

Tot din aceste prime imagini ale proiectului se pare că dromos-ul și drumul roman vor fi conservate in situ, drumul urmând a fi axul central al zonei comerciale.

Din vechea gară se va păstra doar cupola, sub care se va reloca locomotiva cu abur expusă acum intemperiilor, iar în clădirea anexată cupolei se va deschide un muzeu feroviar, o inițiativă mai mult decât salutară!

Un alt element vechi care se păstrează este un tanc de petrol care va fi convertit într-o sală de concerte multifuncțională.

Suprafața verde va cuprinde 4 parcuri dintre care Central Park va avea o serie de iazuri și cursuri de apă ce vor da un aer proaspăt întregii zone. Tot în acesta se va regăsi și prima grădină botanică din oraș. 

Adiacent Culture Park se vor afla o biserică, un campus educațional, un spital, o clinică veterinară și noul sediu al primăriei. Piața Civică va fi un spațiu pietonal situat în curtea interioară a noii primării, o clădire ce se remarcă prin arhitectura organică, cu forme fluide, care se încadrează perfect în zonele adiacente lacurilor și mărilor. 

În zona de nord-vest se va edifica ceea ce poate deveni unul dintre puncele majore de distracție din oraș, un parc acvatic cu spații atât indoor cât și outdoor, care va permite astfel funcționarea și în sezonul rece.

Hotelul și turnurile City Gate vor fi la rândul lor elemente marcante ale proiectului. 

La final nu pot decât să salut un astfel de proiect de care orașul Constanța avea nevoie ca de aer pentru a se trezi din apatia care l-a cuprins în ultimii ani. Sunt convins că va fi boost-ul necesar pentru numeroase alte dezvoltări publice și private, mai ales în actualul context geopolitic și economic, în care România are șansa de a juca un rol aparte, în special prin parteneriatul strategic cu Statele Unite.

________________________

sursă imagini: captură ecran videoprezentare Iulius Group

 Doar câteva zile ne mai despart de noul an 2025, dar iată că după o pauză de câțiva ani, marile investiții revin în orașul de la malul mării. Discutăm de zece mari proiecte ce vor marca dezvoltarea orașului pentru anii ce vor urma.

Să încep cu proiectele realizate cu fonduri publice:

Evident primul și cel mai spectaculose proiect care va cunoaște finalizarea anul viitor va fi Cazinoul. Epopeea emblematicii clădiri a ajuns la final, imobilul fiind curățat de neinspiratele modificări aduse în comunism în anii '50 și '80, fiind practic adus la stadiul în care se afla în anii '20. După redeschidere imobilul va dispune de spații muzeale, spații de expoziții și evenimente precum si cafenele sau restaurante, redevenind inima orașului, așa cum era el în perioada interbelică.

Tot în 2025 CNAIR ar putea lansa licitația pentru proiectare și execuție a pasajului rutier suprateran Aurel Vlaicu care va rezolva în sfârșit cozile ce se fac la ieșirea spre Ovidiu. 

Tot zona de nord va beneficia de o altă mare investiție în infrastructura rutieră, mai exact este vorba de bulevardul Madrid care va lega strada Amsterdam (care are asigură legătura cu Autostrada A4) de bulevardul Aurel Vlaicu. Acestă investiție pentru care s-a semnat deja finanțarea va duce la o dezvoltare accelerată a zonei de nord și la o îmbunătățire a infrastructurii generale a arealului. Noul bulevard va avea o lungime de 2.730 de m și va dispune de 4 benzi de circulație, câte 2 benzi pe fiecare sens, iar lățimea acestuia va fi de 21,5 m, compusă din 14 m carosabil și 3,75m trotuare laterale. Pe fiecare sens de circulație vor fi amenajate 6 stații de autobuz prevăzute cu alveole. De asemenea, trotuarele laterale vor fi amenajate cu zone pietonale, spații verzi și piste pentru biciclete.

Zona de vest a orașului va cunoaște o investiție majoră, care deși mai puțin vizibilă, va avea un impact semnificativ. Este vorba de noua etapă a reabilitării infrastructurii feroviare Constanța, aici discutăm de refacerea triajului Palas, de reînființarea liniei ferate de marfă Palas-Constanța Port și de reabilitarea și extinderea tunelului Saligny.

Pentru zona de Sud, anul 2025 va aduce cu sine deschiderea ofertelor pentru realizarea celui mai complex proiect de infrastructură rutieră din ultimii ani. Este vorba de dublarea nodului Cumpăna (A2-A4) și prelungirea A4 peste canal până la 23 august. Discutăm de 30,59 km, patru noduri rutiere pe autostradă, un drum de legătură de peste 4 km, un nou pod rutier peste canal (între Cumpăna și Lazu) și modernizarea nodului rutier de la Eforie Nord, care asigură accesul camioanelor către zona RoRo. Dacă nu vor fi contestații în vară lucrările pot începe.

În primăvară ar trebui să asistăm și la inaugurarea noului aeroport Mihail Kogălniceanu. Atât clădirea aerogării cât și spațiile exterioare sunt finalizate într-o proporție de peste 90%. Aceasta este o investiție ce se adaugă celor din zonă, discutăm evident de extinderea bazei militare care va deveni cea mai mare bază aeriană din Europa, partenerul strategic Statele Unite urmând a reloca aici mai multe active de la bazele Ramstein și Sigonella. De altfel, dacă se menține ritmul actual în 2025 ar putea fi gata pista militară și taxiway.

Trecând la investițiile private, avem trei mari proiecte:

Evident cel mai mare și mai important, care va schimba complet dinamica orașului este proiectul Iulius ce se va dezvolta pe amplasamentul fostului parc de rezervoare de petrol din spatele Gării CFR. Complexul multifuncțional va cuprinde un parc cu grădină botanică, clădiri de birouri, un centru comercial de mari dimensiuni, hotel dar și noul sediu administrativ al municipiului, generând astfel un adevărat Downtown. În clipa de față conform unor informații pe surse se lucrează la 5 variante de acces către viitorul centru al orașului, (accesul fiind de altfel una din problemele amplasamentului, alături de poluarea istorică cu hidrocarburi), urmând a fi aleasă varianta optimă.