„A fost o moară pe Siret" (titlu internațional - Storm of love) - o coproducție româno-germano-italiană din anul 1929. Scenele din exterior au fost filmate în București, în comuna Florica, în satul Rătești, la Moinești, Văratec și la Sinaia, în timp ce majoritatea scenelor de interior au fost filmate în studiourile EFA din Berlin.

 În 1931 avea loc premiera filmului "Televiziune" cu George Vraca și Pola Illery în rolurile principale. Producție Paramount Pictures România, scenariu Ion Marin Sadoveanu. 

Filmul este considerat pierdut, fiind cel mai probabil distrus de comuniști în anii '50.

Înainte de premiera din cinematografe un jurnalist sub pseudonimul Block-Notes a realizat un interviu cu actorul George Vraca, interviu pe care îl redau integral mai jos.

În cochetul apartament din Nisipari, George Vraca primește amabil pe reprezentantul revistei noastre (Cinema pentru toți - nota mea). Ne cunoaștem de mult, căci răsfățatul june-prim al teatrului "Comedia" nu este un nou venit în lumea filmului. Cinefilii au avut ocazia să-l aplaude în "Lya"  (un roman de dragoste), iar acum îl vom revedea într-un film vorbit în românește, realizat de marea casă americană Paramount. De acest film, care va vedea zilele acestea lumina ecranului, sub titlul de "Televiziune", s-a ocupat întreaga presă și premiera este așteptată cu nerăbdare de toți cinefilii. Pola Illery (Paula Iliescu), Gheorghe Storin, Sofica Ionescu, micul Paul Rapallo, Balaban și Ion Georgescu sunt partenerii lui Vraca în acest film vorbit, care fără îndoială va constitui una din senzațiile stagiunii.

Iată-mă dar față-n față cu popularul artist. Câte admiratoare nu mă invidiază pentru aceste clipe! Am cunoscut calitățile actoricești ale subtilului amorez al scenei românești, dar n-am bănuit niciodată farmecul de fin povestitor, verbul plin de căldură și de prietenie...Tânărul erou al atâtor piese de succes mi-a părut - să mă ierte domnul Vraca - un bătrân primitor și sfătos. L-am ascultat cu plăcere și am uitat cu totul misiunea mea de interviewer. După aproape o oră mi-adusei aminte că trebuie să-i pun diferite întrebări cu privire la noul său film.

- "Televiziune" mi-a spus domnul Vraca - este al doilea film în limba română realizat de Paramount. Primul a fost o revistă, cu scenete explicative. "Televiziune" însă este un film cu subiect, acțiune și personaje, conduse de firele unui conflict dramatic. Autorul dialogurilor este Ion Marin Sadoveanu.

Știi că actualmente se face multă vâlvă cu chestiunea televiziunii, invenția minunată care va revoluționa într-o bună zi radiofonia și cinematograful. Închipuiește-ți că stai aici comod lângă mine și că aparatul meu de radio de colo ar avea un mic ecran, pe care ai putea vedea tot ce se petrece în lume.

Filmul "Televiziune" este o anticipare surprinzătoare a acestei miraculoase invenții. Joc rolul unui tânăr inventator, care economisind ban cu ban, pune la punct un aparat de televiziune. În fundul mansardei am instalat un laborator întreg și după multă trudă, aparatul miraculos funcționează. Cu ajutorul lui se poate vedea totul, desființând spațiul și distanțele...

Invenția este desigur de o însemnătate incalculabilă, dar mai lipește o lentilă, o lentilă foarte scumpă, pe care nu și-o poate cumpăra un inventator sărac. Sunt pus în fața unei dileme: să plătesc chiria mansardei și să mai aștept desăvârșirea invenției; sau să cer o păsuire portăresei Sofica Ionescu?

Aleg a doua soluție, cu atât mai mult cu cât am de partea mea pe Pola Illery, fata portăresei și pe micul Rapallo, fratele ei...Dar Storin, proprietarul hărpăreț și senzual, a pus ochii pe Pola Illery, care s-a angajat dactilografă la dânsul. 

De aici conflictul dramatic...

- Vorbiți-mi de Pola Illery!

-Este o parteneră delicioasă...Mult apreciată în străinătate, în urma succesului pe care l-a obținut în  "Under the roofs of Paris", ea contează acum printre tinerele vedete cu mari șanse pentru viitor...

- Ați văzut filmul "Televiziune"?

-Da, chiar zilele trecute. Cei care au fost de față susțin, că este prima oară când se vede pe ecran un film vorbit în românește, reușit din toate punctele de vedere. De altfel - încheie răsfățatul artist convorbirea - în curând ai să-ți formezi singur părerea.

În 1937 compania americană, cu sediul în București, CIRO Films (Cinegrafia Română), deținută de oamenii de afaceri Melik Soukias și Vahram Sukyas, produce primul lung metraj modern românesc.

Denumit "Doamna de la Etajul 2" filmul este o comedie romantică cu elemente muzicale.

Costurile de producție au fost susținute de către Tudor Don, arhitect, director al Oficiului Național de Turism – O.N.T. și primar al orașului Eforie și s-au ridicat la suma de 5 milioane de lei. 

Distribuția filmului a fost realizată de către compania franceză Pathé-Natan, aparținând lui Bernard Nathan, o legendă a filmului alb-negru, supranumit “nababul cinematografiei franceze”. Pe numele său real Natan Tannenzaft, născut la Iași în 1886, acesta își începe cariera cinematografică la Paramount Pictures, pentru ca în 1929 să achiziționeze cea mai mare companie franceză producătoare de film – Pathé.

Filmările pentru producția "Doamna de la etajul 2" au avut loc pe străzile din capitală și în sound stage-ul amenajat în sala de dans Eintracht.

Regia a fost semnată de Dezideriu Major, pe numele real Dezsõ Major, regizor maghiar cu doar 3 filme la activ, iar scenariul de către Hélène Douboque, acesta fiind unicul scenariu de film realizat de către ea.

Rolul principal îl joacă superba Mary Don (în singurul său rol de cinema), soția lui Tudor Don, alături de care îi regasim pe marele Grigore Vasiliu Birlic (în rolul directorului de minister), Mihai Popescu (în primul său film, avea să mai apară doar într-un alt film - Cetatea Fermecată, înainte de a se dedica complet teatrului) și Mișu Fotino Senior. 

Din păcate Mary Don s-a stins din viață în 1939, în urma unui accident de mașină.

Synopsis:

Un tânăr funcționar public (Mihai Popescu) se îndrăgostește la prima vedere de o elegantă doamnă din străinătate, stabilită temporar în capitală. Debusolat de refuzurile acesteia, tânărul nostru își îneacă amarul într-un cabaret.

Aflat într-o stare avansată de ebrietate acesta se suie într-o cotigă de lăptar și o urmărește pe Mary Don până acasă, însă din cauza stării în care se afla, greșește apartamentul, nimerind întrun-ul vecin unde găsește un copil negru, despre care crede că este al tinerei doamne.

Din acest moment se nasc o serie de situații amuzante care într-un final duc la lămurirea lucrurilor, Popescu realizând că a greșit etajul, copilul aparținând unei negrese ce locuia în imobil, iar într-un final tânărul funcționar reușește să îi cucerească inima "doamnei de la etajul 2", în detrimentul șefului său, directorul de minister (Grigore Vasiliu Birlic) descris ca fiind afemeiat și credul.

Așa cum spuneam filmul conține și momente muzicale, două dintre piese (ambele scrise de Max Halm): "Două inimioare și patru pereți" și " Te iubesc", interpretate de Mary Don au devenit hituri ale acelor vremuri.

Din păcate filmul a fost distrus în perioada comunistă, alături de majoritatea producțiilor românești interbelice.

Clădirea studiourilor CIRO Films mai există și astăzi (cu fațada distrusă de "modernizări")  pe Soșeaua Străulești la numărul 3-5 și găzduiește Laboratorul de Prelucrare a Peliculei Mogoșoaia, direcție aparținând RADEF.