M.S. Regele a petrecut ziua de 12 iulie printre marinarii și sburătorii Săi, cari luptă pe mare și asigură integritatea coastelor noastre maritime.

Prezența Suveranului a prilejuit marinarilor și sburătorilor, clipe de mare entuziasm și manifestare a devotamentului pentru Tron și Țară.

La Constanța, de unde M.S. Regele Mihai I a început seria inspecțiunilor, a sosit împreună cu M.S. Regina Mamă Elena.

În întâmpinarea avionului regal, se găseau pe aerodrom d-nii: general de divizie Voiculescu; generalii de brigadă C. Ionescu și Crețulescu; colonel Al. Ignătescu, prefectul județului Constanța; comandor Horia Măcelariu, comandor N. Cristescu; col. Nicolae Oprescu, primarul Constanței; comandor aviator C. Georgescu; colonel C. Popescu; căpitanii comandori: Economu și A. Gherghel; lt. colonel Motz; lt. comandor Roșescu, etc. etc.

M.S. Regele și M.S. Regina Mamă au descins din avion, la orele 08:15 dimineața. Suveranul purta uniforma de amiral al marinei nostre și era însoțit de d. colonel adjutant Marcel Olteanu, Doamna Catargi, d-na de onoare, însoțea pe M.S. Regina.

D. general Voiculescu a prezentat raportul.

După terminarea inspecțiunilor la unitățile aviatice de pe litoral, Majestatea Sa Regele a fost primit la bordul uneia dintre navele puitoare de mine ale Majestății Sale, unde I-a fost prezentat corpul ofițeresc al unităților de războiu ale Marinei Regale. 

D. comandor Horia Măcelariu a făcut Suveranului un raport amănunțit asupra întregii activități a flotei noastre în actualul războiu.

De aici, urmat de d-nii: colonel adjutant Marcel Olteanu, comandor Măcelariu, căpitan comandor A. Gherghel și locot. comandor Roșescu, M.S. Regele s'a îndreptat către unul din submarinele noastre, întors din misiune.

Suveranul, după ce a primit raportul din partea d-lui comandor I. Voinescu și lt. comandor Niculescu și a fost salutat cu urale de întregul echipaj al navei bază, a coborît în interiorul unui submarin.

Regele a zăbovit în fața mașinelor submarinului, care înseamnă un nou triumf al tehnicei navale românești, fiind unul dintre cele construite în întregime în șantierele noastre.

Suveranul nu s'a interesat numai de manevra în general a submarinului ci de toate amănuntele de manipulare la suprafață și sub apă ale atât de prețuitei arme pe mare în actualu războiu.

Suveranul a eșit apoi în largul mării pe una dintre vedetele rapide torpiloare ale unei escadrile a Marinei Regale Române. Escorta vedetei a fost făcută de ambarcațiuni din aceeași escadrilă.

Suveranul a fost astfel prezent pe frontul maritim românesc, înfruntând cu dispreț regesc primejdia unui dușman, care putea fi pretutindeni.

În largul mării, Suveranul a urmărit cu viu interes o acțiune temerară de atac cu torpile, desfășurată de vedete.

Vedetele au lansat grenade de fund antisubmarine și apoi au executat o misiune de protecție cu perdea fumigenă.

La orele 1 jum. M.S. Regele și M.S. Regina Mamă Elena au luat prânzul pe bordul uneia dintre navele Marinei Regale Române. 

 În noiembrie 1895, statul român închiriază de la compania Navigazione Generale Italiana - NGI, care era un joint venture între Societa in Accomandita Piroscafi Postali-Ignazio & Vicenzo Florio (Florio Line) și Rubattino, două vapoare care să opereze pe ruta Constanța-Istanbul. În anul 1897 unul dintre acestea este cumpărat și intră în serviciul SMR sub numele de Principesa Maria, fiind la vremea respectivă cel mai elegant și luxos pasager din Marea Neagră.

Vaporul a fost construit la începutul lui 1890 în șantierul Naval Fratelli Orlando din Livorno și a operat curse între Sicilia și Italia continentală, până în 1895 cand a fost închiriat de statul român, iar în 3 martie 1897 a fost achiziționat de către România. Nava avea o lungime de 88 de metri și o lățime de 10 metri. Viteza maximă atinsă era de 17 noduri, iar numărul de pasageri ce puteau fi găzduiți la bord era de 190.

În 1907 nava eșuează lângă Tenedos (astăzi insula Bozcaada, Turcia), este ranfluată și dusă în șantierul naval pentru reparații, în 1909 revenind pe linia Constanța-Istanbul.  În septembrie 1916 este cedată Marinei Imperiale Ruse, ocazie cu care i se schimbă numele în Osvobojdenie (Eliberarea) și este folosită în timpul războiului ca network layer. În mai 1918 nava este capturată de germani la Sevastopol.  Imediat după război revine în flota marinei române, este reparată și își recapată numele de Principesa Maria. Continuă să lege Constanța de Istanbul până în anul 1937 când este trasă la cheu. În 1938 este vândută și casată.

***

Pe 14 iunie 1935 a avut loc cel mai important voiaj din istoria navei. A adus de la Odessa rămășițele pământești alte domnitorului Dimitrie Cantemir, lespezile de pe mormântul său și 1445 de lăzi cu o gretuate totală de 135 de tone. În lăzi se aflau arhiva națională a României, documente de stat și o mare parte din depozitul de bancnote al Băncii Naționale a României, trimise la Moscova la începutul războiului. Presa vremii notează că piesele de artă, obiectele istorice și aurul nu au fost trimise de către autoritatile ruse. 

Osemintele domnitorului se aflau într-o cutie lungă de 2 metri, lată de 1 metru și înaltă de 25 de centimetri, îmbrăcată în pânză de sac. 

După sosirea în port, la bordul navei a avut loc o ceremonie religioasă în prezența demnitarilor publici și a înaltelor fețe bisericești.

 Deși mică din punct de vedere al numărului de tancuri, flota companiei petroliere românești Steaua Română era foarte activă.

Cele 3 vapoare deținute de companie erau: Oltenia (cel mai mare tanc petrolier românesc - 10.120 tone), Steaua Română (8.150 tone) și Principele Barbu Știrbey (4.250 tone) redenumit in data de 3 iulie 1939 Câmpina.

Pe lângă petrolul rafinat produs în România, tancurile aduceau în Europa de Vest și petrolul rafinat în rafinăria din Batumi (Georgia) și cel rafinat în rafinăria din Baton-Rouge (USA).

Căpitanul Navrea de pe tancul Oltenia a fost remarcat de americani ca fiind cel mai tânăr căpitan de navă care a intrat in apele Statelor Unite.

Să intrăm în câteva detalii tehnice:

1. S.S. (Steam Ship) Oltenia: construită în Anglia, în anul 1928 de către Șantierele Navale Armstrong Whitworth, Newcastle on Tyne. Are un tonaj de 10.120 tone și poate transporta circa 8770 tone de benzină sau circa 9.500 tone de petrol plus combustibilul și proviziile necesare unei călătorii.

Lungimea = 144 metri
Lățimea = aproximativ 18 metri
Pescaj mediu = 9 metri
Are o viteză de 12 1/2 noduri și un echipaj de 36 de oameni.

2. S.S. Steaua Română: construită în Germania în anul 1914 de către Șantierele Navale Nordseewerke Emden. Are un tonaj de 8150 de tone și poate transporta 7.600 tone de păcură, plus combustibil și proviziile necesare unei călătorii.

Lungimea = 123 metri
Lățimea = aproximativ 17 metri
Pescaj mediu = 8 metri
Are o viteză de 11 noduri și un echipaj de 35 de oameni.

3. S.S. Principele Barbu Știrbey (redenumită Câmpina): construită în anul 1912 în Germania, la Șantierele Frerichs & Co. Einswarden. Are un tonaj de 4250 tone și încarcă circa 3850 tone păcură, plus combustibilul și proviziile necesare unei călătorii.

Lungimea = aproximativ 102 metri
Lățimea = aproximativ 15 metri
Pescaj mediu = 7.3 metri
Are o viteză de aproximativ 10 noduri și un echipaj de 33 de oameni.

Portul de domiciliu al celor 3 nave este Constanța.

Societatea "Steaua Română" mai deține pe Dunăre un tanc-rezervor denumit Arbanași, care nu are sistem propriu de propulsie, construit în 1905 în Germania, la Șantierele Navale Cristoph Ruthof, Regensburg. 

Capacitatea de încărcare produse negre = 610 tone
Capacitatea de încărcare produse albe = 600 tone
Tone metrice = aproximativ 629
Lungimea = 66.75 metri
Lățimea = 8.8 metri
Înălțimea = 2.1 metri
Pescaj mediu încărcat = 1.9 metri
Nu este prevăzut cu stație T.F.F. și are un echipaj de 3 oameni.

Portul de domiciliu este Giurgiu.

În afară de acestea, societatea a mai avut două nave: Adagena, fost vas de salvare care transporta produse petrolifere în butoaie către Orient li Ludovic Mrazec, un tanc de mic tonaj care opera tot pe ruta către Orient.

Cel dintâi a ars în rada Portului Constanța, iar cel de al doilea s-a scufundat în Dardanele în urma unei coliziuni.

 După recăpătarea controlului asupra Dunării și Deltei (despre cum Austria a administrat și exploatat ilegal și abuziv aceste zone o să discut într-un amplu articol viitor) și începerea programului de modernizare a porturilor maritime, statul român începe un amplu program de dotare și modernizare a marinei. Iar pentru a avea o flotă sustenabilă este nevoie de o infrastructură de întreținere a acesteia. 

Astfel se ia decizia comandării unui doc plutitor de mari dimensiuni care să deservească flota maritimă. Până la sosirea acestui doc, navele SMR erau trimise la reparații în Turcia și Malta.

Docul a fost construit în Șantierul Naval din Luebeck și a plecat spre România în data de 9 iulie 1938, remorcat de 3 remorchere germane. Pe drum a făcut 3 escale în Gibraltar, Alger și Malta, ajungând la Constanța în data de 21 august 1938.

Lungimea docului este de 150 de metri, iar înălțimea de 36 de metri. Puterea normală de ridicare este de 8.000 de tone, iar în caz de forță majoră poate ridica 12.000 de tone. Este dotat cu instalații de pompare electrice cu alimentare de 440 volți de la țărm. Sistemele de vane și brațe de andocare sunt automatizate.

La bord se găsesc cabine pentru 20 de persoane, bucătărie cu sală de mese și grup sanitar. 

Manevra de scufundare a docului gol se poate face în 20 de minute, iar cea de ridicare încărcat cu un vapor durează o oră.  

SMR Transilvania în docul plutitor

 Pe 11 februarie 1938 este lansat la apă, în șantierul naval Burmeister & Wain din Copenhaga  Danemarca, pasagerul Transilvania. Lucrările sunt finalizate în data de 11 iunie 1938.

    Nava avea un deplasament de 6.672 TDW, o capacitate de 412 persoane, o lungime de 128 metri, o lățime de 17 metri și o viteză de 25 noduri. La interior dispunea de restaurante elegante, sală de evenimente, 2 apartamente, 6 cabine de lux, 8 cabine semilux, 32 cabine clasa I, 43 cabine clasa II și 38 de cabine clasa III. 

    În data de 26 iunie sosește în portul Constanța, pornind aproape imediat în maiden voyage pe ruta Constanța - Insula Șerpilor - Yalta și retur, având la bord înalte oficialități române, presă și personalități ale vremii. Această plecare s-a făcut fără tradiționalul botez, și poate acesta a fost ghinionul care a urmărit apoi superba navă. Un al doilea voiaj are loc în data de 9 august pe același traseu.

    Pe data de 8 septembrie are loc botezul navei, iar în 13 septembrie pleacă in prima sa cursă către Orient pe ruta Constanța – Alexandria – Haifa – Beirut – Pireu – Istanbul – Constanța, înlocuind bătrânul pasager SMR Carol I. Trebuie precizat că SMR Transilvania, alături de sora sa SMR Basarabia au fost primele nave de pasageri motorizate diesel din flota romanească.

    În 1941 Transilvania și Basarbia sunt trimise la Istanbul unde sunt date în păstrare statului turc. Pe 12 decembrie 1944 o delegație sovietică și română se deplasează la Istanbul pentru preluarea navelor și aducerea lor în țară.

    În urma exploatării continue și a unui accident petrecut la Galați din cauza scăderii nivelului Dunării, Transilvania este dusă în 1975 în portul Constanța pentru reparații capitale. Din păcate din lipsa de fonduri la nivel național dar și din lipsa de interes, lucrările nu mai încep. Mai mult, guvernul comunist răspunde negativ numeroaselor solicitări făcute de către Institutul de Marină care dorea să preia și să repare nava. O altă solicitare vine din partea O.N.T. care dorea să repare nava și să o mute în Portul Tomis din Constanța unde urma să devină hotel plutitor. Din nou guvernul comunist refuză. Cea de a treia și ultimă cerere vine tocmai din partea șantierului naval Burmeister & Wein din Copenhaga,  Danemarca. Și aceștia doreau să repare vaporul care urma apoi să fie expus la Muzeul Naval Copenhaga. Cum vă puteți imagina și această cerere este refuzată.

    Pe 15 martie 1979 este remorcată și dusă la Galați unde este andocată într-o dană necorespunzătoare. Și în ciuda numeroaselor cereri făcute de către căpitanul Octavian Pleșoianu și de către ICEPRONAV nava este ținută pe loc. Urmează o noua perioadă în care nivelul Dunării scade foarte mult. La 9 septembrie 1979, ora 08:15, nava amiral a flotei comerciale românești se desprinde din parâme și se culcă pe latura stângă. Este lăsată în acest stadiu până în 1983 când 40% din ea este tăită și dusă la fier vechi. Resturile navei au fost ranfluate abia în 2008, punând capăt tragicei povești a celei care a fost mândria navigației maritime din România.

gata de plecare către Yalta

restaurant Clasa I

lângă Insula Șerpilor o furtună îi face pe mulți să sufere de rău de mare

Construit integral în România, în perioada 1934-1936, în Șantierul Naval Turnu Severin, vaporul M/V Carol II a fost până la ocupația sovietică a țării noastre cel mai mare pasager fluvial de pe Dunăre și implicit din Europa.

În iunie 1936, la maiden voyage au participal Regele Carol al II-lea, Principele Mihai, Președintele Cehoslovaciei Edvard Benes, Premierul român G. Tătărescu, Richard Franasovici, Victor Antonescu și Nicolae Titulescu.

Nava avea o lungime de 81 de metri și o lățime de 15 metri, cele 3 punți putând acomoda 125 de persoane, dispunând de : 2 apartamente regale, 4 cabine cu 2 paturi, 8 cabine de lux, 4 cabine clasa I și 8 cabine clasa II. Vaporul era pus în mișcare de două motoare de cate 730hp. Printre facilități se numărau: restaurant, bar, sală cu scenă, bibliotecă, poștă, beauty salon, lounges și o zonă de plajă pe una dintre punțile descoperite. Home port era orașul Galați, de unde nava pornea în croaziere către Viena cu o oprire  de durată mai lungă la Belgrad.

În data de 8 ianuarie 1933, domnișoara Letiția Ignat, studentă în Academia de Belearte a oferit Ligii Navale o machetă alegorică lucrată în ghips patinat. Înmânarea s-a făcut către Amiralul Bălănescu - președintele LNR, în fața întregului comitet al Ligii Navale. 

Luând în primire statueta, domnul amiral a promis păstrarea ei în Muzeul Ligii Navale. Autoarea a mărturisit că atunci când a executat lucrarea în mintea sa gândurile s-au îndreptat către dragostea de mare și recunoștiința pentru eroii marinari.

1941 - Imagini unicat cu motonavele Transilvania și Basarabia înainte de a fi trimise la Istanbul. Fotografiile au fost realizate de către militarii germani care instalaseră o poziție de tun antiaerian pe unul dintre silozurile din port.

     Pe 11 februarie 1938 este lansat la apă, în șantierul naval Burmeister & Wain din Copenhaga  Danemarca, pasagerul Transilvania. Lucrările sunt finalizate în data de 11 iunie 1938.

    Nava avea un deplasament de 6.672 TDW, o capacitate de 412 persoane, o lungime de 128 metri, o lățime de 17 metri și o viteză de 25 noduri. La interior dispunea de restaurante elegante, sală de evenimente, 2 apartamente, 6 cabine de lux, 8 cabine semilux, 32 cabine clasa I, 43 cabine clasa II și 38 de cabine clasa III. 

    În data de 26 iunie sosește în portul Constanța, pornind aproape imediat în maiden voyage pe ruta Constanța - Insula Șerpilor - Yalta și retur, având la bord înalte oficialități române, presă și personalități ale vremii. Această plecare s-a făcut fără tradiționalul botez, și poate acesta a fost ghinionul care a urmărit apoi superba navă. Un al doilea voiaj are loc în data de 9 august pe același traseu.

    Pe data de 8 septembrie are loc botezul navei, iar în 13 septembrie pleacă in prima sa cursă către Orient pe ruta Constanța – Alexandria – Haifa – Beirut – Pireu – Istanbul – Constanța, înlocuind bătrânul pasager SMR Carol I. Trebuie precizat că SMR Transilvania, alături de sora sa SMR Basarabia au fost primele nave de pasageri motorizate diesel din flota romanească.

    În 1941 Transilvania și Basarbia sunt trimise la Istanbul unde sunt date în păstrare statului turc. Pe 12 decembrie 1944 o delegație sovietică și română se deplasează la Istanbul pentru preluarea navelor și aducerea lor în țară.

    În urma exploatării continue și a unui accident petrecut la Galați din cauza scăderii nivelului Dunării, Transilvania este dusă în 1975 în portul Constanța pentru reparații capitale. Din păcate din lipsa de fonduri la nivel național dar și din lipsa de interes, lucrările nu mai încep. Mai mult, guvernul comunist răspunde negativ numeroaselor solicitări făcute de către Institutul de Marină care dorea să preia și să repare nava. O altă solicitare vine din partea O.N.T. care dorea să repare nava și să o mute în Portul Tomis din Constanța unde urma să devină hotel plutitor. Din nou guvernul comunist refuză. Cea de a treia și ultimă cerere vine tocmai din partea șantierului naval Burmeister & Wein din Copenhaga,  Danemarca. Și aceștia doreau să repare vaporul care urma apoi să fie expus la Muzeul Naval Copenhaga. Cum vă puteți imagina și această cerere este refuzată.

    Pe 15 martie 1979 este remorcată și dusă la Galați unde este andocată într-o dană necorespunzătoare. Și în ciuda numeroaselor cereri făcute de către căpitanul Octavian Pleșoianu și de către ICEPRONAV nava este ținută pe loc. Urmează o noua perioadă în care nivelul Dunării scade foarte mult. La 9 septembrie 1979, ora 08:15, nava amiral a flotei comerciale românești se desprinde din parâme și se culcă pe latura stângă. Este lăsată în acest stadiu până în 1983 când 40% din ea este tăită și dusă la fier vechi. Resturile navei au fost ranfluate abia în 2008, punând capăt tragicei povești a celei care a fost mândria navigației maritime din România.

***

    Din frumoasa flotă de pasagere a României interbelice a făcut parte o modernă și elegantă navă, mult prea puțin amintită în presa de astăzi, spre deosebire de sora sa, SMR Transilvania. Numele navei este SMR Basarabia.

    Nava a fost finalizată și livrată României în 1938, după livrarea SMR Transilvania, ambele fiind construite în șantierul naval Burmeister & Wain din Copenhaga, Danemarca.

    Lungimea era de 132 de metri și lățimea de 17 metri, având un deplasament de 6.406 tone și o capacitate de 410 pasageri. Motoarele diesel (împreună cu Transilvania erau singurele nave cu o astfel de motorizare din flota de pasagere a României) de 14.400 hp dezvoltau 18 noduri.

    În 1938, alături de SMR Transilvania intră pe ruta Constanța - Alexandria și ocazional operează croaziere și către alte porturi din Mediterana.

    În 1939 realizează un singur voiaj către New York cu ocazia New York World's Fair, eveniment ce s-a întins pe doi ani și unde România a avut un loc de cinste între marile puteri, pavilionul țării noastre fiind ridicat lângă Fântâna Națiunilor.

    În 1941 Transilvania și Basarbia sunt trimise la Istanbul, unde sunt date în păstrare statului turc. Pe 12 decembrie 1944 o delegație sovietică și română se deplasează la Istanbul pentru preluarea navelor și aducerea lor în țară. Din păcate SMR Basarabia este confiscată de URSS ca pradă de război și este rebotezată MS Ukraina. Continuă să navige până în 1988 când este tăiată și dată la fier vechi.