În 1937 compania americană, cu sediul în București, CIRO Films (Cinegrafia Română), deținută de oamenii de afaceri Melik Soukias și Vahram Sukyas, produce primul lung metraj modern românesc.

Denumit "Doamna de la Etajul 2" filmul este o comedie romantică cu elemente muzicale.

Costurile de producție au fost susținute de către Tudor Don, arhitect, director al Oficiului Național de Turism – O.N.T. și primar al orașului Eforie și s-au ridicat la suma de 5 milioane de lei. 

Distribuția filmului a fost realizată de către compania franceză Pathé-Natan, aparținând lui Bernard Nathan, o legendă a filmului alb-negru, supranumit “nababul cinematografiei franceze”. Pe numele său real Natan Tannenzaft, născut la Iași în 1886, acesta își începe cariera cinematografică la Paramount Pictures, pentru ca în 1929 să achiziționeze cea mai mare companie franceză producătoare de film – Pathé.

Filmările pentru producția "Doamna de la etajul 2" au avut loc pe străzile din capitală și în sound stage-ul amenajat în sala de dans Eintracht.

Regia a fost semnată de Dezideriu Major, pe numele real Dezsõ Major, regizor maghiar cu doar 3 filme la activ, iar scenariul de către Hélène Douboque, acesta fiind unicul scenariu de film realizat de către ea.

Rolul principal îl joacă superba Mary Don (în singurul său rol de cinema), soția lui Tudor Don, alături de care îi regasim pe marele Grigore Vasiliu Birlic (în rolul directorului de minister), Mihai Popescu (în primul său film, avea să mai apară doar într-un alt film - Cetatea Fermecată, înainte de a se dedica complet teatrului) și Mișu Fotino Senior. 

Din păcate Mary Don s-a stins din viață în 1939, în urma unui accident de mașină.

Synopsis:

Un tânăr funcționar public (Mihai Popescu) se îndrăgostește la prima vedere de o elegantă doamnă din străinătate, stabilită temporar în capitală. Debusolat de refuzurile acesteia, tânărul nostru își îneacă amarul într-un cabaret.

Aflat într-o stare avansată de ebrietate acesta se suie într-o cotigă de lăptar și o urmărește pe Mary Don până acasă, însă din cauza stării în care se afla, greșește apartamentul, nimerind întrun-ul vecin unde găsește un copil negru, despre care crede că este al tinerei doamne.

Din acest moment se nasc o serie de situații amuzante care într-un final duc la lămurirea lucrurilor, Popescu realizând că a greșit etajul, copilul aparținând unei negrese ce locuia în imobil, iar într-un final tânărul funcționar reușește să îi cucerească inima "doamnei de la etajul 2", în detrimentul șefului său, directorul de minister (Grigore Vasiliu Birlic) descris ca fiind afemeiat și credul.

Așa cum spuneam filmul conține și momente muzicale, două dintre piese (ambele scrise de Max Halm): "Două inimioare și patru pereți" și " Te iubesc", interpretate de Mary Don au devenit hituri ale acelor vremuri.

Din păcate filmul a fost distrus în perioada comunistă, alături de majoritatea producțiilor românești interbelice.

Clădirea studiourilor CIRO Films mai există și astăzi (cu fațada distrusă de "modernizări")  pe Soșeaua Străulești la numărul 3-5 și găzduiește Laboratorul de Prelucrare a Peliculei Mogoșoaia, direcție aparținând RADEF.