Reședința de vară a Familiei Regale era la Constanța, în zona centrală, în apropierea gării construite de britanici.

Cum vechea plajă La Vii a Constanței dispăruse odată cu lucrările de extindere a bazinului portuar, întreaga infrastructură turistică estivală este relocată la Mamaia. Principalele probleme ale noii stațiuni erau distanța față de Constanța și trenul care mergea foarte încet.

Pentru a creste dinamismul și atractivitatea stațiunii, administrația locală decide o lotizare a întregii limbi de nisip pentru dezvoltarea de vile, pensiuni, apartamente de vacanță, hoteluri etc.

Însă chiar și așa investițiile nu apăreau în ritmul dorit de primăria orașului. Drept urmare se decide să se apeleze la Casa Regală pentru construirea unui palat regal care să ajute la dezvoltarea imobiliară a zonei.

Astfel din raportul din anul 1926 întocmit de către ambasadorul Statelor Unite la București, William S. Culbertson aflăm că rostul domeniului de la Mamaia era de a da un imbold pieței imobiliare locale.

În 1926 se ridică, după planurile arhitectului Mario Stoppa palatul regal și o serie de anexe, fiind urmat de două vile cu minaret amplasate de o parte și de alta a castelului, întregul domeniu regal fiind înconjurat de o superbă grădină botanică.

Initiațiva administrației locale a fost una ce s-a dovedit a fi de succes. După finalizarea ansamblului Domeniul Regal Mamaia, investițiile imobiliare în stațiune au luat avânt: vile, pensiuni, hoteluri, blocuri de locuințe, cazinouri, culminând cu inaugurarea Grand Hotel Rex.

Palatul este mai apoi vândut Societății Hidroaviația și este transformat în cazinou. În timpul WW2 domeniul regal este rechiziționat de armata germană, iar dupa terminarea razboiului castelul devine club, una dintre vile este transfomată în Barul Orient (astăzi fără minaret și în ruină), iar cealaltă devine vila de protocol a partidului comunist.