În vizită la Muzeul Național de Antichități București în anul 1930

by - August 06, 2023

 

Prima formă a unei colecții de antichități din România, gândită sub structură muzeală a avut loc în 1842. Doi țărani descopereau în 1837 în carierea de piatră de la Istrița, lângă Pietroasa, județul Buzău, celebrul tezaur  alcătuit din 22 de obiecte de aur. Un oarecare arnăut Verusi a vândut o parte din ele, iar restul dorea să le topească, însă din fericire, în 1842 statul a intervenit și 12 piese au fost salvate, fiind baza de la care în același an s-a înființat Muzeul de Antichități. La începutul celui de al doilea război mondial, sub îndemnul Franței, România își trimite tezaurul la Moscova, de unde avea să se întoarcă abia în anii '50. 

Revenind la primii ani ai muzeului, în afară de tezaur, cel mai important pilon era colecția donată de Generalul N. Mavros, care se afla inițial împărțită între conacul de la Moara Domnească și locuința din București și consta în inscripții, sculpturi, vase pictate grecești, monede etc. Astfel cu această donație, alături de altele mai mici, în 1864 prin decretul lui Alexandru Ioan Cuza se înființează Muzeul Național de Antichități București.


În timp instituției i-au fost donate colecțiile: Maior Papazoglu, Graf Scarlat Roseti, Procopie Casotti, Cezar Bolliac, Banul Ghica, Dem. Sturdza, Mihail Kogălniceanu și Petre Enciulescu. În 1886 muzeul  primește o nesperată donație din Danemarca, Mansfeld Bullner dăruind României întreaga sa colecție. În 1890 a fost achiziționată colecția Beldiceanu compusă din obiecte neolitice descoperite la Cucuteni. Iar în 1915 este cumpărată colecția de obiecte preistorice Buțureanu.

vestibulul muzeului, ocupat de colecția de preistorie și antichități greco-romane

Alte donații importante ce merită amintite sunt: 1100 de monede dăruite de colecționarul Lucaci stabilit la Alexandria (Egipt), mumia de adult dăruită de N. Crețulescu, mumiile de copii și animale donate de căpitanul Horovitz din Cairo. Încă din primii ani ai săi, muzeului i s-a adăugat și o bogată secție eclesiastică formată din obiecte de interes istoric și artistic de mare valoare.

sala mavros

vitrina tezaurului de la pietroasa

În anul 1930 se spera ca mutarea muzeului în clădirea din Kiseleff să se întâmple cât mai rapid, colecțiile fiind la acea dată găzduite de parterul aripii stângi a vechii universități, după cum urmează: Intrarea se face prin vechiul vestibul, devenit acum acum sală de antichități preistorice și greco-romane. De-a lungul pereților și în centru se află vitrinele cu obiectele cele mai frumoase și mai caracteristice provenite din Sultana, Sălcuța, Boian, Glina, Căscioare, Vădastra, Gulmenița, Dolhești, Cucuteni, Ruginoasa, Fedeleșeni, sunt cele mai fine obiecte ale ceramicii pictate  eneolitice din țara noastră. În această sală se poate vedea și o bogată colecție de idoli umani și animali din aceeași perioadă. Tot aici sunt expuse interesante obiecte din epoca de bronz găsite în Poiana, pe Siret. 

sala eclesiastică: colecția cărților vechi

sala eclesiastică: colecția de sculpturi în lemn


În centrul sălii se văd: modelul în ghips al Monumentului de la Adamclisi, două panouri cu fotografii reprezentând fie pietrele sculptate aparținând monumentului, fie diverse vederi ale cetăților din Dobrogea, apoi o vitrină cu prețioase exemplare din ceramica descoperită la Histria; vase rodiene, corintice, ionice; admirabile statuete ionice și un mare sarcofag roman. În sală se mai găsesc de asemenea: stela funerară a unui jucător de arșice și statuia unui bogat cetățean de la Tomis. 

Din vestibul se trece în coridorul transformat în Lapidarium cu numeroase inscripții, altare și sculpturi, grecești și romane, printre care remarcăm o inscripție din vremea lui Constantin cel Mare descoperită la Adamclisi, capete de lei de la Monumentul Triumfal, statuia fără cap a unei matroane de la Tomis și un decret grec cu stema cetății Histria. 

Sala Mavros, numită în amintirea donatorului conține în mijloc vitrina specială a tezaurului de la Pietroasa, înlocuit acum cu replici. În aceastp vitrină este expus si recentul coif de aur descoperit în Prahova.  De o parte și de alta a acestei vitrine se află alte două ce găzduiesc lacrimarii și ampulle fine din sticlă, de epocă romană descoperite la Constanța, dar și bronzuri: fragmente de statui, statuete, lămpi, podoabe. Lipite de pereți sunt vitrinele cu unelte preistorice. Ușa la rândul ei este încadrată cu vitrine ce conțin urnele dacice de la Ciolînești, Teleorman. 

Sala din față este denumită și sala mumiilor. Pe lângă exponatele funerare din Egipt aici este expusă si bogata colecție de monede, planurile cetăților Adamclisi și Axiopolis, o armură de cavaler medieval, un steag de cavalerie din 1758, marele cazan scitic din bronz de la Scorțaru (Brăila), un fragment de basorelief asirian de la Ninive, statui moderne din renaștere și o copie în ghips a dacului de la Vatican. Pe un panou în stâng ușii sunt expuse medaliile din colecția Al. Cantacuzino. 

Partea dinspre nord cuprinde două săli mai mari și o cameră intermediară, găzduind colecția eclesiastică.


sala eclesiastică: macheta bisericii curtea de argeș


You May Also Like

0 Comments

Note: Only a member of this blog may post a comment.