În anii '50, după încheierea ocupației sovietice, Statele Unite au depus eforturi continue și susținute pentru reluarea relațiilor bilaterale, relații care deveniseră foarte strânse în perioada anilor '30. 

Printre acțiunile întreprinse s-au numărat și numeroase expoziții de prezentare a Statelor Unite: viața de zi cu zi, industria, tehnologia, transporturile, arhitectura etc. Dar și publicarea unor reviste precum Sinteza, Cercetare și Dezvoltare în SUA, Omul pe lună și altele care erau trimise bibliotecilor din România dar și oamenilor din sfera politică, economică și socială care puteau influența o reluare a colaborării dintre cele două state.

Una dintre cele mai importante a fost expoziția „Arhitectura Contemporană în Statele Unite”.  Sub această denumire erau prezentate noile mișcări arhitecturale de peste ocean: mid-century modern, googie, space-age design și international style. Stiluri născute din noile tehnologii și materiale ce au devenit disponibile spațiului civil după încheierea celui de al doilea război mondial și care marcau elementele ce aveau să influențeze trei decenii din existența USA - atomul și cursa pentru cucerirea spațiului. 

Iar acest stil mid-century modern a fost adoptat de o serie de arhitecți români și implementat în diverse proiecte, în special comerciale (centre comerciale de tip open air mall în București și marile orașe). 

În plin regim comunist, când arhitectura era adesea un instrument de propagandă și uniformizare, litoralul românesc a devenit un spațiu paradoxal — un laborator de modernitate unde stilul mid-century modern a prins rădăcini surprinzătoare. Clădiri precum Hotelul Perla sau Restaurantul Neon din Eforie Nord, proiectate de arhitecți vizionari precum Cezar Lăzărescu, au adus pe malul Mării Negre o estetică occidentală, cu linii curate, volume simple și ferestre largi care invitau lumina să pătrundă.

Această arhitectură nu era doar funcțională — era o formă subtilă de rezistență. Într-un sistem care promova monumentalismul rigid și simbolismul ideologic, aceste construcții exprimau libertate, deschidere și o viziune alternativă asupra vieții urbane. Era ca și cum, pentru câteva luni pe an, turiștii români pășeau într-o lume paralelă, unde designul era despre confort, estetică și bucuria de a trăi.

Astfel, stilul mid-century modern nu a fost doar o alegere estetică — a fost o formă de dialog cu lumea liberă, ascunsă în betonul subțire și umbrele geometrice ale hotelurilor de pe faleză.

Stilul mid-century modern a fost mult mai mult decât un trend estetic — a fost o expresie a optimismului american postbelic și o redefinire a modului în care oamenii trăiau, munceau și se raportau la spațiul lor. Arhitecți și designeri europeni (inclusivi români, precum Harlan Georgesco), mulți influențați de Bauhaus, au emigrat în SUA și au adus cu ei idei moderne despre funcționalitate și estetică. A promovat linii curate, forme geometrice sau organice, materiale inovatoare (plastic, metal, lemn laminat) și o estetică minimalistă.

În 1962, la intrare în stațiunea Mamaia, dinspre bulevardul Aurel Vlaicu, se inaugura complexul: blocul A3 și restaurantul R6, cunoscute publicului larg ca ansamblul hotelier Perla. Arhitecții responsabili de proiect fiind Mina Laurian și Virginia Lupu Petrea. Aceștia proiectează un hotel în stil internațional ce dispunea de un restaurant panoramic la ultimul etaj, precum și un corp cu un singur nivel, în stil MCM, ce cuprindea spații comerciale, piscină și zonă de alimentație publică.