Știai că? În 1939, România avea cea mai mare instalație de spălare a cărbunelui din lume

by - December 16, 2025

 


În 1939, la Petrila, România inaugura cea mai mare instalație de spălare a cărbunelui din lume. Era un moment de vârf pentru industria carboniferă din Valea Jiului și pentru societatea Petroșani, motorul acestui uriaș complex industrial.

La acea dată, exploatările miniere din zona Petrila–Aninoasa–Lupeni produceau aproximativ 7.000 de tone de cărbune pe zi. În Valea Trotușului, producția ajungea la 200 de tone zilnic. Inima sistemului era complexul de spălare a cărbunelui de la Petrila, cu o capacitate impresionantă de 500 de tone pe oră, cea mai mare din lume la acel moment.

Tot la Petrila funcționa o fabrică de brichete, cu o capacitate de 40 de tone pe oră, precum și o fabrică de demi-coke, care producea 74 de tone pe zi. La Lupeni exista o fabrică de oxigen lichid, cu o producție de 33 de litri pe oră. Întregul sistem era susținut de atelierele mecanice din Petroșani, Aninoasa și Lupeni.

Industria conexă era la fel de dezvoltată. Fabricile de tratare a lignitului de la Doicești și Schitu Golești procesau împreună aproximativ 200 de tone pe zi. Uzinele electrice din Vulcan și Lupeni asigurau o putere instalată de 20.000 de kilowați. În total, aproximativ 10.000 de oameni lucrau în acest vast ecosistem industrial.



Toate aceste unități erau operate de societatea Petroșani, care nu se limita doar la exploatarea resurselor. Compania a construit locuințe pentru muncitori, școli, biblioteci, spitale, băi publice, terenuri de sport, biserici și cazinouri, conturând adevărate comunități urbane moderne pentru acea epocă.

Societatea Petroșani avea și trei subsidiare importante. Anticarbon producea carbon activ. Antigaz fabrica măști antigaz, atât pentru uz militar, cât și civil. Viscosa opera un combinat la Lupeni, unde se producea fibră textilă din soia, bumbac și lână, cu o capacitate zilnică de prelucrare de șase tone de soia și patru tone de bumbac sau lână.

În 1939, Petrila și Valea Jiului nu erau doar centre miniere, ci un simbol al industrializării României interbelice și al ambiției tehnologice la scară mondială.


You May Also Like

0 Comments