Inițial, imobilul care avea să devină ARO Palace a fost gândit la o scară spectaculoasă. Proiectul prevedea nu mai puțin de 15 etaje și trebuia să fie primul zgârie-nori al Brașovului, o replică ambițioasă a proiectului ARO de pe Calea Victoriei – proiect care, la rândul său, nu a fost realizat niciodată în forma inițială.

Arhitectura clădirii a fost semnată de Harlan Georgesco, unul dintre arhitecții de marcă ai perioadei interbelice, format în biroul de arhitectură al lui Horia Creangă, epicentrul modernismului românesc al anilor ’30.

Conform proiectului inițial, parterul urma să găzduiască un lobby amplu, cafenea, restaurant și garaje, în timp ce aripile laterale și turnul central erau destinate unui total de aproximativ 300 de camere.

Punctul de atracție trebuia să fie însă etajul 15, retras față de aliniament. Aici erau prevăzute o piscină cu o capacitate de 100.000 de litri, un bar, un restaurant și chiar un ring de dans – o expresie clară a stilului de viață cosmopolit pe care România interbelică încerca să îl adopte.

Din motive financiare, proiectul a fost redus considerabil. În final, s-a realizat o variantă de doar 9 etaje, care a păstrat totuși piscina la ultimul nivel, ca ultim ecou al ambițiilor inițiale și al visului de a transforma ARO Palace într-un reper al modernității urbane din Brașov.