În anul 1910, la șantierele navale din Glasgow, era lansată la apă nava SS Kursk, parte a unei serii de patru pacheboturi cunoscute sub numele simbolic de „bijuteriile Mariei Feodorovna”, Dagmara a Danemarcei, împărăteasa Rusiei. Deși construcția era finalizată devreme, botezul oficial al navei a avut loc abia în 1919, la Istanbul, într-un context geopolitic complet schimbat de Primul Război Mondial.

SS Kursk era o navă impunătoare pentru vremea sa. Avea o lungime de 137 de metri, o lățime de 17 metri, un deplasament de aproximativ 15.000 de tone și putea atinge o viteză maximă de 14 noduri. La bord putea transporta până la 800 de pasageri, deserviți de un echipaj format din aproape 290 de membri, ceea ce o plasa în categoria marilor pacheboturi de pasageri ale începutului de secol XX.

În 1921, alături de celelalte trei nave surori, SS Kursk a trecut în proprietatea companiei daneze Det Ostasiatiske Kompagni și a început să opereze pentru Baltic-American Line. Cu această ocazie, navele au primit nume noi, inspirate de statele baltice și Europa de Est: SS Polonia, SS Letonia, SS Estonia și SS Lituania. Ruta operată lega porturile Liepaja, Gdańsk și Copenhaga de New York, fiind destinată în special transportului de emigranți spre America.

Pe 11 martie 1930, nava – deja cunoscută sub numele de SS Polonia – este transferată către Polish Transatlantic Ship Association, operând pe ruta Gdynia – Copenhaga – Halifax – New York. Această etapă avea să dureze până în 1933, când nava este redirecționată către o rută cu totul diferită, dar extrem de importantă din punct de vedere istoric: Polish Palestine Line.

Astfel, SS Polonia începe să opereze pe traseul Constanța – Istanbul – Jaffa – Haifa – Pireu – Istanbul – Constanța, devenind o verigă esențială între Europa de Est și Orientul Apropiat. În octombrie 1934, nava ajunge în proprietatea companiei Gdynia America Linie Żeglugowe S.A., cunoscută sub acronimul GAL, însă își păstrează ruta.

Între 1933 și februarie 1938, SS Polonia a efectuat nu mai puțin de 123 de voiaje între Constanța și Haifa, fiind cel mai mare vapor care a operat vreodată pe această linie. Pentru mii de pasageri, aceste traversări au reprezentat începutul unei noi vieți, într-o perioadă marcată de instabilitate politică, migrație și schimbări profunde în Europa.

Din martie 1938, nava este retrasă din serviciu și mutată în docuri. Un an mai târziu, în 1939, SS Polonia ajunge în Italia, unde este vândută la fier vechi, încheindu-și discret o carieră maritimă care traversase trei decenii și mai multe epoci istorice.

Un episod notabil din istoria navei are loc în 1936, când, în portul Constanța, se îmbarcă pe SS Polonia Edmond Wilhelm Brillant, cunoscut și sub numele de Brillant Levi. Arhitect naval de renume, acesta avea să rămână în istoria statului Israel drept unul dintre părinții marinei israeliene. Un detaliu aparent minor, dar care leagă direct Portul Constanța de nașterea unei forțe navale moderne în Orientul Mijlociu.