În anul 1932, în România este organizat un concurs național de arhitectură pentru realizarea unui sediu modern al Institutului de Igienă, concurs câștigat de arhitecta Henrieta Delavrancea-Gibory, al cărei proiect funcționalist a fost construit și există și astăzi.

Mult mai spectaculoasă din punct de vedere vizual a fost însă propunerea arhitectului Ion Terușeanu, rămasă neconstruită, dar păstrată în schițele de epocă. Proiectul său imagina un imobil monumental, conceput într-un limbaj art deco puternic, cu volume masive, retrageri succesive și un accent clar pe verticalitate și simbolism urban.

Fațada propusă de Terușeanu se remarcă prin ritmul sever al ferestrelor, pilaștrii verticali supradimensionați și colțurile tratate ca volume dominante, elemente care trimit direct la marile tendințe art deco europene și americane ale anilor ’20 și ’30. Clădirea nu era gândită doar ca un spațiu funcțional, ci ca un adevărat manifest al modernității, autorității științei și progresului urban.

Privită astăzi, schița impresionează prin ambiție și forță plastică. Este genul de proiect care ar fi schimbat radical imaginea zonei și ar fi adăugat Bucureștiului o piesă de arhitectură comparabilă cu marile edificii publice art deco din Paris, Berlin sau New York. Propunerea lui Ion Terușeanu reflectă o perioadă în care arhitectura românească experimenta, îndrăznea și căuta să se afirme la nivel internațional.

Deși nu a fost ales pentru execuție, proiectul rămâne un exemplu remarcabil de arhitectură vizionară interbelică și o dovadă a nivelului ridicat al dezbaterii profesionale din România anilor ’30, unde funcționalismul și art deco-ul coexistau și concurau pentru definirea orașului modern.

___________

Reconstrucție cu ajutorul Google Gemini AI