Data de 9 mai 1936 a marcat un punct de referință în cronica urbană a Capitalei, prin deschiderea oficială a serbărilor „Lunii Bucureștiului”. Evenimentul central s-a desfășurat în Parcul Regele Carol II, unde Pavilionul Fundațiilor Culturale Regale a fost prezentat publicului ca o sinteză între modernismul arhitectural și misiunea pedagogică a monarhiei. Proiectată de Octav Doicescu, clădirea a reprezentat un efort de reprezentare a statului prin estetica „stilului Carol al II-lea”, caracterizat prin linii epurate, dar monumentale. Alegerea zilei de 9 mai nu a fost întâmplătoare, legând sărbătoarea națională a Independenței de triumful culturii și al alfabetizării prin intermediul Fundațiilor Regale.

Fațada principală a pavilionului a servit drept suport pentru o amplă compoziție murală, rod al colaborării dintre pictorii Gh. Chirovici și C. Petrescu-Dragoe. Din punct de vedere iconografic, programul artistic a urmărit o tranziție istorică și ideologică: de la figura simbolică a călugărului trudind la vechile teascuri de tipar pentru primele Biblii, până la reprezentări ale muncii de laborator, ale bibliotecilor moderne și ale cercetării științifice. Aceste picturi au transformat exteriorul pavilionului într-o „lecție deschisă” despre evoluția culturii scrise și a tehnologiei în spațiul românesc. Pavilionul a servit drept model pentru participările internaționale ale României, stilul lui Octav Doicescu devenind imaginea „brandului de țară” în perioada interbelică târzie. Succesul vizual al Pavilionului s-a datorat și integrării perfecte în peisajul parcului, Friedrich Rebhuhn adaptând vegetația pentru a crea o perspectivă monumentală asupra clădirii.

Structura de rezistență a fost realizată dintr-un sistem mixt de beton armat și zidărie de cărămidă, o soluție robustă care a permis crearea acelei curburi concave specifice fațadei. Această formă geometrică a fost esențială pentru acustica și fluxul vizitatorilor în cadrul parcului. Pentru a obține aspectul de sobrietate monumentală, s-a utilizat praf de piatră și tencuieli nobile (asemănătoare cu tencuiala de tip Simili-Stone), care imitau textura pietrei naturale, oferind o suprafață mată și uniformă, ideală pentru a pune în valoare jocurile de umbre ale coloanelor.  Stâlpii zvelți de pe fațadă, de secțiune rectangulară, au fost placați sau finisați cu materiale de nuanțe deschise pentru a contrasta cu zonele de fundal unde erau amplasate muralurile. Frescele realizate de Gh. Chirovici și C. Petrescu-Dragoe au fost aplicate pe panouri tencuite special, integrate în nișele fațadei. Tehnica a fost adaptată pentru a rezista intemperiilor pe durata desfășurării "Lunii Bucureștiului". S-a pus un accent deosebit pe lemnul masiv (stejar sau nuc) pentru realizarea mobilierului expozițional și a bibliotecilor. Pardoselile au fost tratate cu materiale silențioase sau piatră șlefuită, pentru a menține atmosfera solemnă de „templu al cărții”. Accesul a fost marcat prin porți metalice masive, integrate în designul general modernist, iar iluminatul a fost asigurat prin ferestre înalte (invizibile din unghiul frontal principal) și luminatoare zenitale, optimizând vizibilitatea exponatelor. Pavilionul a beneficiat de un sistem modern de iluminat pe timp de noapte, care scotea în evidență silueta concavă și ritmul coloanelor, o inovație pentru peisajul nocturn al parcurilor bucureștene de atunci.

Interiorul a fost configurat pentru a găzdui expoziția „Cartea, Satul și Munca Românească”, unde designul standurilor a oglindit rigoarea arhitecturii exterioare. Spațiile dedicate unor publicații precum „Cele Trei Crișuri” sau marilor colecții ale Fundațiilor Regale au fost organizate cu un simț deosebit al geometriei. Prezența Casei Regale la inaugurare, marcată prin simbolurile heraldice care dominau rafturile bibliotecii expoziționale, a subliniat patronajul statului asupra fluxului cultural și editorial al epocii.

_____________________

reconstituire vizuală cu ajutorul AI