În anul 1912, pe actuala stradă Strada Arhiepiscopiei din Constanța, în apropierea Palatul Arhiepiscopal, a fost ridicat un elegant imobil cu două etaje, proiectat de arhitectul Victor Ștephănescu. Clădirea a fost construită la inițiativa lui Alexandru Ecsarhu și se înscria în peisajul arhitectural rafinat al Constanței de început de secol XX, perioadă în care orașul traversa o etapă de dezvoltare urbană intensă.

Construcția făcea parte din valul de edificii moderne ridicate în oraș după integrarea Dobrogei în statul român, când arhitecți importanți au contribuit la definirea identității urbane a Constanței. Stilul clădirii reflecta estetica arhitecturii de început de secol, cu elemente decorative bogate și o fațadă armonios proporționată.

Soarta imobilului avea însă să se schimbe radical în primii ani ai regimului comunist. În locul unei consolidări necesare a fundațiilor, autoritățile au decis modificarea radicală a fațadelor. Toate elementele decorative originale au fost îndepărtate, iar clădirea a primit o nouă fațadă simplificată, adaptată gustului arhitectural oficial al epocii, dominat de estetica funcțională și de ideologia realismului socialist.

Ulterior, imobilul a primit destinația de muzeu de artă, devenind pentru o perioadă un spațiu dedicat patrimoniului cultural al orașului. Totuși, problemele structurale ale clădirii nu au fost niciodată rezolvate. Lipsa lucrărilor de consolidare a dus, în timp, la o degradare accentuată a construcției.

În cele din urmă, starea tehnică precară a clădirii a dus la demolarea sa, pierzându-se astfel încă un exemplu al arhitecturii elegante care caracteriza Constanța începutului de secol XX. Povestea acestui imobil rămâne astăzi o ilustrare a transformărilor urbane radicale prin care orașul a trecut în secolul trecut și a modului în care deciziile arhitecturale și administrative pot influența destinul patrimoniului construit.