O imagine alb-negru, încremenită în timp, ne oferă o privire rară asupra unui moment de bucurie și camaraderie între câțiva dintre cei mai străluciți artiști ai avangardei românești. Suntem în anul 1938, pe lacul Mamaia, iar briza verii pare să promită o libertate eternă. Însă, sub suprafața liniștită a acestei fotografii se ascund povești complexe despre talent, persecuție și redescoperire, povești care definesc o epocă tumultuoasă.

Fotografia ne arată șase persoane pe o barcă americană Century Boat Sea Maid. Această barcă, cu designul său elegant și motorul puternic, reprezenta apogeul luxului și al modernității în acea epocă. Century Boat Company, fondată în 1926 în Michigan, era renumită pentru bărcile sale de viteză și de agrement, construite cu măiestrie și atenție la detalii. Sea Maid, cu coca sa din lemn de mahon și liniile sale fluide, era un simbol al stilului și al rafinamentului.

Prezența acestei bărci americane pe lacul Mamaia, într-o perioadă în care Europa se îndrepta spre război, este o dovadă a conexiunilor internaționale și a dorinței de a experimenta modernitatea, chiar și în contextul unor tensiuni politice tot mai mari. Această barcă, cu viteza și eleganța sa, reprezenta un vis al libertății și al distracției, un vis care avea să fie în curând spulberat de ororile războiului.

Pe barcă se află câțiva dintre cei mai importanți artiști ai avangardei românești, toți de origine evreiască: Medi Dinu, Hedda Sterne, Jules Perahim, Teddy Brauner, precum și poetul de origine română Miron Radu Paraschivescu. 

În spatele lor, la cârmă, s-ar putea afla chiar soțul artistei Medi Dinu, pictorul Alexandru Dinu. Medi Dinu însăși, o figură centrală a grupului, era o pictoriță deosebit de talentată, a cărei operă, puternic influențată de peisajele de la Balcic, a fost marginalizată de regimul comunist. Redescoperirea sa a venit târziu, în 2003,  când participă la expoziția „Seniori ai picturii românești contemporane” din București,  oferind publicului șansa de a-i aprecia sensibilitatea cromatică și profunzimea compoziției. Multe dintre lucrările sale putând fi astăzi admirate în Muzeul de Artă Constanța.

O altă prezență remarcabilă este Hedda Sterne, o artistă vizuală care, forțată de împrejurările dramatice ale războiului, a emigrat în Statele Unite în 1941. Acolo, s-a impus rapid în peisajul artistic newyorkez, devenind o figură influentă în cadrul „Școlii de pictură de la New York”. Căsătoria sa cu celebrul ilustrator Saul Steinberg și prietenia cu Peggy Guggenheim au contribuit la recunoașterea talentului său excepțional, consacrat în 1951, când a apărut pe coperta revistei Life ca singura femeie din grupul „The Irascibles”. Originar și el din România (Râmnicu Sărat), Steinberg era un artist evreu deja cunoscut în cercurile avangardiste bucureștene, activând sub pseudonimul "Buză". În SUA, geniul său a explodat, devenind unul dintre cei mai celebri și influenți ilustratori ai prestigioasei publicații The New Yorker. Desenele sale, adesea caracterizate printr-o linie minimalistă, dar pline de umor filozofic, ironie subtilă și o profundă analiză a condiției umane în modernitate, au redefinit granițele dintre artă și ilustrația de presă

Alături de ele se află Jules Perahim, un artist complex, care a pendulat între suprarealism și constructivism, lăsând o amprentă distinctă asupra artei românești. Deși implicarea sa politică ulterioară a stârnit controverse, talentul său este incontestabil, mozaicul „Geneze” de pe fațada Casei de Cultură Mangalia, realizat în colaborare cu Mac Constantinescu, fiind o dovadă vie a măiestriei sale.

Completând acest tablou de familie artistică, îl regăsim pe Teddy Brauner, un fotograf și artist plastic cu o viziune suprarealistă originală, și pe Miron Radu Paraschivescu, un poet și jurnalist a cărui scriitură, încărcată de o puternică tentă socială, a rezonat cu aspirațiile și ideile grupului.