Pe Cătălin îl știu de când eram tineri și frumoși, acuum fiind doar frumoși... Dar dincolo de glumă, știam de pasiunea sa pentru fotografie. Dar până acum nu am avut ocazia să văd lucrările sale. Și nu mă refer la fotografiile făcute la diverse evenimente sau alte situații similare, ci mă refer la fotografiile de suflet...

"Actorul: chip. suflet. om." este o colecție de...suflete. Sufletele unor mari oameni, unor oameni care au însemnat ceva pentru cinematografia și teatrul românesc, unor oameni cu niște povești fantastice. Majoritatea dintre ei...nu mai sunt printre noi.  Din această galerie fantastică, cu regret spun că am avut bucuria, onoarea și plăcearea să îi cunosc personal pe doar doi: Nea Jean Constatin și "Dichi"- Ion Dichiseanu.

În zona aceasta a fotografiei de cinema fie că discutăm de publicity photo, de press stills sau de on set photos lucrurile sunt destul de standardizate. În spatele unui astfel de shooting e o întreagă echipă de la lumini la make-up. Cătălin în schimb, a mers într-o altă direcție. A surprins actorul ca om, dincolo de scenă, dincolo de set, dincolo de măști. Aceste fotografii, așa numitele candid photos, surprind OMUL:  sentimente, emoții, trăiri. Și chiar dacă ei nu mai sunt printre noi, trebuie doar să privim lucrările lui Cătălin și vedem o picătură din sufletul lor imortalizat pentru eterninate.

Expoziția este deschisă până în data de 1 septembrie, fiind găzduită de Centrul Cultural Județean „Jean Constantin” Constanța.

Pentru aproape 25 de ani, unul dintre cei mai mari artiști ai secolului 20 a trăit aproape în completă obscuritate, un monah într-un studio aglomerat de pe o alee dosnică a Parisului. El este Constantin Brâncuși, un sculptor de origine română, ale cărui opere de artă au revoluționat sculptura modernă, stârnind dezbateri naționale și făcându-l faimos în întreaga lume. 

Dar faima nu este un lucru de interes pentru un Brâncuși, ajuns acum la 79 de ani, care aflat de zeci de ani în căutarea „formei pure” a respins constat aparatele fotografilor și a făcut un efort minim pentru a-și expune creațiile. Cu toate acestea spre sfârșitul lui 1955 a fost convins să realizeze o expoziție retrospectivă în sălile prestigiosului Guggenheim Museum, New York. Iar în luna noiembrie 1955 acceptă realizarea unei sesiuni foto în studioul său. 

Purtând niște haine albe asemănătoare cu pijamalele și un fes galben, Brâncuși-ul de astăzi șchioapătă prin studio, îngrijing cu tandrețe, într-o permanentă comuniune cu operele sale, un număr mare de lucrări: păsări, pești, capete de oameni și numeroase versiuni ale coloanei infinitului. 

Bătrânul Brâncuși trăiește aceeași viată modestă precum tânărul Brâncuși, în urmă cu mulți, mulți ani în satul natal. Pe atunci, după ce și-a făcut uncenicia ca tâmplar, s-a mutat la București unde a studiat sculptura, după care au urmat 2 ani de pelerinaj prin Europa, care într-un final, în 1904 l-au adus la Paris. Aici a început drumul său de căutare a formei perfecte care să reproducă esența lucrului și care să nu fie doar o replică a unei imagini exterioare superficiale. Gradual, Brâncuși a dat naștere unei arte a purității lustruite și a unei puteri primitve atât de simplă încât șochează și în același timp lasă privitorul uimit. Dar Brâncuși își consolează privitorii spunându-le: „Don't look for obscure formulas or mystery. It is pure joy that I am giving you.”

Fotografii: LIFE Magazine (U.S. Edition) | colecția Zetu Harrys

Traducerea din limba engleză a prezentării LIFE Magazine (U.S. Edition) Brâncuși - A humble life of pure joy | colecția Zetu Harrys