Duminică, 21 iunie 2026, Muzeul de Artă Constanța a găzduit recitalul extraordinar de pian „Variazioni ed Evocazioni”, susținut de apreciata pianistă concertistă și compozitoare italiană Maria Gabriella Mariani, într-un eveniment organizat de Patronatul Național al Femeilor de Afaceri din IMM.

Publicul constănțean a avut ocazia să participe la o veritabilă călătorie muzicală prin universul sonor al marilor compozitori ai romantismului european, într-un program care a reunit lucrări semnate de Felix Mendelssohn-Bartholdy, Robert Schumann, Franz Liszt și Johannes Brahms, alături de compoziții originale ale artistei invitate.

Recitalul a oferit momente de mare sensibilitate artistică, demonstrând încă o dată capacitatea muzicii de a depăși granițe și de a crea punți culturale între popoare. Interpretarea rafinată a Mariei Gabriella Mariani a fost răsplătită cu aplauze îndelungi, publicul bucurându-se de un repertoriu ce a îmbinat armonios tradiția muzicii clasice cu expresivitatea creației contemporane.

Evenimentul a fost prezentat de lect. univ. dr. Andreea Bratu și s-a înscris în seria manifestărilor culturale care contribuie la consolidarea dialogului artistic internațional și la promovarea valorilor culturale europene în spațiul dobrogean.

Prin astfel de inițiative, Constanța își confirmă statutul de important centru cultural al regiunii, un loc în care muzica, arta și patrimoniul continuă să ofere comunității experiențe de înaltă ținută artistică.

Cu mare bucurie am asistat astăzi la revenirea evenimentelor de fashion de top în orașul de la malul mării.  „Parada Regală”, un mix excelent între artele plastice și fashion – iar aici îmi permit să afirm cu tărie că designul vestimentar este artă și creație în adevăratul sens al cuvântului – mi-a trezit nostalgia unei perioade în care Mamaia devenise un adevărat univers al modei internaționale. Pentru cei care au trăit acei ani, este imposibil să nu își amintească de spectaculoasele festivaluri Fashion TV, de eleganța evenimentelor „Moda e Musica Sotto le Stelle” sau de show-urile memorabile organizate de Cătălin Botezatu la IAKI și Bamboo. Era perioada în care litoralul românesc atrăgea creatori, modele și invitați din întreaga lume, iar Constanța era prezentă pe harta marilor evenimente de profil.

În acest context, „Parada Regală”, organizată de Muzeul de Artă Constanța în cadrul proiectului „Muzeul ca școală a viitorului”, a reprezentat o demonstrație a faptului că talentul, eleganța și creativitatea continuă să existe și să inspire noile generații. Costumele realizate de elevii Secției Modă a Colegiului Național de Arte „Regina Maria”, coordonați de profesorul Lia Opriș, au adus în fața publicului reinterpretări moderne ale rafinamentului regal, într-un dialog armonios între tradiție și contemporaneitate.

 În luna în care natura înflorește și își dăruiește deplin frumusețea, arta a fost cea care a completat acest tablou al emoției și sensibilității. La Biblioteca Județeană „I.N. Roman” Constanța a avut loc vernisajul expoziției „Chipuri și stări în universul culorilor”, un eveniment care a invitat publicul să pătrundă în lumea trăirilor interioare, acolo unde fiecare nuanță devine o expresie a sufletului.

Expoziția a fost realizată de membrii expozanți ai Careului Artelor „Amfora”, sub coordonarea președintelui Nynna Vizireanu, și a fost vernisată de domnul profesor Năstase Leonte, membru UAPR. În cadrul evenimentului, cei 46 de artiști amforiști au prezentat lucrări care explorează expresivitatea chipului uman și bogăția emoțiilor, într-o paletă cromatică plină de vibrație, pasiune și sensibilitate artistică.

Muzeul de Artă din Constanța a fost, duminică, 7 iunie 2026, gazda unuia dintre cele mai impresionante evenimente culturale ale acestui an. Vernisajul expoziției „ARTEFAPTE” a adus în fața publicului o incursiune spectaculoasă în universul modei privite ca formă de expresie artistică, într-un dialog inedit între patrimoniu și creația contemporană.

Curatoriată de Unda Popp, expoziția propune o întâlnire între valoroasa colecție Adina Nanu și creațiile unor artiști formați în cadrul Departamentului Modă al Universității Naționale de Arte din București. Evenimentul a reunit iubitori de artă, cadre universitare, artiști și vizitatori atrași de conceptul original al proiectului, care transformă veșmântul într-un obiect artistic și într-un mijloc de explorare a identității vizuale contemporane.

Sinagoga Mare din Constanța a găzduit un eveniment cultural de excepție, odată cu vernisajul expoziției de pictură și grafică „SĂRBĂTOARE”, o manifestare artistică ce marchează deschiderea acestui monument emblematic către întreaga comunitate locală. Evenimentul a oferit publicului ocazia de a descoperi un spațiu încărcat de istorie și spiritualitate prin intermediul artei contemporane.

Expoziția reunește douăzeci de lucrări de pictură și grafică realizate de artistele Marieta Besu, din Constanța, și Lia Laufer Rosenfeld, din Beer-Sheva, Israel. Deși aparțin unor universuri artistice distincte, cele două creatoare se întâlnesc într-un dialog vizual construit în jurul simbolurilor, luminii și semnificației sărbătorii.

 Sinagoga Mare din Constanța își deschide porțile către comunitatea locală printr-un eveniment artistic de excepție, găzduind în premieră expoziția de pictură și grafică intitulată „SĂRBĂTOARE”. Manifestarea marchează nu doar întâlnirea publicului cu două artiste deosebite, ci și primul eveniment public organizat în monumentul istoric după finalizarea amplului proces de restaurare.

Expoziția reunește douăzeci de lucrări de pictură și grafică semnate de artistele Marieta Besu, din Constanța, și Lia Laufer Rosenfeld, din Beer-Sheva, Israel. Prin stiluri și tehnici diferite, cele două creatoare propun o incursiune vizuală în universul simbolurilor, al spiritualității și al sărbătorii, în deplină armonie cu spațiul încărcat de istorie al Sinagogii Mari.

Marieta Besu expune o serie de picturi în ulei realizate pe suport pătrat, în care sunt reinterpretate simboluri cu valoare universală și atemporală. Luna și soarele, capitelurile decorate cu rodii și alte elemente simbolice capătă valențe noi prin sensibilitatea artistică a autoarei. În completarea acestora, lucrările de grafică realizate în tehnica laviului dezvăluie o lume subtilă și rafinată, inspirată de arhitectura sacră. Coloanele, arcadele și pavajele evocă ideea construcției templului, iar în anumite compoziții apare sugerată și prezența feminină, așa cum se întâmplă în lucrarea „Femeie cu miel”.

La rândul său, Lia Laufer Rosenfeld aduce în fața publicului lucrări în acril pe pânză, caracterizate prin forță expresivă, spontaneitate și energie cromatică. Inspirația sa provine din două dintre cele mai importante sărbători evreiești, Pesach și Hanukkah, transpuse în imagini vibrante, dominate de contraste puternice și culori vii. Lucrările surprind emoția, bucuria și intensitatea trăirilor sufletești asociate acestor momente de celebrare.

Un loc aparte în creația artistei îl ocupă simbolul Menorei, prezent în două dintre lucrările expuse. Realizate într-o manieră apropiată de gestualism, acestea transmit un mesaj puternic despre triumful luminii asupra întunericului, afirmând forța spirituală și speranța care însoțesc existența umană.

Prin această expoziție, Sinagoga Mare din Constanța își reafirmă vocația de spațiu cultural și de dialog între comunități, transformându-se într-un loc al întâlnirii dintre patrimoniu, memorie și creație contemporană. Evenimentul reprezintă un moment important atât pentru viața culturală a orașului, cât și pentru redescoperirea și valorificarea unuia dintre cele mai valoroase monumente istorice ale Constanței.

 În anul 1925, în Parcul Carol al II-lea, actualul Herăstrău, era dezvelit unul dintre cele mai spectaculoase ansambluri statuare ale Bucureștiului interbelic. Realizată de reputatul sculptor român Ion Jalea, compoziția îi înfățișa pe Hercule și centaurul Nessus într-o confruntare dramatică inspirată din mitologia antică. Lucrarea a fost sculptată în elegantă marmură de Carrara, iar soclul a fost executat din travertin, materiale care ofereau monumentului o prezență monumentală și rafinată în peisajul noului parc regal.

Alegerea marmurei de Carrara nu a fost întâmplătoare. Ion Jalea a dorit să facă o trimitere directă la marile sculpturi ale Antichității care reprezentau celebra luptă dintre Hercule și Nessus, multe dintre acestea fiind realizate din aceeași rocă prețioasă folosită încă din epoca romană și renascentistă. Astfel, artistul român a creat o punte simbolică între tradiția clasică europeană și sculptura monumentală românească din perioada interbelică.

Din fericire, ansamblul statuar poate fi admirat și astăzi pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău, păstrându-și amplasamentul original din 1925. Prezența sa continuă în același loc contribuie la farmecul istoric al parcului și amintește de perioada în care Bucureștiul își construia identitatea monumentală modernă prin artă și arhitectură de inspirație occidentală.

Mai puțin cunoscut este faptul că există și o variantă de dimensiuni reduse a acestei lucrări, realizată din ghips, care se află astăzi în colecțiile Muzeului de Artă Constanța. Această piesă oferă publicului ocazia de a observa mai îndeaproape compoziția și detaliile concepute de Ion Jalea pentru una dintre cele mai reușite reprezentări mitologice din sculptura românească a secolului XX.

În serile în care Bucureștiul pare să alerge fără oprire printre claxoane, terase și agitație, există încă locuri capabile să încetinească timpul. Un astfel de spațiu este acum Mița Biciclista, transformată pentru prima dată într-un veritabil refugiu dedicat artei contemporane.

NUMAI PICTURA, prima ediție a seriei „Colecționarii”, propune o amplă incursiune în arta românească a ultimelor trei decenii, desfășurată în șase încăperi ale casei, sub coordonarea curatorială a lui Erwin Kessler. Totul pornește din colecția lui Daniel Ștefănică, un om care a ales să construiască discret, vreme de 30 de ani, un patrimoniu impresionant de lucrări postrevoluționare. 

Atmosfera este amplificată de intervenția arhitecturală și scenografia realizate de Attila Kim, care reușesc să pună în valoare fiecare sală fără artificii inutile. Rareori ai sentimentul atât de clar că spațiul și lucrările ajung să respire împreună.

Întregul proiect este remarcabil. Îl recomand nu doar cu entuziasm, ci aproape cu insistență. Este una dintre acele experiențe culturale care rămân cu tine mult timp după ce ai părăsit ultima încăpere.

Bucuria mea a fost cu atât mai mare când am descoperit prezența unor artiști constănțeni extraordinari. Gili Mocanu continuă să confirme forța unei voci artistice imposibil de ignorat. Absolvent al Universității Naționale de Arte din București în 1999, autor al memorabilei expoziții „Gili a murit” și laureat al premiului „Margareta Sterian”, acordat de Muzeul Național de Artă al României în 2004, el rămâne una dintre figurile esențiale ale scenei contemporane românești.

Deosebit de emoționantă a fost și întâlnirea cu lucrările semnate de Ecaterina Vrana (1969–2019), despre care am aflat cu mulți ani în urmă prin intermediul regretatei Doina Pauleanu. Revederea universului ei vizual a avut ceva profund personal și tulburător. 

Dintre toate piesele prezentate, câteva au rămas însă puternic întipărite în memorie: „Studio Visit” de Roman Tolici, „Impermanența” de George Anghelescu și „Vanitas” de Ștefan Ungureanu. Sunt creații care  îți schimbă ritmul interior și felul în care rămâi în tăcere câteva clipe după întâlnirea cu ele.

Așa că mergeți. Mergeți, mergeți, mergeți să vedeți această primă parte din ceea ce se anunță a fi începutul unei serii spectaculoase.

 Florin Mocanu își continuă parcursul artistic printr-o serie de explorări recente care marchează o evoluție vizibilă în direcția rafinării compoziției abstracte și a relației dintre culoare, formă și energie vizuală. Lucrările sale recente par să se desprindă de ideea de suprafață deschisă, orientând privirea către un nucleu concentrat al imaginii, acolo unde tensiunea cromatică devine principala sursă de expresie.

Vernisajul a adus împreună privitori, artiști și iubitori de artă contemporană într-un spațiu în care dialogul vizual a fost completat de cel al interpretărilor personale. Atmosfera a fost una de contemplare activă, în care fiecare lucrare a funcționat ca un punct de pornire pentru reflecție, mai degrabă decât ca un simplu obiect de expus.

 În ciuda furtunii care a cuprins orașul spre seară, Galeria de Artă din Constanța a fost neîncăpătoare. Artiști, iubitori de artă, oameni de cultură și public de toate vârstele au ales să fie prezenți la vernisajul expoziției colective „Constanța – memorie și identitate”, un eveniment care a marcat nu doar apropierea Zilei Constanței, ci și revenirea simbolică acasă a UAPR Filiala Constanța 1. Atmosfera a fost una vibrantă, încărcată de emoție și bucuria reîntâlnirii într-un spațiu care, după ani de absență, și-a redeschis porțile pentru comunitatea artistică locală.

 Kira Hagi s-a întors acasă, la Constanța, printr-un proiect artistic profund personal și emoționant. În eleganta atmosferă a Cazinoului Constanța a fost prezentată expoziția multidisciplinară „AGAPI – O jumătate de secol de iubire”, un demers artistic care explorează memoria, identitatea și legăturile dintre generații prin pictură, fotografie, film documentar și instalație.

Expoziția propune publicului o incursiune intimă în universul afectiv și cultural al artistei vizuale și actriței Kira Hagi, pornind de la povestea bunicilor săi, Papu și Dadi, transformată într-un simbol universal al continuității familiale și al iubirii care traversează timpul.

Constanța găzduiește concertul „MOZART FOREVER I”, dedicat aniversării a 270 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart.

Evenimentul se va desfășura luni, 18 mai, începând cu ora 19:00, în Sala „Sergiu Celibidache” a Colegiului Național de Arte „Regina Maria” din Constanța. Evenimentul este organizat de Lions Club Constanța, în parteneriat cu Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța și Colegiul Național de Arte Regina Maria Constanța.

Concertul aduce omagiu marii figuri a muzicii clasice, Wolfgang Amadeus Mozart, cu ocazia aniversării a 270 de ani de la nașterea sa. Pe scenă va evolua renumitul OVIDIUS QUARTETT, compus din Gabriel Marin (flaut), Ioana Crudu (vioară), Adrian Constantin (violă) și Costinel Florică (violoncel), care ne vor încânta cu un program selectat cu atenție. Programul include trei lucrări reprezentative: Cvartet în Re Major KV 285, Cvartet în Do Major KV 285b și Cvartet în La Major KV 298 – partituri ce reflectă parcursul artistic al lui Mozart, de la spontaneitatea tinereții la maturitatea expresivă.

Mulțumim partenerilor: O M D Mamaia, Asociația Viitorul Orașului Tău, Comunitatea Greaca Elpis, ASOAF Constanța ( Asociația Oportunități de Afaceri pentru Femei, Constanța), Kool Media  Advertising.

Mulțumim sponsorilor: Pipera Invest, Diesel Mecanică, Zip-Escort

Accesul la eveniment se va face pe bază de invitație. Pentru informații suplimentare, vă rugăm să ne contactați la numărul de telefon 0745 865 897. Locurile sunt limitate.

MOZART FOREVER – Vă invităm să fiți alături de noi pentru a celebra muzica lui Mozart, un eveniment unde „cuvintele se opresc, începe muzica”. 

Joi, 7 mai, de la ora 18:00, Galeria de Artă Mangalia a devenit spațiul unei întâlniri speciale dintre public și universul artistic al lui Lucian Asaftei, odată cu vernisajul expoziției „Acorduri cromatice”. Evenimentul a adus împreună iubitori de artă, artiști și oameni atrași de expresia vizuală contemporană, într-o atmosferă calmă, dar încărcată de sensibilitate și curiozitate.

 La Muzeul de Artă Constanța a avut loc vernisajul expoziției de grup „RO”, un proiect artistic cu tradiție, ajuns deja la a șaptea ediție și prezentat de-a lungul timpului în muzee și galerii din întreaga țară.

Evenimentul a reunit lucrări de pictură, grafică și sculptură semnate de artiști contemporani, reprezentativi pentru diverse medii culturale și etnice. Expoziția propune o formulă deschisă și dinamică, în care fiecare ediție aduce noi combinații și perspective, construind un dialog vizual între stiluri, generații și identități.

La Muzeul de Artă Constanța a avut loc vernisajul expoziției „Sinestezii vizuale”, un proiect artistic aparte semnat de Ilie Boca și Ovidiu Ungureanu, sub curatoriatul Leliei Rus-Pîrvan. Evenimentul a adus în fața publicului constănțean un dialog vizual complex, construit la intersecția dintre pictură, grafică și fotografie.

Proiectul „Sinestezii vizuale”, început în 2017 la Bacău, propune o întâlnire între două limbaje artistice distincte, dar complementare. Pe de o parte, universul pictural al lui Ilie Boca, marcat de forță expresivă și simbolism, iar pe de altă parte, demersul fotografic al lui Ovidiu Ungureanu, construit pe observație, stratificare și explorare vizuală. Rezultatul este o experiență artistică în care imaginea devine spațiu de dialog între generații, stiluri și sensibilități diferite.

Despre Cella Serghi s-a scris mult, atât în presa tradițională, cât și în mediul online, însă povestea sa rămâne una care merită redescoperită dincolo de clișeele biografice.

Născută în 1907, la Constanța, într-o familie de vechi dobrogeni, Cella Serghi – pe numele real Cella Marcoff – a fost profund marcată de copilăria petrecută la malul mării. Atmosfera orașului, prezența constantă a mării și universul încărcat de istorie al locului au influențat decisiv sensibilitatea sa artistică. Refugiul din timpul Primului Război Mondial, care a rupt-o de acest spațiu, a lăsat urme adânci, transformând nostalgia mării într-un motiv recurent al operei sale, cel mai vizibil în romanul „Pânza de păianjen”, considerat în mare parte autobiografic.

Stabilită ulterior la București, urmează Facultatea de Drept și practică avocatura, experiență care îi oferă acces la o varietate de tipologii umane, valorificate mai târziu în scrierile sale. Debutul literar se produce în anii ’30, fiind susținut de nume importante ale literaturii române precum Camil Petrescu, Mihail Sebastian și Liviu Rebreanu. Integrează rapid cercurile literare ale epocii, frecventând mediile culturale ale revistei „Sburătorul” și publicând constant în reviste prestigioase. Opera sa, centrată adesea pe universul feminin, este apreciată pentru realismul și profunzimea psihologică a personajelor.

De-a lungul carierei, Cella Serghi își consolidează statutul de romancieră importantă, publicând volume care se bucură de succes și numeroase reeditări. Pe lângă creația originală, se remarcă și ca traducătoare, alegând autori care rezonează cu propriul său univers artistic. Scrisul său rămâne ancorat într-o viziune realistă, dar profund sensibilă, iar personajele sale feminine continuă să fascineze prin complexitate și autenticitate.

Un detaliu mai puțin cunoscut, dar extrem de valoros pentru memoria culturală locală, poate fi descoperit astăzi în Sala Donații a Muzeul de Artă Constanța, unde este expus portretul autoarei, realizat în 1941 de Magdalena Rădulescu. 

Magdalena Rădulescu, deși născută la Râmnicu Vâlcea, și-a petrecut o mare parte din copilărie la Constanța, locul unde o cunoaște pe Cella Serghi. După anii de formare artistică petrecuți în Franța – unde intră în contact inclusiv cu Constantin Brâncuși – artista revine în România în anii ’30 și se stabilește la București. Aici, relația cu Cella Serghi se reia și se transformă într-o prietenie autentică.

Cele două petreceau mult timp împreună, într-un București efervescent, în care cultura, arta și viața socială se împleteau firesc. Plimbările prin Cișmigiu, însoțite de câinii pictoriței, întâlnirile din atelier și cercul comun de prieteni conturează o imagine vie a unei epoci în care elitele culturale interacționau constant. Cella Serghi (devenită Bogdan) era perfect integrată în acest high-life bucureștean, fiind conectată atât la mediul artistic, cât și la cel de business.

La Muzeul de Artă Constanța a avut loc vernisajul unuia dintre cele mai inedite evenimente culturale ale acestei perioade: expoziția „Miniatura Uzbekistanului: Tradiție și modernitate”, realizată în parteneriat cu Academia de Arte a Uzbekistanului și Institutul Național de Arte și Design Kamoliddin Bekhzod.

Deschisă în perioada 22–24 aprilie, expoziția propune o incursiune rafinată într-un univers artistic mai puțin cunoscut publicului din România, dar cu o tradiție profundă și spectaculoasă. Lucrările expuse, semnate de artiști contemporani uzbeci, reinterpretează miniatura și caligrafia într-o cheie modernă, păstrând în același timp rigoarea și simbolistica formelor clasice. Rezultatul este un dialog vizual între trecut și prezent, între patrimoniu și expresie artistică actuală.

 În inima Bucureștiului de altădată, în Parcul Carol I, exista cândva un loc care îmbina arta, natura și mitul într-un mod aproape teatral. Se numea Grota Giganților — sau Grota Uriașilor — și, timp de mai bine de jumătate de secol, a fost una dintre cele mai spectaculoase creații artistice ale orașului. Construită ca piesă centrală pentru Expoziția Generală Română din 1906, grota nu era doar un decor, ci o declarație: Bucureștiul aspira la modernitate, rafinament și identitate culturală proprie.

Totul începea cu o viziune. Peisagistul francez Édouard Redont, împreună cu arhitectul Ștefan Burcuș, au imaginat un relief artificial spectaculos, animat de apă curgătoare și populat de sculpturi monumentale. Întregul ansamblu era inspirat din universul poetic al reginei Carmen Sylva, mai precis din „Legenda Jepilor”, o poveste care aducea în prim-plan forțele naturii și fragilitatea umană.

În acest decor prindeau viață personaje mitice. Cei doi Giganți, creați de Dimitrie Paciurea și Frederic Storck, dominau spațiul cu o prezență impunătoare, aproape protectoare. În contrast, „Frumoasa adormită”, realizată de Storck (și uneori atribuită în varianta de marmură lui Filip Marin), aducea o notă de vulnerabilitate și mister. Împreună, aceste sculpturi spuneau o poveste despre destin, protecție și echilibrul fragil dintre om și natură.

În spatele acestor forme monumentale se afla și o poveste umană neașteptată. Modelul care a inspirat siluetele giganților a fost Timotei Chiriloff, cunoscut drept Kirilov, fost marinar pe celebrul vapor Potemkin. Ajuns la București după revolta de la bord, el a devenit un model apreciat al Școlii de Belle Arte, între 1905 și 1916. Trupul și expresivitatea lui au fost imortalizate nu doar în Grota Giganților, ci și în alte lucrări importante, de la portrete semnate de Jean Steriadi până la sculpturi alegorice precum Agricultura și Industria din Galați. Destinul său pare astăzi o punte între marile evenimente istorice și creațiile artistice care le supraviețuiesc.

Dar povestea grotei nu este doar una despre creație, ci și despre pierdere. În anii 1960, în plină transformare ideologică a orașului, Parcul Carol a fost rebotezat „Parcul Libertății”, iar spațiul a fost remodelat pentru a face loc Mausoleul Eroilor din Parcul Carol. Noua viziune urbană nu avea loc pentru simboluri considerate „nepotrivite”.

În loc să fie protejată, Grota Giganților a fost tratată ca un obstacol. A fost parțial demolată, dezmembrată și, în esență, ștearsă din peisajul cultural. Sculpturile au fost smulse din contextul lor și împrăștiate, inițial mutate în Muzeul Național de Artă (1963), iar apoi Giganții au fost mutați pe aleile parcului, iar „Frumoasa adormită” a fost exilată în Parcul Herăstrău. Apa — elementul care lega întreaga compoziție — a fost oprită definitiv, ca și cum povestea însăși trebuia redusă la tăcere.

Nu a fost o simplă degradare în timp, ci o demantelare deliberată. Un ansamblu artistic coerent a fost fragmentat, iar sensul său, pierdut. Astăzi, dacă te plimbi prin parc, îi poți întâlni pe cei doi Giganți. Stau încă acolo, dar fără povestea lor. În alt colț al orașului, „Frumoasa adormită” își continuă existența solitară. Grota, însă, ca spațiu complet, nu mai există. A rămas doar ca idee, ca memorie și ca avertisment. Pentru că uneori patrimoniul nu dispare din cauza timpului — ci din cauza deciziilor oamenilor.

O imagine alb-negru, încremenită în timp, ne oferă o privire rară asupra unui moment de bucurie și camaraderie între câțiva dintre cei mai străluciți artiști ai avangardei românești. Suntem în anul 1938, pe lacul Mamaia, iar briza verii pare să promită o libertate eternă. Însă, sub suprafața liniștită a acestei fotografii se ascund povești complexe despre talent, persecuție și redescoperire, povești care definesc o epocă tumultuoasă.

Fotografia ne arată șase persoane pe o barcă americană Century Boat Sea Maid. Această barcă, cu designul său elegant și motorul puternic, reprezenta apogeul luxului și al modernității în acea epocă. Century Boat Company, fondată în 1926 în Michigan, era renumită pentru bărcile sale de viteză și de agrement, construite cu măiestrie și atenție la detalii. Sea Maid, cu coca sa din lemn de mahon și liniile sale fluide, era un simbol al stilului și al rafinamentului.

Prezența acestei bărci americane pe lacul Mamaia, într-o perioadă în care Europa se îndrepta spre război, este o dovadă a conexiunilor internaționale și a dorinței de a experimenta modernitatea, chiar și în contextul unor tensiuni politice tot mai mari. Această barcă, cu viteza și eleganța sa, reprezenta un vis al libertății și al distracției, un vis care avea să fie în curând spulberat de ororile războiului.

Pe barcă se află câțiva dintre cei mai importanți artiști ai avangardei românești, toți de origine evreiască: Medi Dinu, Hedda Sterne, Jules Perahim, Teddy Brauner, precum și poetul de origine română Miron Radu Paraschivescu. 

În spatele lor, la cârmă, s-ar putea afla chiar soțul artistei Medi Dinu, pictorul Alexandru Dinu. Medi Dinu însăși, o figură centrală a grupului, era o pictoriță deosebit de talentată, a cărei operă, puternic influențată de peisajele de la Balcic, a fost marginalizată de regimul comunist. Redescoperirea sa a venit târziu, în 2003,  când participă la expoziția „Seniori ai picturii românești contemporane” din București,  oferind publicului șansa de a-i aprecia sensibilitatea cromatică și profunzimea compoziției. Multe dintre lucrările sale putând fi astăzi admirate în Muzeul de Artă Constanța.

O altă prezență remarcabilă este Hedda Sterne, o artistă vizuală care, forțată de împrejurările dramatice ale războiului, a emigrat în Statele Unite în 1941. Acolo, s-a impus rapid în peisajul artistic newyorkez, devenind o figură influentă în cadrul „Școlii de pictură de la New York”. Căsătoria sa cu celebrul ilustrator Saul Steinberg și prietenia cu Peggy Guggenheim au contribuit la recunoașterea talentului său excepțional, consacrat în 1951, când a apărut pe coperta revistei Life ca singura femeie din grupul „The Irascibles”. Originar și el din România (Râmnicu Sărat), Steinberg era un artist evreu deja cunoscut în cercurile avangardiste bucureștene, activând sub pseudonimul "Buză". În SUA, geniul său a explodat, devenind unul dintre cei mai celebri și influenți ilustratori ai prestigioasei publicații The New Yorker. Desenele sale, adesea caracterizate printr-o linie minimalistă, dar pline de umor filozofic, ironie subtilă și o profundă analiză a condiției umane în modernitate, au redefinit granițele dintre artă și ilustrația de presă

Alături de ele se află Jules Perahim, un artist complex, care a pendulat între suprarealism și constructivism, lăsând o amprentă distinctă asupra artei românești. Deși implicarea sa politică ulterioară a stârnit controverse, talentul său este incontestabil, mozaicul „Geneze” de pe fațada Casei de Cultură Mangalia, realizat în colaborare cu Mac Constantinescu, fiind o dovadă vie a măiestriei sale.

Completând acest tablou de familie artistică, îl regăsim pe Teddy Brauner, un fotograf și artist plastic cu o viziune suprarealistă originală, și pe Miron Radu Paraschivescu, un poet și jurnalist a cărui scriitură, încărcată de o puternică tentă socială, a rezonat cu aspirațiile și ideile grupului.

Vernisajul expoziției „Partituri muzicale din perioada regală” a avut aerul unei seri în care timpul, pentru câteva clipe, a ales să se oprească. La Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin”, nu am intrat doar într-un spațiu expozițional, ci într-o stare — una în care trecutul nu pare îndepărtat, ci doar discret așezat în așteptare, ca o partitură rămasă deschisă pe un pupitru.

Aceste partituri, din colecția lui Anghel Georgian, nu sunt simple suporturi ale muzicii. Ele respiră istorie. Fiecare pagină poartă amprenta unei epoci în care România își căuta și își afirma identitatea, în acorduri solemne și marșuri pline de speranță. Umbra lui Carol I al României pare să se strecoare printre rânduri, odată cu ecoul acelui noiembrie din 1878, când muzica și destinul unei provincii s-au întâlnit pe malul Dunării. În aceste foi îngălbenite, istoria nu este povestită — este simțită.

Și totuși, dincolo de dimensiunea lor documentară, aceste partituri sunt și obiecte de o frumusețe fragilă. Litografiile de pe coperți — delicate, atent lucrate, aproape visătoare — sunt, în sine, mici opere de artă. Privindu-le, ai impresia că fiecare ilustrație ascunde o poveste nerostită: o invitație la dans, o promisiune, o seară care abia începe. Într-o lume fără grabă, fără ecrane, aceste imagini erau primele acorduri ale unei emoții.

Expoziția deschide, astfel, o fereastră către o lume uitată — aceea a muzicii de salon. O lume în care serile se desfășurau lent, sub lumina caldă a candelabrelor, în vile elegante antebelice și interbelice. În mijlocul camerei, pianul. În jurul lui, oameni apropiați, conversații joase, zâmbete reținute, iar în mâini, un pahar de șampanie care surprindea reflexele luminii. Muzica nu era fundal — era pretextul întâlnirii, limbajul subtil al unei societăți care știa să asculte și să simtă.

Pentru o clipă, această lume a fost readusă la viață. Sub mâinile pianistei Andreea Bratu, tăcerea partiturilor s-a transformat în sunet. Nu a fost un recital, ci o reîntoarcere — o traversare delicată între atunci și acum. Fiecare notă a părut să recupereze ceva pierdut: o emoție, o eleganță, poate chiar o formă de a fi. Distinsa artistă și profesor universitar a interpretat cu sensibilitate și rafinament cele cinci partituri vechi de peste 100 de ani, redându-le viață și emoție într-un moment care a impresionat profund publicul.

Recitalul a reunit lucrări precum Lady Hamilton, Zinica Valse, Numai cu tine, Cântă marinare, Mausoleul Mihai Viteazul și Aida Tango, readucând în prezent eleganța și farmecul muzical al perioadei regale.