În luna decembrie a anului 1936, cinematograful românesc consemna un moment important pentru dezvoltarea filmului documentar dedicat prezentării României. La Cinematograful „Scala” din București au fost proiectate primele filme documentare realizate pentru a surprinde, într-o formă cinematografică, realitățile, peisajele și potențialul turistic al țării. Evenimentul reprezenta una dintre primele manifestări organizate prin care imaginea României era construită și transmisă publicului prin intermediul filmului.
Proiecțiile erau legate de activitatea Oficiului Național de Turism, instituție care începea să utilizeze cinematografia ca instrument de promovare a țării. Filmul devenea astfel mai mult decât un simplu mijloc de divertisment: era folosit pentru documentare, propagandă turistică și prezentarea unor aspecte considerate reprezentative pentru România. În acest context, apariția acestor producții poate fi privită ca parte a unui proces mai amplu de modernizare a mijloacelor de promovare turistică și de construire a unei imagini cinematografice a țării.
Programul prezentat la Cinematograful „Scala” cuprindea trei producții. Prima dintre acestea, „Generația de mâine”, era catalogată drept film de propagandă al O.E.T.R. Cea de-a doua, „Colțuri din România”, era un film de propagandă turistică, orientat către prezentarea unor locuri și peisaje ale țării. În fine, „Bucureștii” continua aceeași direcție de promovare turistică, concentrând atenția asupra capitalei României și asupra elementelor sale considerate relevante pentru publicul spectator.
Importanța acestor filme nu trebuie privită exclusiv prin prisma conținutului lor cinematografic. În a doua jumătate a anilor 1930, filmul devenise un instrument modern de comunicare vizuală, capabil să ofere spectatorului o experiență imposibil de obținut prin intermediul materialelor tipărite. Un peisaj, un oraș, un monument sau o regiune puteau fi prezentate în mișcare, într-o succesiune de imagini care transforma promovarea turistică într-o experiență vizuală directă.
Proiectarea acestor filme la „Scala” dobândește o semnificație și mai interesantă dacă urmărim traseul lor de după premiera bucureșteană. În primele zile ale lunii ianuarie, producțiile au fost prezentate la Paris, la Automobile Club-ul Francez și la Societatea de Geografie, în fața unei asistențe numeroase. Publicul francez a urmărit cu viu interes imaginile consacrate frumuseților peisajului românesc, ceea ce demonstrează că aceste filme nu erau concepute doar pentru consumul intern.
Prin urmare, decembrie 1936 poate fi considerat un reper în istoria utilizării filmului documentar ca instrument de promovare a României. De la sala cinematografică bucureșteană până la instituțiile culturale și geografice din Paris, aceste producții au parcurs un drum care depășea simpla proiecție cinematografică. Ele participau la construirea unei imagini vizuale a României și la prezentarea acesteia unui public internațional.
Cele trei titluri — „Generația de mâine”, „Colțuri din România” și „Bucureștii” — reprezintă, în acest sens, nu doar începuturile unei anumite forme de propagandă cinematografică, ci și mărturii despre felul în care România anului 1936 începea să se prezinte pe sine prin intermediul imaginii în mișcare. Cinematograful devenea astfel o fereastră prin care peisajul românesc, orașele și proiectele instituțiilor naționale puteau fi descoperite atât de spectatorii din țară, cât și de cei din străinătate.
Despre acest eveniment, Demostene Botez scria în Revista România a ONT, anul II, nr. 1, ianuarie 1937:
Oficiul Național de Turism nu a cruțat nimic pentru a reda și pentru români și pentru străini, icoana vie a țării românești. De-aceea filmul pe care l’a rulat la „Scala”, Oficiul Național de Turism a entuziasmat . E pentru prima oară când am avut bucuria să vedem imaginea vie, concentrată a frumuseților țării noastre . Intr’o jumătate de oră am petrecut, cu atmosfera și mișcarea lor veritabilă, aspecte de munte și de ape, dela Porțile de Fier, la Sinaia și la Vâlcov. În prima parte, s’a putut vedea ce înseamnă, tradus cu energie în fapt: străjería . Am simțit mărșăluind asupra noastră rândurile unui tineret viguros, și am avut sentimentul unei siguranțe și a unei solidarități . Am petrecut peisagii și chipuri românești, am revăzut în imagini un București care ni se părea nou, cu contrastele lui uimitoare cu farmecul lui specific . Aceste filme trebue să fie rulate în străinătate . E cel mai bun mijloc de a ne face cunoscuți, de a spulbera păreri preconcepute pe care atâția rău voitori le-au difuzat .
.jpg)
.jpg)
.jpg)
