facebook twitter youtube instagram
  • Home

Zetu Harrys

 La Biblioteca Județeană Ioan N. Roman a avut loc lansarea volumului „Istoria orbilor. România în război, 1940–1945”, semnat de Alina Pavelescu și Șerban-Liviu Pavelescu, apărut la Editura Humanitas.

Evenimentul a reunit autori, invitați din mediul academic și public interesat de istoria recentă, în cadrul unei discuții dedicate temelor abordate în volum. Alături de autori au intervenit Georgiana Țăranu, profesor la Facultatea de Istorie și Științe Politice a Universității „Ovidius” din Constanța, și Costin Scurtu, muzeograf și șef al filialei constănțene a Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”. Discuția a fost moderată de managerul bilbiotecii, Amelia Stănescu.


 La Cazinoul din Constanța a avut loc o seară dedicată reflecției asupra unuia dintre cele mai sensibile capitole ale istoriei recente, prilejuită de lansarea volumului semnat de Cosmin Popa – „Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu”.

Evenimentul a fost construit în jurul unei dezbateri consistente, cu tema „Cum funcționează puterea. Economia ca instrument de control în România lui Nicolae Ceaușescu”, propunând o analiză lucidă a mecanismelor prin care regimul totalitar și-a consolidat și menținut controlul asupra societății. Discuția a depășit cadrul strict istoric, deschizând perspective relevante asupra modului în care aceste structuri de putere continuă să influențeze prezentul.



Alături de autor au participat Daniel Valentin Citirigă, decan al Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța, și Gabriel Stelian Manea, director al Departamentului de Istorie și Științe Politice din aceeași universitate. Intervențiile lor au adus un plus de profunzime dezbaterii, oferind atât context academic, cât și interpretări critice asupra relației dintre economie, corupție și putere în perioada comunistă.

Într-un spațiu încărcat de simbolism precum Cazinoul din Constanța, dialogul a căpătat o dimensiune aparte, transformând lansarea de carte într-o veritabilă platformă de reflecție asupra memoriei colective și a lecțiilor istoriei. Evenimentul a demonstrat că înțelegerea trecutului rămâne esențială pentru a putea interpreta corect realitățile prezentului.




 La Cazinoul din Constanța a avut loc o conferință specială organizată în parteneriat cu Art Safari, susținută de dr. Ștefania Dinu, director adjunct științific al Muzeului Național Cotroceni.. Evenimentul a completat expoziția „Ea: Regina și Marea”, aducând în prim-plan o perspectivă mai intimă și mai puțin cunoscută asupra personalității Reginei Maria, cu accent pe universul său personal, sensibil și creativ.

Conferința a depășit zona strict istorică și a conturat o imagine profund umană a Reginei Maria, punând accent pe dimensiunea romantică și pe relația sa cu spațiile pe care le-a transformat în adevărate „case de vis”. În centrul discuției s-a aflat însă Palatul Cotroceni, unul dintre cele mai importante repere ale istoriei regale românești, a cărui evoluție reflectă, în mod direct, transformările statului român.


Astăzi, la Casa Titulescu, Fundația Europeană Titulescu a găzduit lansarea volumului „Regii României la vânătoare”, semnat de Narcis Dorin Ion, într-un eveniment care a adus împreună personalități din mediul academic, cultural și instituțional. Fundația, un reper al diplomației culturale românești, continuă astfel tradiția promovării valorilor istorice și a dialogului intelectual. În același spirit se înscrie și activitatea lui Adrian Năstase, moderatorul evenimentului, cunoscut și pentru contribuția sa culturală prin Muzeul Hărților și Cărții Vechi, o instituție unică în peisajul muzeal românesc.



Volumul lansat propune o incursiune într-un subiect mai puțin explorat al istoriei noastre: relația dintre regalitate și vânătoare. Cartea surprinde atât dimensiunea privată, cât și pe cea publică a acestui obicei aristocratic, practicat de cei patru regi ai României – Carol I al României, Ferdinand I al României, Carol al II-lea al României și Mihai I al României. Pentru aceștia, vânătoarea nu era doar un simplu hobby, ci un veritabil ritual social și politic, practicat atât pe Domeniile Coroanei, cât și pe moșiile marilor proprietari din țară.

Lucrarea evidențiază modul în care acest obicei, răspândit în întreaga Europă medievală și modernă, a contribuit în România la dezvoltarea cinegeticii și la apariția unor reședințe regale dedicate vânătorii, adevărate monumente istorice. În același timp, vânătoarea devenea un cadru informal de întâlnire între suverani, diplomați, militari și invitați de rang înalt, unde deciziile importante se conturau adesea în afara protocolului oficial.

Bogăția documentară a volumului – imagini de epocă, arhive, relatări din presa vremii și memorii – reconstituie o lume dispărută, dar esențială pentru înțelegerea mecanismelor de putere și a stilului de viață al elitei românești. Este, în același timp, o poveste despre natură, despre tradiție și despre un mod de a trăi care îmbina eleganța cu strategia.



Evenimentul i-a avut ca invitați speciali pe Ovidiu Ionescu, Mugurel Drăgănescu și Dimitrie Sturdza, care au completat prin intervențiile lor perspectiva asupra temei abordate, subliniind atât valoarea documentară a lucrării, cât și relevanța sa pentru publicul contemporan.

Lansarea de astăzi nu a fost doar o prezentare de carte, ci o invitație la redescoperirea unei epoci în care gesturile, pasiunile și întâlnirile informale ale regilor spuneau, uneori, la fel de mult ca marile decizii oficiale.

 Cu ocazia Ziua Națională a Bibliotecarului și a Ziua Internațională a Cărții și a Dreptului de Autor, Biblioteca Județeană Ioan N. Roman Constanța organizează un eveniment aparte: Gala de Excelență, o celebrare a celor care, prin strădania, pasiunea și implicarea lor, duc mai departe misiunea bibliotecii publice.



Evenimentul recompensează cei mai statornici cititori, dar onorează și activitatea remarcabilă a unor profesioniști dedicați ai instituției. Vor fi acordate cinci premii pentru cititori – de la cel mai mic cititor al bibliotecii, până la cel mai fidel cititor adult sau cel mai pasionat cititor din istoria Secției de Împrumut pentru adulți – precum și un premiu pentru voluntariat, destinat celor implicați în promovarea și organizarea activităților pentru tineri. De asemenea, vor fi oferite diplome bibliotecarilor pentru rezultate de excelență în organizarea evenimentelor culturale.

Gala de Excelență a Bibliotecii Județene Constanța este unul dintre cele mai importante evenimente din lumea bibliotecară locală, având ca scop promovarea lecturii și recunoașterea unei munci adesea discrete, dar esențiale pentru funcționarea unei societăți democratice. Biblioteca rămâne, în esență, un laborator al cunoașterii, un spațiu în care ideile se întâlnesc, se completează și dau naștere unei înțelegeri mai profunde a lumii.

Ceremonia de decernare a premiilor va avea loc pe 23 aprilie, de la ora 14:00, în sala de evenimente a bibliotecii, la sediul central de pe strada Mircea cel Bătrân nr. 104A, evenimentul fiind organizat cu sprijinul Consiliul Județean Constanța.

Instituită în 1995 la inițiativa UNESCO, Ziua Internațională a Cărții și a Dreptului de Autor are rolul de a încuraja lectura și apropierea de instituțiile de cultură. Ulterior, în România, acestei sărbători i s-a adăugat și Ziua Bibliotecarului, ca formă de recunoaștere a unei profesii fundamentale pentru cultura națională.

Personal, mă bucur că această tradiție continuă. Este una dintre acele inițiative care construiesc, în timp, comunități și caractere. Mai mult decât atât, pentru mine are și o valoare aparte: în urmă cu aproximativ 30 de ani, în calitate de foarte tânăr cititor, am avut onoarea de a primi un astfel de premiu. Tocmai de aceea, știu cât de mult poate însemna un asemenea gest pentru un copil sau pentru un tânăr aflat la început de drum – poate fi scânteia care aprinde o pasiune pentru o viață întreagă.



 Luni, 20 aprilie 2026, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, a avut loc vernisajul expoziției „Scrisori din detenție. Povestea unui tânăr închis la Canal: Nicolae Voicilă”, organizată sub egida Consiliul Județean Constanța, în parteneriat cu Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.




 Într-o atmosferă caldă de primăvară, joi, 16 aprilie 2026, Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” din Constanța a găzduit cea de-a doua ediție a proiectului „Cafeneaua literară/ Aniversări culturale”, o inițiativă recent lansată care își propune să aducă literatura mai aproape de public prin întâlniri relaxate și autentice.


„Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara?”, „Mână, birjar”, „Tot ce-i românesc nu piere” sau „Dă-mi gurița s-o sărut” sunt doar câteva dintre piesele interbelice nemuritoare înregistrate de marele Jean Moscopol (Ioan Moscu pe numele real), grecul cu origini constănțene, care în anii ’30 a ajuns una dintre marile vedete ale revistei și musical-ului românesc. Într-o epocă în care Bucureștiul era supranumit „Micul Paris”, Moscopol întruchipa eleganța, rafinamentul și spiritul cosmopolit al unei lumi care avea să dispară brutal câțiva ani mai târziu.

Un mare luptător anticomunist, Moscopol reușește să se refugieze în America, unde continuă să înregistreze numeroase piese muzicale, majoritatea cu mesaj anticomunist. Versurile sale satirice, uneori tăioase, surprind perfect realitatea unei Românii deformate ideologic. Unul dintre cupletele sale rămâne tulburător de actual chiar și astăzi, într-un context în care trecutul este adesea reinterpretat:


„Ce frumos e să ai ceafă
Și de la Soviete leafă
Să fii frate cu dușmanul
Și să-ți zică Sadoveanu.

Bălăceanu te numești
Fiindcă-n țara RPR-istă
Cu nesaț te bălăcești
În mocirla comunistă.” 




Povestea lui Jean Moscopol începe într-un context multicultural. Părinții săi erau greci: mama, născută Constantinidi, provenea din Constanța, iar tatăl din Mesembria, pe malul Mării Negre. Familia s-a stabilit la Brăila, unde tatăl său a deschis o cofetărie și ulterior a lucrat ca bijutier. Născut la Brăila, Moscopol s-a remarcat încă din copilărie printr-o inteligență aparte și o ușurință incredibilă în învățare. Vorbea fluent română, franceză, italiană, engleză, germană și greacă și cânta la mai multe instrumente, inclusiv banjo și mandolină. A urmat școala greacă din Brăila, apoi a studiat la Conservator și a absolvit liceul Pelarinos din Galați. Ulterior, s-a înscris la Politehnica din București, inițial pe un drum complet diferit de cel artistic. Până să ajungă în capitală, lucrează ca funcționar, mai întâi la agenția maritimă „M. Embiricos & Co” (despre care am în lucru un articol foarte interesant), iar apoi, timp de doi ani, la agenția maritimă „P. Macri & Son” din Brăila — un detaliu care arată cât de departe părea să fie, la acel moment, de lumea scenei. 

Destinul său se schimbă radical în 1929, când își face debutul artistic la barul Zissu, situat pe strada Șerban Vodă din București, unde era un adevărat entertainer: improviza epigrame, dialoga cu publicul și crea o atmosferă unică, care l-a făcut rapid remarcat. Consacrarea vine odată cu angajarea la Teatrul Alhambra, un adevărat templu al revistei, operetei și fashion-ului românesc interbelice, locul unde numeroase vedete au devenit ulterior cunoscute chiar și peste ocean. Aici, Moscopol joacă în spectacole precum „Alhambritta”, „Lăsați-mă să cânt” și „Contesa Maritza”, devenind una dintre figurile emblematice ale scenei bucureștene.

În 1931, cariera sa capătă o amploare națională și internațională. Pleacă în turneu prin țară alături de Ion Manolescu și Teatrul Național București, consolidându-și statutul de artist consacrat. În același an, semnează un contract cu RCA Records, una dintre marile companii americane prezente în România acelei perioade. În doar câțiva ani, ajunge să aibă un repertoriu de 300 de piese și contribuie la popularizarea tangoului în România.

Experiența sa artistică se extinde și în afara țării. În 1932 ajunge la Berlin, unde înregistrează cu orchestre prestigioase și își perfecționează tehnica vocală. În 1943, apare și în filmul O noapte furtunoasă, adaptare după celebra piesă a lui Ion Luca Caragiale, în regia lui Jean Georgescu, interpretând rolul negustorului armean.

Această ascensiune este însă întreruptă de schimbările dramatice de după război. Odată cu instalarea regimului comunist, valorile și convingerile lui Moscopol devin incompatibile cu noua ideologie. Refuzând compromisul, alege exilul și ajunge în New York în 1945. Acolo, viața începe de la zero. De la vedetă a Bucureștiului interbelic, ajunge să lucreze ca portar de hotel. Dar nu abandonează muzica. Își formează un mic ansamblu și continuă să cânte, păstrând vie memoria unei Românii pierdute și exprimând, prin artă, opoziția față de comunism. În România, regimul comunist încearcă să-l șteargă din memoria colectivă. Este marginalizat, ignorat și eliminat din cultura oficială. Cu toate acestea, moștenirea sa supraviețuiește, redescoperită astăzi ca parte esențială a patrimoniului cultural românesc.

Jean Moscopol moare în exil, în 1980, fără să se mai întoarcă vreodată acasă. Povestea lui rămâne una  despre muzică și succes, dar și una despre demnitate, libertate și curajul de a nu-ți trăda valorile.



Joi, 9 aprilie 2026, începând cu ora 16:00, la sediul Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, a avut loc o manifestare culturală dedicată uneia dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății – Sfintele Paști. Evenimentul, organizat sub egida Consiliului Județean Constanța, în parteneriat cu Asociația Filateliștilor „Tomis” Constanța și cu implicarea profesoarei Mariana Momciu, a reunit iubitori ai tradiției, colecționari și public interesat de patrimoniul cultural românesc.


Atmosfera a fost una caldă și luminoasă, în ton cu semnificația profundă a sărbătorii pascale, un moment în care credința, tradiția și memoria colectivă se întâlnesc și se transmit mai departe. Evenimentul a adus în prim-plan modul în care simbolurile Paștelui au fost păstrate și reinterpretate de-a lungul timpului, oferind participanților o experiență culturală autentică și emoționantă.

Punctul central al manifestării l-a constituit vernisarea expoziției „Paștele la români în cărți poștale ilustrate”, o veritabilă incursiune vizuală în universul sărbătorilor pascale din secolul al XX-lea. Cele aproximativ 160 de cărți poștale expuse, alături de piese filatelice și materiale foto-documentare, au surprins prin diversitate și rafinament artistic. Realizate în ateliere europene, dar la comanda editurilor românești, aceste ilustrate impresionează prin cromatică, detalii și tehnici precum embosarea, care conferă imaginilor un efect tridimensional aparte. Mesajele tradiționale, între care se remarcă binecunoscutul „Hristos a Înviat!”, completează valoarea lor documentară și emoțională.




Expoziția a fost îmbogățită de prezența ouălor încondeiate, realizate cu migală de elevii Școlii Gimnaziale nr. 18 „Jean Bart” din Constanța, sub îndrumarea atentă a profesoarei Mariana Momciu. Prin tehnica tradițională a „împistritului”, fiecare ou devine o piesă unică, încărcată de simboluri străvechi și expresie a continuității culturale. Aceste lucrări au adus un plus de autenticitate și sensibilitate întregului eveniment.

În cadrul manifestării a avut loc și lansarea revistei „Magazin de filatelie, cartofilie și numismatică”, publicație a Asociației Filateliștilor „Tomis” Constanța, care continuă să promoveze patrimoniul filatelic și pasiunea pentru colecționism. Luările de cuvânt susținute de invitați au completat tabloul unei întâlniri culturale bine articulate, în care dialogul și schimbul de idei au fost la fel de importante ca exponatele în sine.

Expoziția va rămâne deschisă publicului până pe 17 aprilie 2026, oferind tuturor celor interesați ocazia de a descoperi sau redescoperi frumusețea tradițiilor pascale prin intermediul unor piese de patrimoniu cu valoare deosebită.


A fost o bucurie și o onoare să răspund invitației de a expune în cadrul acestui eveniment, participând cu exponatul „Paștele interbelic: de la discurs etnografic la reprezentare comercială”, care a pus în oglindă sărbătorile pascale sub cercetarea marelui Emanoil Bucuța cu dimensiunea comercială și de divertisment specifică perioadei interbelice.

 Joi după-amiază, pe 2 aprilie, pe o ploaie torențială, Sala de Evenimente de la parterul Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța a devenit locul unei întâlniri vii între generații, în cadrul unei noi ediții a proiectului „Portret de jurnalist”. Începând cu ora 14.00, publicul – în mare parte tânăr – a avut ocazia să intre în dialog direct cu jurnalista Steliana Bajdechi, o voce cunoscută a Radio România Constanța încă din 1991.


Evenimentul a adus în prim-plan nu doar parcursul profesional al invitatei, ci și transformările profunde ale jurnalismului în ultimele decenii. Cu o experiență construită în timp, de la coordonarea Redacției Cultură-Educație-Minorități până la inițierea unor emisiuni de referință precum „Interferențe culturale” sau „Școala și societatea”, Steliana Bajdechi a vorbit deschis despre responsabilitatea jurnalistului într-o lume dominată de viteză și informație abundentă.

În sală s-au aflat elevii clasei a X-a F de la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, însoțiți de profesoara lor, Nicoleta Veli. Dialogul cu aceștia a fost unul direct și aplicat, concentrat pe teme actuale: tipurile de presă, modul în care s-a schimbat publicul consumator de informație și, mai ales, felul în care pot fi identificate știrile false. Discuțiile au căpătat rapid un caracter interactiv, elevii intervenind cu întrebări și exemple din mediul online, acolo unde granița dintre adevăr și manipulare devine adesea dificil de trasat.

În ședința de Consiliu Local de joi, consilierii au aprobat preluarea clădirii fostului Acvariu din Constanța, un imobil cu o istorie aparte, amplasat pe faleza peninsulară, în imediata vecinătate a Cazinoului. Puțini își mai amintesc astăzi că această clădire nu a fost gândită inițial ca acvariu, ci ca pavilion-restaurant, parte integrantă din ansamblul de agrement al Cazinoului. Proiectul îi aparține arhitectului Daniel Renard, autorul emblematicului Cazino, care a conceput întregul complex într-o viziune unitară, în stil Art Nouveau, inspirată de marile stațiuni europene ale epocii.

De-a lungul timpului, destinația clădirii s-a schimbat, iar în perioada comunistă aceasta a fost transformată în acvariu public (inaugurat oficial în 1958), intervențiile realizate atunci modificând semnificativ aspectul original. Elemente esențiale ale compoziției inițiale au fost simplificate sau eliminate, iar relația vizuală dintre clădire, faleză și mare a fost afectată. Cu toate acestea, structura de bază și poziționarea privilegiată păstrează încă potențialul de a reda farmecul de odinioară.



Într-o intervenție la Radio Constanța, Anamaria Mișa, director general al Cazinoului din Constanța (și care trebuie spus că face o treabă absolut minunată din această poziție), a declarat că își dorește ca imobilul să fie transformat într-un centru cultural contemporan, capabil să completeze funcțional restaurarea Cazinoului și să redea zonei un rol activ în viața orașului. Este o direcție firească, care poate readuce clădirea în circuitul public, dar și în conștiința colectivă.

Rămâne însă esențial modul în care această transformare va fi realizată. Sper ca primarul Chițac, împreună cu factorii de decizie din primărie să aibă înțelepciunea de a elimina toate modificările nefericite realizate în perioada comunistă, iar imobilul să fie readus la aspectul său inițial Art Nouveau, inclusiv cu terasa circulabilă și cele două corpuri de iluminat monumentale, care îi confereau identitate și eleganță în raport cu marea. 

Au avut ocazia să modifice proiectul reabilitării Sălii Fantasio și să o readucă la aspectul inițial art nouveau, împreună cu punerea în valoare a zidurilor antice descoperite în timpul lucrărilor de consolidare. Nu au făcut asta. Aar fi putut cere ca proiectul de reabilitare a Teatrului să fie făcut în așa fel încât imobilul să fie readus la aspectul art deco din anii '30. Nu au făcut asta. Sper ca măcar acum să ia decizia corectă.

În dimineața zilei de 20 martie 2026, în Constanța, sala de evenimente de la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” a devenit locul unei întâlniri speciale dedicate operei lui Publius Ovidius Naso. Începând cu ora 10:00, publicul prezent a asistat la o manifestare culturală complexă, în care dialogul, lectura și recuperarea patrimoniului s-au împletit armonios.


Constanța se pregătește să găzduiască un eveniment cultural inedit: expoziția „Partituri muzicale din perioada regală”, organizată de Asociația Filateliștilor „Tomis” Constanța și Asociația Culturală „Dobrogea 150”, cu sprijinul Centrului Cultural Județean „Teodor T. Burada”.

În perioada 24–29 martie 2026, la Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin”, vizitatorii vor putea admira partituri tipărite între sfârșitul secolului XIX și perioada interbelică. Colecția include valsuri, marșuri, tango-uri și romanțe, multe dintre ele dedicate Casei Regale a României și Armatei Române, cu coperte ilustrate prin litografii rare, de o valoare artistică deosebită.



Printre lucrările expuse se numără partiturile compuse la Constanța, inclusiv creații ale fanfarei Regimentului 34 Constanța, care timp de peste 50 de ani a încântat publicul prin concertele de la Cazinoul din Constanța și din stațiunea Mamaia. De asemenea, colecția cuprinde lucrări ale pianistului interbelic Gogu Bottea, recunoscut la nivel național pentru contribuția sa la viața muzicală constănțeană.

Vernisajul expoziției este programat miercuri, 25 martie 2026, la ora 18:00, și va fi însoțit de un recital de pian susținut de dr. Andreea Bratu, pianist concertist și lector universitar. Aceasta va interpreta lucrări din repertoriul epocii folosind chiar partiturile expuse, readucând la viață sonoritățile vremurilor regale. Printre piesele programate se numără Lady Hamilton; Zinica Valse; Numai cu tine; Cântă, marinare; Mausoleul Mihai Viteazul și Aida Tango.

Expoziția pune în valoare rolul muzicii în viața culturală și ceremonială a României regale și marchează simbolic Ziua Internațională a Pianului, sărbătorită anual pe 29 martie. Partiturile provin din colecția privată a lui Anghel Georgian, oferind publicului șansa de a explora patrimoniul muzical al epocii regale.

Detalii eveniment:

  • Locație: Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin”

  • Perioada: 24–29 martie 2026

  • Vernisaj: 25 martie 2026, ora 18:00

  • Organizatori: Asociația Filateliștilor „Tomis” Constanța și Asociația Culturală „Dobrogea 150”

  • Partener: Centrul Cultural Județean „Teodor T. Burada”

Marea Neagră nu a fost doar un loc de refugiu pentru Regina Maria a României, ci o adevărată sursă de inspirație care i-a modelat profund viziunea artistică. În expoziția „Ea: Regina și Marea”, organizată de  Art Safari și deschisă în această seară, în superbul Cazino din Constanța, publicul are ocazia să redescopere acest univers sensibil și rafinat, construit din obiecte de patrimoniu, picturi florale și piese de mobilier care definesc estetica regalității românești.


 Fotografia surprinde un moment din anul 1930, pe scena celebrului teatru Cărăbuș din București. În imagine vedem o distribuție tipică pentru spectacolele de revistă ale epocii: mai mulți actori în costume elegante, o dansatoare sau vedetă de cabaret în centrul scenei și decoruri geometrice spectaculoase, caracteristice stilului art-deco al anilor ’20-’30.



Teatrul Cărăbuș fusese fondat în 1919 de marele actor și satiric Constantin Tănase. În doar câțiva ani, el a devenit unul dintre cele mai populare locuri de divertisment din capitală. Spectacolele de aici combinau satira politică, muzica, dansul și momentele comice, într-un format apropiat de cabaretul parizian sau de music-hall-ul occidental.

În fiecare stagiune apăreau noi „reviste”, spectacole compuse din scheciuri, cântece și momente coregrafice. Titlurile lor erau adesea construite în jurul numelui teatrului sau al lui Tănase – precum „Bravo, Cărăbuș!”, „Alo, Radio Cărăbuș” sau „Cărăbuș-Express” – pentru a atrage publicul bucureștean.

Decorul, cu scări monumentale și elemente decorative stilizate, amintește de scenografiile spectacolelor de music-hall occidentale, care influențau puternic teatrul de revistă românesc în acea perioadă.

În astfel de spectacole apăreau numeroși artiști care aveau să devină nume importante ale scenei românești. Printre cei legați de Cărăbuș se numără, de-a lungul anilor, actori precum Alexandru Giugaru, Horia Căciulescu sau Horia Șerbănescu, alături de numeroase dansatoare și cântărețe ale revistei.

Fotografia este o mărturie a unei epoci în care teatrul de revistă era una dintre principalele forme de divertisment urban. Publicul venea la Cărăbuș nu doar pentru a râde, ci și pentru a asculta comentarii satirice despre politică, societate și viața cotidiană.

Într-un București cosmopolit, spectacolele combinau influențe românești cu stilul cabaretelor occidentale. Pe aceeași scenă puteau apărea actori de comedie, orchestre de jazz, balerine și vedete internaționale invitate.

Astfel de imagini ne oferă astăzi o fereastră rară către atmosfera vibrantă a capitalei interbelice – o lume a luminilor de rampă, a costumelor elegante și a satirei spuse cu zâmbetul pe buze.

Pe 13 martie 2026, aula Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța a devenit un spațiu dedicat reflecției asupra feminității, artei și sensibilității culturale. Evenimentul intitulat „Femeia – eternul frumos” a reunit scriitori, artiști și iubitori de literatură într-o întâlnire care a celebrat rolul și simbolistica femeii în cultură, poezie și viața cotidiană.

Manifestarea a fost organizată de Fundația Culturală „Metafora Constanța”  într-un cadru elegant și cald, potrivit pentru o întâlnire literară de asemenea natură. Publicul prezent a avut ocazia să participe la o după-amiază în care literatura, muzica și dialogul cultural s-au împletit armonios.



Evenimentul a fost moderat de Garofița Jianu, care a ghidat discuțiile și momentele artistice cu sensibilitate și echilibru, oferind participanților contextul potrivit pentru a explora tema centrală a întâlnirii: imaginea femeii ca simbol al frumuseții, inspirației și forței creatoare.

Printre invitații care au luat cuvântul s-au numărat Corina Apostoleanu, Dorin Popescu, Cornel Pulbere, Lavinia Dumitrașcu, Aurel Lăzăroiu și Alexandrina Macarov. Intervențiile lor au adus perspective diverse asupra rolului femeii în literatură și societate, fiecare discurs completând tabloul unei teme generoase și mereu actuale.

Un moment aparte al întâlnirii l-au constituit momentele poetice, susținute de Luciana Șerban, Garofița Jianu, Vali Iacob Matei și Dan Lăpuște. Poezia a adus în prim-plan emoția și expresivitatea limbajului artistic, iar versurile recitate au fost primite cu atenție și apreciere de public.

Atmosfera a fost completată de momentele muzicale oferite de Ela Chirilă și Laurențiu Marinescu, care au adăugat o dimensiune sonoră delicată întregii manifestări. Muzica a creat punți între cuvânt și emoție, contribuind la o experiență culturală completă.

Evenimentul „Femeia – eternul frumos” s-a încheiat într-o atmosferă de dialog și apropiere între participanți, demonstrând încă o dată că întâlnirile culturale rămân spații esențiale pentru schimbul de idei, pentru celebrarea artei și pentru reafirmarea valorilor care ne definesc. Prin poezie, muzică și reflecție, această întâlnire a reușit să aducă în prim-plan frumusețea eternă a feminității și inspirația pe care aceasta o oferă lumii culturale.

 Centrul Cultural Județean Constanța „Teodor T. Burada”, în parteneriat cu Centrul Cultural „Dvoretsa” din Balcic, Bulgaria, a organizat expoziția de fotografie „Frumusețea eternă a Palatului”, un eveniment dedicat patrimoniului cultural și memoriei unuia dintre cele mai fascinante locuri legate de destinul Reginei Maria.

Vernisajul expoziției a avut loc joi, 12 martie 2026, la ora 12:00, la Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin” din Constanța. Evenimentul a reunit iubitori de cultură, artă și istorie, oferind publicului o incursiune vizuală în universul Palatului de la Balcic.

 Astăzi, 11 martie 2026, Muzeul de Artă Constanța a găzduit un eveniment dedicat prezentării producției editoriale realizate în anul 2025 de Editura Muzeului Național al Marinei Române. Manifestarea a reunit istorici, cercetători și oameni de cultură din Constanța, oferind publicului o privire amplă asupra celor mai recente lucrări dedicate istoriei marinei române și patrimoniului naval.

Panelul de prezentare a fost alcătuit din personalități marcante ale vieții culturale constănțene: Dan-Dragoș Sichigea, Andreea Croitoru, Carmen Athanasiu, Valentin Ciorbea, Delia Roxana Cornea și Lelia Rus. Intervențiile acestora au evidențiat atât valoarea științifică a volumelor publicate, cât și importanța cercetării istorice dedicate spațiului maritim românesc.




În cadrul evenimentului au fost prezentate mai multe lucrări de sinteză, care abordează istoria marinei în Evul Mediu și în perioada contemporană. Printre acestea se numără volumul semnat de Vasile Mărculeț, Andreea Atanasiu-Croitoru, Ioan Mărculeț, Vlaho-bulgari, bizantini și latini (1185–1218). Aspecte militare ale luptei pentru supremație în Peninsula Balcanică, precum și monografia Istoria Statului Major al Forțelor Navale Române 1860–2025, realizată de Andreea Atanasiu-Croitoru, Dan-Dragoș Sichigea și Silvia Ioniță. Tot în această categorie se înscrie și lucrarea lui Dan-Dragoș Sichigea, De la deziderat la misiune îndeplinită. Divizia de Mare între cele două războaie mondiale (1919–1941).

Publicul a avut ocazia să descopere și o serie de volume de istorie cronologică dedicate evoluției Marinei Militare Române, semnate de Andreea Atanasiu-Croitoru: Istoria Marinei Militare Române: repere cronologice (1860–2025), Flota militară maritimă a României – o istorie în date și Flota militară fluvială a României – o istorie în date.

De asemenea, editura a prezentat lucrări dedicate artei și patrimoniului muzeal. Volumul Marea în culorile lui Alexandru Ghinea / The Sea in Alexandru Ghinea’s Colours, editat de Corneliu Pavel, aduce în prim-plan creația pictorului Alexandru Ghinea, în timp ce lucrarea Mine navale istorice din patrimoniul MNMR / Historical Naval Mines in the Patrimony of the Romanian National Naval Museum, semnată de Dan-Dragoș Sichigea, Marius Laurențiu Rohart și Gheorghe Ichimoaiei, valorifică o parte importantă a colecțiilor muzeului.

Evenimentul a inclus și prezentarea periodicelor instituției: Anuarul Muzeului Național al Marinei Române 2025, tomul XXVIII, precum și volumul Dunărea și Marea Neagră în spațiul euroasiatic. Istorie, relații politice și diplomație, care reunește lucrările celei de-a XXIX-a ediții a Conferinței Naționale de Comunicări Științifice organizate de muzeu.

Prin această întâlnire, Editura Muzeului Național al Marinei Române a oferit publicului o imagine clară asupra activității sale editoriale recente, confirmând rolul important pe care îl are în cercetarea, conservarea și promovarea istoriei maritime românești.


 Astăzi, la Muzeul de Artă Constanța, am avut privilegiul de a participa la o incursiune emoționantă în istoria mărțișorului românesc. Nu a fost doar o simplă expoziție dedicată unei tradiții îndrăgite, ci o redescoperire a mărțișorului ca gest de solidaritate și ca instrument umanitar de întrajutorare.

Expoziția aduce în fața publicului 60 de mărțișoare realizate începând cu anul 1874, fiecare piesă fiind o mărturie a felului în care acest obicei s-a adaptat vremurilor și a căpătat noi semnificații în societatea românească modernă. Privind aceste mici obiecte, înțelegi cum tradiția nu a rămas statică, ci a evoluat odată cu istoria noastră.



După anul 1870, Regina Elisabeta a României a readus în atenția publicului tradiția mărțișorului, oferindu-i un suflu nou. În acea perioadă, mărțișoarele au început să fie realizate sub forma unor mici bijuterii, apreciate nu doar pentru simbolismul lor, ci și pentru valoarea artistică. Sub patronajul său, dar și al Regina Maria a României, mărțișorul a căpătat și o dimensiune caritabilă. Au fost create piese destinate strângerii de fonduri pentru sprijinirea unor organizații precum Societatea Principele Mircea, Crucea Roșie Română – parte a International Red Cross and Red Crescent Movement – și Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române.

În același timp, au apărut și mărțișoarele Flotei Naționale, vândute pentru susținerea Marinei Române, inițiativă sprijinită de Carol I al României. Astfel, un simbol al primăverii devenea și un simbol al responsabilității civice și al implicării în viața națiunii.

Colecția impresionează prin diversitatea materialelor și a stilurilor: mărțișoare realizate din materiale prețioase, cu influențe moderne și Art Nouveau, dar și cu motive tradiționale românești atent reinterpretate. Fiecare piesă spune o poveste despre gusturile epocii, despre elitele culturale și despre felul în care arta s-a întâlnit cu filantropia.

În cadrul evenimentului, colecționarul Anghel Georgian a prezentat apariția și evoluția mărțișoarelor din perioada regală. Activitatea sa transcende simplul act de a colecționa și devine o autentică recuperare a memoriei neamului, o formă de a readuce la lumină fragmente din identitatea noastră culturală.

Seara a fost îmbogățită de momentele muzicale oferite de talentata violonistă Cristina Dinescu, care a adăugat un plus de emoție și eleganță întregii experiențe.

Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Asociația Dobrogea 150, demonstrând încă o dată că tradiția, cultura și spiritul comunitar pot merge mână în mână, construind punți între trecut și prezent.

O adevărată recuperare a memoriei neamului românesc a avut loc astăzi la Muzeul Național de Istorie a României din Capitală. Într-un spațiu încărcat de emoție și solemnitate, expoziția „Tronuri domnești și regale” aduce în fața publicului nu doar obiecte de patrimoniu, ci fragmente vii din istoria noastră.

Sunt expuse șase tronuri – fiecare cu o forță simbolică aparte, fiecare martor tăcut al unor decizii, rupturi, începuturi și speranțe care au modelat destinul României.



Privirea este atrasă mai întâi de impunătorul tron folosit de Grigore Dimitrie Ghica, primul domnitor pământean al Țării Românești după încheierea domniilor fanariote (1822–1828). Este un simbol al revenirii la domniile autohtone și al unei noi etape de afirmare națională.

Alături se află tronul lui Gheorghe Bibescu, al doilea domnitor regulamentar al Țării Românești (1842–1848), cel care avea să abdice în contextul Revoluției de la 1848. Lemnul și sculptura sa par să păstreze tensiunea unui timp frământat, în care idealurile moderne începeau să prindă contur.

Un moment aparte îl reprezintă tronurile domnitorului Alexandru Ioan Cuza și ale Doamnei Elena Cuza, piese care aveau să fie folosite ulterior și de principele Carol I al României și de principesa Elisabeta a României. Aceste tronuri leagă simbolic Unirea Principatelor de începuturile monarhiei române moderne.

Spectaculos este și tronul reginei Elisabeta, realizat la Paris, în 1884, de celebra Casă Krieger – o piesă care îmbină rafinamentul occidental cu demnitatea unei coroane tinere, dar hotărâte să-și afirme identitatea.

Nu în ultimul rând, impresionează tronul din lemn masiv, cu un spătar înalt de doi metri, folosit de regii României în Palatul Adunării Deputaților, la începutul secolului XX. Considerat în epocă „o minune a artei decorative”, el vorbește despre fastul, dar și despre autoritatea instituțională a statului român modern.

Această expoziție nu este doar o prezentare de obiecte istorice. Este o invitație la reflecție asupra continuității, asupra demnității și asupra drumului parcurs de România de la domnie la regat.

Tronurile pot fi admirate de vizitatori până la jumătatea lunii aprilie. Pentru cei care vor să înțeleagă mai profund firul istoriei noastre, este o întâlnire care merită trăită.

Older Posts

Ne vedem și pe YouTube

Follow me on Facebook

Created By SoraTemplates | Distributed by GooyaabiTemplates