Medicul Mircea D. Mezincescu rămâne unul dintre marile nume ale medicinei românești interbelice, un personaj discret, dar extrem de influent, aflat în cercul de apropiați ai Casei Regale a României.
Cercetările sale în domeniul metabolismului și al nutriției au depășit granițele epocii, fiind citate și utilizate inclusiv astăzi. În anul 1929, Mezincescu este numit director al Institutului de Igienă, instituție-cheie pentru modernizarea sănătății publice din România.
După război, între 1945 și 1946, conduce catedra de Chimie și Chimie Biologică, însă ascensiunea sa academică este curmată brutal. Odată cu instaurarea regimului comunist, este îndepărtat din mediul universitar, asemenea multor elite intelectuale ale perioadei interbelice.
Cu un deceniu mai devreme, în 1934, aflat la apogeul carierei sale, Mircea D. Mezincescu își construiește o reședință de vacanță la Sinaia. Proiectul poartă semnătura arhitectului Mircea Cherembach și reflectă gustul epocii pentru eleganță, discreție și modernitate, într-un peisaj montan preferat de elitele României Mari.
Povestea acestei case și a proprietarului ei este, de fapt, povestea unei generații de profesioniști care au construit România modernă și au fost apoi șterși, aproape peste noapte, din viața publică.
reconstrucție cu ajutorul Google Gemini
