Sfârșitul anilor '20 și cu precădere anii '30 au însemnat un boom imobiliar și o dezvoltare accelerată a capitalei, arhitectura modernă, alăturată celor mai noi tehnologii ale vremii conturează un București dinamic, puternic conectat la ce se petrecea în vest.

Un astfel de bloc este inaugurat în 1938, în apropierea Pieței Rosetti. Imobilul de locuințe era desfășurat pe subsol, parter și 7 etaje, la care se adăuga penthouse-ul ce cuprindea etajele 8 și 9.

Proiectul de arhitectură a fost realizat de Eurgen Botez și Leon Garcea (Garcia). Din prezentarea proiectului aflăm că pereții erau din zidărie de cărămidă în cadre de beton armat, cu exterior finisat Dolomit și interior din grund rașchetat, zugrăvit în culori de apă.

Pardoselile erau din cărămida dublu presatp de 4 cm grosime, șlefuită și ceruită, mozaic de marmură  lustruit, turnat pe loc în plăci de 50/50 cm în culori negru și verde precum și parchet din lemn bălțuit.

Scara interioară era din molid bălțuit, ars și ceruit cu grilă rustică din fier lucrat la rece.

Tavanele au grinzi aparente din beton armat îmbrăcat în molid bălțuit, ars și ceruit.

Șemineul era din piatră artificială mozaicată, turnat pe loc, pe soclu din piatră naturală. Tâmplăria era din molid bălțuit, ars și ceruit. Bucătăria avea electrocasnice ce funcționau pe curent, marca General Electric și General Motors.