Numele lui Nicolae Malaxa este indisolubil legat de succesul industriei grele românești din perioada interbelică. Într-o epocă dominată de presiuni externe și interese geopolitice, Malaxa reușește să transforme industria oțelului din România și să ridice sectorul feroviar la un nivel competitiv internațional, în ciuda opoziției directe a Germaniei.

Tot sub impulsul său, România devine o destinație importantă pentru companii americane și face pasul decisiv de la o industrie feroviară locală la una capabilă să concureze pe marile piețe europene.

După succesul locomotivelor CFR seria 142, realizate sub licență austriacă, Malaxa îndrăznește un pas mult mai ambițios. Decide să construiască în România locomotive cu abur de mare putere, pe licență Santa Fe, dar adaptate și produse integral în uzinele românești.

În anul 1939, din halele uzinelor de la Reșița iese locomotiva Malaxa 151.001. Este rezultatul muncii unei echipe excepționale de ingineri: Otto Schilling, Macarie Smorjevschi, Radu Lăzaride, folosind atât soluții originale, cât și componente derivate din seria 142.

La momentul apariției, Malaxa 151.001 devine cea mai puternică locomotivă cu abur din Europa. Un simbol al ambiției industriale românești, care atrage atenția întregului continent și este prezentată, în 1940, ca piesă centrală la Expoziția Internațională de la Milano.

Succesul este confirmat rapid prin realizarea unei a doua locomotive identice, 151.002. Însă izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial pune capăt acestui proiect promițător, iar producția este oprită.

Soarta locomotivei 151.001 este una tragică. După război, ajunge în Uniunea Sovietică drept pradă de război. În urma unei explozii a cazanului, în gara Harkov, locomotiva este dezmembrată și trimisă la fier vechi.

Cu o lungime de peste 14 metri, o înălțime de aproape 4 metri și jumătate și o viteză maximă de 85 km pe oră, Malaxa 151.001 rămâne un reper al ingineriei românești și un simbol al unei Românii industriale care a îndrăznit să concureze cu marile puteri ale Europei.