Înainte de a începe trebuie să precizez 2 lucruri importante. Mai întâi, acest material nu este sponsorizat de IKEA, iar în al doilea rând, sunt un fan înrăit IKEA. IKEA, Starbucks și Apple au devenit parte integrantă a vieții mele cotidiene.

Pentru luna septembrie, IKEA a lansat o serie de produse noi, iar dintre acestea am selectat câteva care mi-au atras atenția prin design, calitate și, evident, gust personal. Încep printr-o rugăminte/apel către IKEA România... aduceți, vă rog, mai multe opțiuni de... de toate... Magazinele IKEA din Europa de Vest și SUA oferă mult mai multe opțiuni decât cele din România!

Începem cu gama Hemnes, în care divanul cu 3 sertare este de acum disponibil și în culoarea gri-verde. Din păcate, varianta galbenă – și trebuie precizat că era un galben superb, cald – a fost scoasă din ofertă. De ce, IKEA? De ce? 

Gama Alex s-a îmbogățit cu un birou și o comodă cu roți în culoarea negru-albastru. Culoarea în sine este superbă, dar dacă comoda o recomand cu căldură, nu același lucru îl pot spune despre birou. Deși ambele sunt din PAL, MDF și au picioare din oțel, prețul biroului de 600 de lei este cam mare, ținând cont că pentru doar 100 de lei mai mult poți cumpăra tot de la IKEA un birou Fjallbo realizat din oțel și lemn de pin. Întradevăr, nu are sertare, dar compensează cu două rafturi protejate de o ușă din plasă metalică. Eu sunt fan al familiei Fjallbo și dețin multe produse din gamă. Se potrivesc perfect unui design steampunk, industrial-loft new yorkez sau brutalist.

Un alt produs pe care îl am deja și îl recomand este covorul Elsystem. Are un design simplu, o gamă de culori calme, potrivite unui birou sau unei camere de zi, ori chiar într-o bibliotecă, fiind foarte ușor de integrat într-o varietate mare de designuri interioare.

sursă foto: IKEA România

Următorul pe listă este scaunul Buslatt. Vine în două variante, gri-verde și alb, fiind practic varianta normală a scaunului de bar Sandsberg. Un scaun pe care l-am achiziționat acum ceva timp pentru o masă Haverud. Masa în sine este excepțională. Este o masă multifuncțională, heavy-duty, din oțel și PAL laminat foarte gros. O poți folosi la bucătărie, ca masă de hobby (de la model kits, la lucrul cu electronice retro), pentru a amenaja un colț cu plante de apartament, sau, cazul meu, ca suport pentru un acvariu. Din păcate, IKEA a decis să o scoată din oferta din România... De ce, IKEA? De ce? Revenind la scaune: cum spuneam, am achiziționat și un scaun Sandsberg. Din păcate, spătarul metalic este foarte subțire și a început să cedeze la îndoituri... Sper ca acest aspect să fi fost remediat pentru gama Buslatt.

sursă foto: IKEA România

Pentru iubitorii unui design retro, fie el chic sau dark academia, recomand veioza de birou din gama Rodflik; la noi, din păcate, este disponibilă doar în culoarea gri-verde. Este realizată din oțel cu elemente decorative din cupru. Dețin întreaga gamă care include lampadar și pendul și sunt foarte mulțumit de ele, le folosesc cu becuri de tip Edison pentru o lumină caldă, decorativă. Singurul minus, ca să zic așa – dar este ceva strict subiectiv – e că mi-aș fi dorit cablul de alimentare să fie îmbrăcat în material textil și nu cauciuc.

sursă foto: IKEA România

Pentru o bucătărie retro sau rustică, mi-a atras atenția oala Klippfisk; combinația de lemn, sticlă și aluminiu vopsit albastru o fac foarte interesantă, putând fi folosită fără probleme ca display atunci când nu se gătește cu ea.

sursă foto: IKEA România

Fanii gamei Billy primesc acum un nou corp pentru biblioteca lor. Discutăm de rafturi cu un model nou de masă extensibilă, la rândul ei aceasta dispunând de rafturi. Trebuie totuși menționat că prețul de 700 de lei este puțin cam mare, ținând cont că este din PAL și MDF, cu interior din carton fagure. De asemenea, este disponibilă într-o singură culoare – alb.

sursă foto: IKEA România

Ceva inedit și foarte simpatic pentru o bucătărie rustică este acest uscător de legume și verdețuri din gama Kossebar. Este realizat din bambus și împletitură de bambus. Am câteva produse IKEA din acest lemn și sunt foarte mulțumit de ele.

sursă foto: IKEA România

Un covor interesant pentru o cameră în stil Polinezia, Hawaii, Africa Centrală sau chiar brutalist este acest covor Maevinn. Fiind o colecție ediție limitată, este de așteptat să dispară rapid de pe rafturi.

sursă foto: IKEA România

Un alt birou recent introdus, care mi-a atras atenția, este Mullsjo. Este realizat din oțel, PAL și furnir și dispune de canal din cauciuc pentru cabluri, iar asta e un mare plus. Corpul de birou în sine îmi place foarte mult; are un design ce îmi amintește de mobilierul în stil Bauhaus din anii '30 și '40. Ce nu îmi place, în schimb, este aripa laterală cu tăvi, care elimină din aspectul elegant al corpului principal.

sursă foto: IKEA România

Următorul este un corp de mobilier din gama Radmanso. Este o gamă pe care, alături de Stockholm 2025, o recomand fără rezerve. Mergi și cumpără piesele sau comandă online, pentru că, din nou, discutăm de o situație în care stocul în România este extrem de limitat. Practic, aceste două game readuc în prim-plan superbul design mid-century modern din perioada sfârșitului anilor '50 – începutul anilor '70. Este un design născut în țările scandinave și exportat cu succes în SUA, unde a devenit elementul ce a definit o eră. Și da, dacă nu ți-ai dat seama deja, sunt un die-hard fan al MCM, fiind în top 3 designuri preferate alături de art-deco și retro-industrial loft. Corpul l-am achiziționat de cum a apărut și stă și acum în cutii pentru că nu am idee unde să îl pun, da, a fost un impulse purchase, dar nu regret. Corpul în sine poate fi folosit în dormitor ca spațiu de depozitare a hainelor sau a lenjeriilor de pat, poate fi folosit în living room ca și comodă TV, ca spațiu de depozitare în birou sau ca minibar în bibliotecă. Este din PAL, MDF și oțel, finisat în nuanța de nuc, cu spatele albastru care face un contrast superb cu restul piesei de mobilier.

sursă foto: IKEA România

O masă simplă și elegantă pentru dining, care are avantajul de a fi extensibilă, este Alhult. Realizată din PAL și lemn masiv, poate fi folosită într-un cadru contemporan, minimalist și chiar industrial ori brutalist.

sursă foto: IKEA România

O altă familie care a ajuns în sfârșit și la noi este Sjomakt. Un set de pendul și veioză de birou în nuanțe de bej frasin și design retro-rustic. Sunt realizate din oțel și frasin, cu cablu de alimentare textil, un lucru pe care îl apreciez. Alt lucru de apreciat este folosirea întrerupătoarelor de la Rodflik, care sunt atât de satisfăcătoare de utilizat.

sursă foto: IKEA România

Un alt produs din colecție limitată, pe care îl recomand celor care au camere cu design exotic (Africa, India, Oceania), este această bancă cu spațiu de depozitare din seria Ommjange. Este realizată din lemn de pin și cu textile care sunt un mix de in și cânepă. Dar despre această nouă colecție într-un material viitoare care va merita cu siguranță atenția cumpărătorilor.

sursă foto: IKEA România

Revenind în bucătărie, familia Kossebar ne propune un simpatic borcan cu lingură. Are un volum de 0,3 litri și este realizat din ceramică.

sursă foto: IKEA România

Pentru posesorii de blănoși care latră avem covorul Arbetstag. Foarte simpatic, este realizat din fibre de cocos în proporție de 99,5%, cu structură de susținere din iută.

sursă foto: IKEA România

Pentru cei care doresc o bucătărie sobră, masculină, aproape industrială, în sfârșit IKEA a venit cu combinația Metod (negru-gri) cu uși și fețe de sertar din colecția Voxtrop, cu aspect de stejar.

sursă foto: IKEA România

Încheiem cu un alt produs pe care l-am comandat și aștept să ajungă. Este vorba de un organizator Nalblecka, realizat din metal negru și bambus. Deși este recomandat pentru bucătărie, designul îl face perfect pentru orice loc în care ai nevoie de depozitare, de la hobby room la balcon, ca suport pentru plante.

sursă foto: IKEA România

Lucrările de modernizare a liniei de tramvai de pe Bulevardul Expoziției au ajuns la 70%. Proiectul avansează rapid și aduce schimbări importante pentru traficul din zonă.

În această etapă, echipele de muncitori intervin în mai multe zone-cheie ale proiectului:

• Se montează aparatele de cale în zona buclei de întoarcere;

• Continuă lucrările la suprastructura căii de rulare pe străzile Aviator Popișteanu și Dornei;

• Se instalează rețeaua de iluminat public pe Bulevardul Expoziției și pe strada Aviator Popișteanu;

• Se montează rețeaua de contact pe Bulevardul Expoziției;

• Iar pe strada Puțul lui Crăciun se lucrează la relocarea utilităților.

Proiectul prevede reabilitarea liniei de tramvai pe aproximativ 2 kilometri, modernizarea peroanelor și refacerea completă a rețelei de contact, aducând astfel un plus de siguranță și confort pentru călători.

 Recent, ministrul Energiei al României, Bogdan Ivan, s-a întâlnit cu omologul său american, Chris Wright, Secretar al Energiei din Statele Unite. Discuțiile au vizat viitorul energetic al României, consolidarea rolului țării noastre ca lider regional și dezvoltarea unui parteneriat economic și tehnologic durabil.

„România se află, fără îndoială, pe lista țărilor cu care ne dorim să colaborăm intens”, a afirmat oficialul american, subliniind disponibilitatea Statelor Unite de a aduce capital și expertiză în sectorul energetic românesc. De la centrale nucleare și exploatarea resurselor din Marea Neagră, până la energie geotermală și foraj petrolier, mesajul a fost clar: România și SUA construiesc împreună viitorul energetic al regiunii.

Colaborarea României cu Statele Unite nu este ceva nou. Încă din perioada interbelică, marile companii petroliere americane erau prezente în România, aducând investiții, tehnologie și know-how. În acea perioadă, România devenea unul dintre principalii exportatori de petrol din Europa, iar contribuția americană a fost esențială pentru dezvoltarea infrastructurii și modernizarea industriei.

Platforme petroliere, rafinării și rețele de transport energetic – toate acestea au fost parte dintr-o colaborare care a pus bazele unei tradiții energetice româno-americane. Această moștenire istorică se simte și astăzi, în fiecare decizie strategică legată de energie.

După al Doilea Război Mondial, Statele Unite s-au impus drept lider global în domeniul energiei nucleare. Dar nu doar pentru putere sau strategii militare – energia nucleară a fost privită de americani și ca o șansă de progres civil.

Companii precum General Electric și laboratoare de top din SUA au început să proiecteze și să testeze centrale nucleare comerciale. În 1955, GE a înființat Atomic Power Equipment Department, iar în 1957, un reactor GE de tip Boiling Water Reactor (BWR) a devenit prima centrală nucleară privată care a furnizat electricitate unei rețele publice din Vallecitos, California.

În anii '60, GE a fost implicată în construcția și dezvoltarea reactorului BWR, un proiect semnificativ în evoluția energiei nucleare comerciale. De asemenea, GE a contribuit la stația nucleară Dresden din Chicago, un alt pas important în utilizarea energiei nucleare pentru producerea de electricitate.

Această expertiză vastă nu rămâne doar un capitol din istorie. Este baza pe care România poate construi reactoare moderne și sigure, iar colaborarea cu Statele Unite aduce în țară nu doar tehnologie, ci și cunoștințele acumulate în zeci de ani de experiență practică.

Energia nucleară nu este doar un fir de curent. Este un instrument care schimbă viața oamenilor și stabilitatea unei țări.

Imaginează-ți un oraș care nu se oprește niciodată: iluminat constant, industrie funcțională, spitale și laboratoare care produc medicamente vitale. Reactorii nucleari oferă energie stabilă, independent de vreme sau de fluctuațiile pieței globale.

Dar impactul merge mai departe: izotopii produși în centrale sunt folosiți în tratamente oncologice, salvând vieți. Energia nucleară permite procese industriale sensibile și contribuie direct la reducerea emisiilor de carbon.

Și, poate cel mai important, aduce autonomie strategică. Într-o lume instabilă, cu prețuri volatile la energie și tensiuni geopolitice, România poate conta pe propria capacitate de a produce electricitate sigură și predictibilă.

Astăzi, viitorul energiei nucleare se numește SMR – reactoare modulare mici. Pentru unii, numele pare nou, exotic, chiar periculos. Realitatea este complet diferită.

Conceptul SMR nu este nici pe departe o invenție recentă. Prima aplicație civilă a fost pe NS Savannah, prima navă nucleară din lume, lansată în 1959. Nava a demonstrat că un reactor compact poate funcționa continuu, în condiții sigure, pe mare, fără incidente.

De atunci, aceeași tehnologie a alimentat submarine și portavioane nucleare americane, dovedind fiabilitatea sa timp de zeci de ani. SMR-urile moderne preiau această experiență și o aduc în sectorul civil: sigure, modulare, scalabile și eficiente, potrivite pentru orașe sau regiuni întregi.

Este, de fapt, o tehnologie testată, cu rădăcini istorice solide, care poate transforma România într-un exportator regional de energie sigură, și nu un experiment periculos, așa cum încearcă să sugereze propaganda rusă.

De la petrol la energie nucleară, de la Marea Neagră până la reactoarele modulare, România și Statele Unite construiesc împreună un viitor energetic sigur și sustenabil. Parteneriatul economic și tehnologic nu este doar despre investiții: este despre stabilitate, prosperitate și securitate regională.

România devine un hub energetic regional. Cu sprijinul Statelor Unite, misiunea este clară: energie sigură, prosperitate și independență energetică pentru generațiile viitoare.

Secretarul general al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Mathias Cormann, a efectuat o vizită oficială în România, un pas important în procesul prin care țara noastră aspiră să devină membră a acestei organizații.

OCDE este considerată forumul principal al țărilor dezvoltate. În prezent, reunește 38 de state care împărtășesc valori comune: democrație, economie de piață și angajamentul pentru politici publice transparente și eficiente.

Importanța organizației este dată de faptul că oferă guvernelor un cadru în care pot împărtăși experiențe și pot adopta cele mai bune practici în domenii esențiale – de la educație și sănătate, până la fiscalitate, investiții și protecția mediului. OCDE funcționează, practic, ca un reper pentru standardele internaționale de bună guvernare și dezvoltare economică.

De ce este relevant ca o țară să devină membră?
Aderarea la OCDE înseamnă recunoașterea solidității instituțiilor și a stabilității economice. Înseamnă, totodată, un semnal puternic pentru investitori și parteneri internaționali, că statul respectă reguli clare și oferă predictibilitate. În plus, apartenența la organizație oferă acces direct la analize, date și recomandări care ajută guvernele să ia decizii fundamentate.

Pentru România, procesul de aderare are o dublă semnificație. Pe de o parte, reprezintă o recunoaștere a progreselor realizate în ultimele decenii. Pe de altă parte, deschide oportunități concrete: atragerea de investiții, consolidarea economiei, modernizarea instituțiilor și participarea activă la decizii cu impact global.

Vizita lui Mathias Cormann transmite un mesaj clar: România se află pe traiectoria corectă și este privită ca un partener pregătit să își asume rolul într-un club al celor mai dezvoltate state.

Aderarea la OCDE nu este doar un obiectiv tehnic sau diplomatic. Este, în esență, o investiție în viitor – un pas spre mai multă stabilitate, prosperitate și încredere în România.

România face un pas decisiv spre viitorul transportului aerian. La Aeroportul Internațional Henri Coandă din București, se pregătește cel mai amplu și ambițios proiect de infrastructură aeroportuară din istoria țării: un nou terminal, gândit să redefinească experiența de zbor pentru milioane de pasageri.

Cu o suprafață impresionantă de 176.000 de metri pătrați, noul terminal va putea gestiona un trafic de până la 30 de milioane de pasageri anual până în 2040. Capacitatea estimată? 6.500 de pasageri pe oră. O adevărată poartă aeriană spre Europa și lume.

Terminalul va include:

• Cel puțin 48 de standuri noi pentru aeronave
• Minimum 20 de punți de îmbarcare
• Sisteme avansate de procesare a bagajelor și securitate
• Spații largi și luminoase pentru pasageri
• Zone comerciale și de relaxare
• Și, foarte important, conectivitate multimodală, rutieră și feroviară, pentru o integrare fluidă cu restul orașului.

Arhitectura noului terminal Henri Coandă nu este doar funcțională—este o declarație de identitate.
Inspirat de forme fluide și structuri aerodinamice, acoperișul ondulat și fațadele vitrate creează un spațiu deschis, luminos și intuitiv. Pe timp de zi, lumina naturală pătrunde prin luminatoare generoase, iar noaptea, terminalul devine un far urban, cu iluminare ambientală ce accentuează liniile arhitecturale.

Designul integrează perfect infrastructura rutieră și feroviară, transformând terminalul într-un nod multimodal de transport. Trenuri, autobuze, taxiuri și mașini personale converg într-un sistem fluid, gândit pentru eficiență și accesibilitate.

Dar mai mult decât atât, acest proiect poziționează Bucureștiul ca hub regional strategic în Europa de Est. Cu o capacitate de 30 de milioane de pasageri anual, Henri Coandă va deveni o poartă de intrare nu doar în România, ci în întregul spațiu balcanic și central-european.

Proiectul va fi implementat modular, pe parcursul a 126 de luni, pentru a răspunde gradual creșterii traficului aerian. Valoarea estimată a serviciilor de proiectare și asistență tehnică? 40 de milioane de euro.
Iar data-cheie pentru evaluarea ofertelor este 5 decembrie 2025.

La licitație s-au înscris nouă mari asocieri de firme, fiecare cu expertiză internațională în inginerie și proiectare:

• Dar Al-Handasah
• Electroproiect
• Consis Proiect
• Eurocerad International
• Quadratum Architecture
• Maristar Com
• Setec International
• Leviatan Design
• Concept Structure

Noul Terminal Henri Coandă nu este doar o construcție. Este o viziune. Un proiect care va conecta România la ritmul global al mobilității moderne. Rămâneți cu noi pentru actualizări și detalii din culisele acestui proiect monumental.

 România nu a fost niciodată izolată de marile curente geopolitice. De la Tratatul de la Yalta până la extinderea NATO, soarta noastră a depins mereu de relația dintre marile puteri. Astăzi, într-o lume în care războiul din Ucraina, ascensiunea Chinei și instabilitatea Orientului Mijlociu redefinesc securitatea globală, România are nevoie de o strategie clară.

Această strategie se construiește în jurul unei axe fundamentale: Washington–București–Tel Aviv. O axă care înseamnă putere militară, inteligență strategică și experiență în fața celor mai mari amenințări contemporane. O axă care nu este doar un simbol, ci o linie de viață pentru securitatea națională.

Parteneriatul strategic cu Statele Unite a fost consfințit oficial în 1997, dar rădăcinile lui sunt mai adânci. După 1989, România a văzut în Washington nu doar un aliat militar, ci și un model de dezvoltare. Baza Mihail Kogălniceanu a devenit una dintre cele mai importante platforme americane din Europa, iar exercițiile militare comune au demonstrat că România nu este doar un beneficiar pasiv de securitate, ci un contributor activ.

Însă adevărata valoare a acestei axe vine din completarea ei cu Tel Avivul. Israelul oferă ceea ce nici Washingtonul, nici Bucureștiul nu pot asigura singure: expertiză unică în intelligence, cibernetică, apărare aeriană și contraterorism. Într-un moment în care atacurile nu mai vin doar cu tancul și racheta, ci și prin spațiul virtual și propaganda hibridă, experiența Israelului devine indispensabilă pentru securitatea României.

România este așezată pe linia frontului. În Est, Rusia încearcă să își reconstruiască sfera de influență, atacând Ucraina și amenințând direct statele de la Marea Neagră. În Sud, Iranul destabilizează Orientul Mijlociu, susținând grupări teroriste și testând rachete cu bătaie lungă. Iar în plan global, China avansează prin investiții, infrastructură și propagandă subtilă, punând presiune pe economiile vulnerabile.

Axa Washington–București–Tel Aviv răspunde acestor pericole printr-o combinație unică:

• forța militară americană, care descurajează Rusia;

• experiența israeliană, care contracarează amenințările teroriste și cibernetice;

• poziția strategică a României, care transformă Bucureștiul în avanpostul estic al lumii libere.

La Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, în Constanța, s-a desfășurat unul dintre cele mai solicitante și prestigioase cursuri militare: Școala Americană de Asalt Aerian Sabalauski. Peste 200 de soldați americani și șase români s-au reunit aici pentru a învăța împreună tehnici complexe de operațiuni aeriene, consolidând nu doar abilități fizice și tactice, ci și un parteneriat strategic de lungă durată între România și Statele Unite

Cursul de 10 zile începe cu ceea ce soldații numesc „day zero”: o probă de rezistență fizică, alergare de două mile și un traseu cu obstacole care testează fiecare centimetru de forță și agilitate. Participanții urcă scări și frânghii, sar peste ziduri și trec prin structuri complexe de lemn, toate în timp ce strigă cu voce tare «Air Assault!», antrenându-și atât corpul, cât și spiritul de echipă.

Pe parcursul programului, candidații învață să organizeze misiuni de asalt aerian, să manipuleze echipamente de încărcare în zbor și să înțeleagă specificațiile diferitelor tipuri de aeronave militare. Totul se finalizează cu o ceremonie de absolvire în care, în acest an, 82 de soldați au primit aripile de asalt aerian – simbol al profesionalismului și al curajului.

Ceea ce face acest program cu adevărat unic nu este doar pregătirea fizică sau tehnică, ci modul în care militarii români și americani învață să lucreze împreună și să comunice eficient, dezvoltând ceea ce instructorii numesc "emotional fluency in english" – capacitatea de a recunoaște, înțelege și gestiona emoțiile proprii și ale celorlalți într-un context de cooperare intensivă.

Pentru mulți soldați români, interacțiunea cu instructorii americani aduce o experiență care merge dincolo de exercițiile militare. Limbajul și cultura americană, pe care mulți români au început să le descopere încă din anii ’90 prin filme, muzică și emisiuni TV, devin aici instrumente practice de comunicare și înțelegere reciprocă. Cursul îi provoacă să gândească și să acționeze într-un mediu unde instrucțiunile nu vin doar în limba maternă, ci într-un cadru internațional, unde precizia și claritatea sunt vitale.

Astfel, emotional fluency nu este doar o abilitate individuală – este liantul care permite ca echipele să funcționeze ca un organism unit. Soldații învață să-și exprime clar intențiile, să citească reacțiile colegilor și să adapteze rapid modul de comunicare. Această fluență emoțională reflectă, într-un fel, începuturile americanizării României post-comuniste: atunci când tinerii din anii ’90 au început să învețe engleza și să asimileze referințe culturale americane, s-a pus baza pentru o deschidere care, astăzi, se traduce în colaborare militară eficientă și respect reciproc.

În practică, asta înseamnă că un soldat român care poate explica o manevră sau poate semnaliza un risc, chiar dacă nu stăpânește perfect engleza, va fi înțeles și sprijinit, iar instrucțiunile instructorilor americani sunt adaptate astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă. Prin aceste mecanisme subtile, cursul construiește mai mult decât competențe militare: formează o echipă internațională capabilă să acționeze rapid, eficient și în deplină încredere unul în celălalt.

Provocările au fost numeroase: de la efortul fizic extrem, la coordonarea între echipe și supraviețuirea în condiții dificile. Dar tocmai aceste experiențe împreună consolidează abilitățile soldaților și le oferă încrederea necesară pentru operațiuni reale, fie că sunt desfășurate în România sau în teatrele de operațiuni internaționale.

Școala Sabalauski nu formează doar soldați, ci adevărați ambasadori ai cooperării internaționale. Prin aceste cursuri, militarii învață să se adapteze cultural și psihologic, să construiască relații bazate pe respect și profesionalism și să fie pregătiți să intervină rapid oriunde este nevoie. Absolvirea unui curs de asalt aerian la Mihail Kogălniceanu este, așadar, mai mult decât o realizare individuală – este o victorie a colaborării dintre România și Statele Unite, un exemplu concret că alianțele strategice nu se construiesc doar prin tehnologie sau arme, ci prin încredere, comunicare și experiență comună.

Aceasta este povestea curajului, a disciplinei și a prieteniei internaționale, la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu. Un loc unde soldații români și americani învață să zboare împreună – și să învețe unii de la alții. Până data viitoare, să ne amintim că forța unei alianțe stă în oameni, nu doar în echipamente.

_______________________

foto: by Sgt. Asher Atkinson, 7th Mobile Public Affairs Detachment

În inima Sectorului 4, acolo unde Șoseaua Berceni se intersectează cu Turnu Măgurele și Sergent Ion Iriceanu, se ridică una dintre cele mai ambițioase lucrări de infrastructură din București: Pasajul Apărătorii Patriei. Un proiect care promite nu doar să fluidizeze traficul, ci și să schimbe complet fața acestei zone. 

Pasajul va avea o lungime totală de 860 de metri, cu două benzi pe sens, fiind proiectat să suporte un flux intens de trafic. Structura este susținută de piloți forați de 28 de metri adâncime și 1,5 metri diametru, în număr de 46, plus radiere și ziduri de sprijin masive.

Până acum, s-au folosit peste 770 de tone de armătură și 6.365 de metri cubi de beton. Costul total al investiției este estimat la 87 de milioane de lei (aproximativ 20 de milioane de euro), iar termenul de finalizare este sfârșitul anului 2026. Constructorul este o asociere de firme românești cu experiență în proiecte mari de infrastructură

Din randările oficiale și imaginile de pe șantier, pasajul impresionează prin designul său modern, de tip pod hobanat (cable-stayed), cu doi piloni înalți și eleganți, din care coboară cabluri albe, perfect tensionate. Balustradele laterale au un model geometric iluminat, care noaptea va transforma structura într-un reper vizual al orașului.

Pe lângă partea rutieră, proiectul include stații de tramvai pe pasaj, conectate prin lifturi și escalatoare direct cu stația de metrou Apărătorii Patriei și cu transportul public de la sol. Este gândit ca un nod intermodal – un punct de legătură între mașini, tramvaie, autobuze și metrou.

Pasajul Apărătorii Patriei nu este doar o lucrare locală, ci o piesă importantă din puzzle-ul inelului median de circulație al Capitalei. Odată finalizat, va lega mai eficient sudul de nordul orașului, reducând timpii de deplasare și descongestionând intersecțiile din zonă.

Pentru un București sufocat de trafic, astfel de proiecte sunt esențiale. Ele nu doar rezolvă problemele de azi, ci pregătesc orașul pentru provocările următoarelor decenii.

Pasajul Apărătorii Patriei este mai mult decât o construcție de beton și oțel – este o investiție în mobilitatea și viitorul Bucureștiului. Rămâne de văzut dacă, odată finalizat, va reuși să livreze toate promisiunile. Până atunci, urmărim șantierul și așteptăm momentul în care primele mașini vor trece pe deasupra acestei intersecții aglomerate.

_____________________
sursă imagini: Primăria Sectorului 4