facebook twitter youtube instagram
  • Home

Zetu Harrys

  ÃŽn 1938, dupa doar 2 ani de construire, în munÈ›ii din judeÈ›ul DâmboviÈ›a, în mijlocul unei păduri de fagi, lângă un izvor se inaugurează sanatoriul TBC Moroeni, la vremea lui, cu cele 600 de paturi era al doilea ca mărime din Europa. La scurt timp după inaugurare sanatoriul devine vârful de lance al medicinei pneumologice româneÈ™ti, aici având loc prima tomografie clasică È™i prima branhoscopie din România , precum È™i numeroase cercetări pentru îmbunătățirea chirurgiei toracice.


Clădirea în stil art deco era alcătuită din 3 corpuri: un corp central cu 10 etaje și terasă și două aripi cu 4, respectiv 2 etaje. Tot pe domeniul centrului medical se ridică și o mică vilă cu destinația de locuință pentru directorul spitalului, medicul Sextil Rusu. Pe lateralele aripilor dinspre corpul central sunt executate o serie de basoreliefuri cu tematică medicală, o parte fiind păstrate până astăzi. Imobilul poartă semnătura arhitectului italian Antonio Viecelli. Un detaliu interesant este constructorul, liderul echipei fiind nimeni altul decât "părintele" Cazinoului din Constanța, Daniel Renard.

Toate corpurile de clădire dispuneau de terase generoase cu o superbă priveliște către localitățile Glod și Moroeni. În jurul clădirii se amenajează un parc în terase decorat cu numeroase plante dar și fântâni arteziene.


 Pentru mine este un păcat capital să ajung la BucureÈ™ti fără a mă opri la CapÈ™a, iar în zilele în care stau în capitală, toate dimineÈ›ile mele încep în acest loc magic. Este refugiul meu, un loc plin cu amintiri...locul de care mă leagă cea mai specială amintire a vieÈ›ii mele. 

***


Seara CapÈ™a devine aglomerat...dar e o aglomeraÈ›ie plăcută. Odată cu locul simt È™i eu că mă trezesc la viață. Străini de prin toate colÈ›urile lumii, mai tineri, mai bătrâni, oameni de-ai locului, venetici; Spiritul locului îi atrage într-un fel inexplicabil...căci clădirile au un spirit al lor, un Spirit ce creÈ™te în timp, devine aievea È™i pune stăpânire pe cei ce trec pragul, pentru că acest suflet creÈ™te absorbind frânturi din viaÈ›a celor ce pătrund înlăuntru. CapÈ™a a fost mereu È™i a rămas locul în care s-au dezbătut chestiuni importante, s-au decis destine, uneori chiar destinul țării. Oameni importanÈ›i, elita României, fie ea intelectuală, politică sau comercială, diplomaÈ›i, prinÈ›i, prinÈ›ese, ofiÈ›eri È™i generali precum MareÈ™alul Joseph Jacques Césaire Joffre, doamne din lume bună È™i vampe, sau doar chibiÈ›i care doreau să facă È™i ei parte pentru câteva momente din această lume È™i-au pierdut orele È™i zilele aici. Brătienii, Take Ionescu, Argentoianu, Franz Iosef, Sarah Bernard, Josephine Baker, Regele Carol II, Cezar Petrescu, Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Arghezi, Minulescu È™i câți alÈ›ii i-au trecut pragul. Și atunci ca È™i acum în acest loc s-au spus poveÈ™ti de iubire precum cea dintre Ionel Teodoreanu È™i Ștefania Velisar, ori povestea neîmplinită dintre constănÈ›eanca Cella Serghi È™i Camil Petrescu. CapÈ™a este locul despre care s-au scris È™i versuri ce mai apoi au fost măiestrit puse pe muzică - „Chez CapÈ™a”. O piesă scrisă special în limba franceză pentru a fi interpretată de domniÈ™oara Nitta-Jo, vedetă a Regalului È™i Alhambrei.


Se spune că unele lucruri sar una, două sau chiar trei generaÈ›ii. Poate aÈ™a e. Ori poate o frântură din sufletul străbunicului meu a rămas între aceÈ™ti pereÈ›i È™i ne-am regăsit acum, fără a ne fi cunoscut vreodată în viaÈ›a reală. Bătrânul boier nu mai există de mult, aÈ™a cum nu mai există nici conacul de la È›ară cu ai săi îngeri ce vegheau deasupra intrării, nici È™aretele, nici maÈ™inile. Toate s-au dus măcinate de timp È™i de vremuri...DeÈ™i avea un Cadillac È™i Forduri, atunci când pleca spre capitală se deplasa cu nu mai puÈ›in de trei È™arete. De ce? Nu È™tiu, poate dintr-o meteahnă de boier bătrân. ÃŽn prima se aflau jobenul È™i după caz bastonul sau umbrela, în a doua el È™i în a treia soÈ›ia È™i copiii.  Capitala îl atrăgea ca un magnet. Mereu găsea motiv să ajungă în BucureÈ™ti È™i în fiecare peregrinare a sa se oprea la CapÈ™a. ÃŽn perioadele când rămânea la conac îi plăcea să își petreacă timpul prin pădure la vânătoare, ori să călărească de-a lungul micului râu ce îi traversa domeniul. De atlfel holul de la intrare era decorat cu un cuier din mătase roÈ™ie È™i agățătoare făcute din coarnele cerbilor vânaÈ›i. Cu toate acestea inima lui a rămas în oraÈ™ul de pe DâmboviÈ›a. De la el am moÈ™tenit dragostea pentru cai, pentru BucureÈ™ti È™i pentru CapÈ™a. Nu È™tiu dacă aici revenea pentru o pereche de ochi care-i răvășise sufletul, care să-l facă să lase liniÈ™tea È™i siguranÈ›a căminului de la conac alergând după un vis...Nu È™tiu È™i în caz de a fost aÈ™a nu îl judec...nu pot să îl judec. Nu am dreptul să îl judec când însăși viaÈ›a mea a fost plină de excese È™i degustări din toate plăcerile ce s-au oferit. 

Cu toate astea de ani buni am renunÈ›at la agitaÈ›ia cluburilor È™i barurilor de pe litoral È™i de aiurea pentru liniÈ™tea restaurantelor. M-am dedicat cu pasiune cercetării trecutului È™i colecÈ›ionării acestuia, alături de colegi minunaÈ›i ce în timp mi-au devenit prieteni în cadrul Societății de Cartofilie „Stella Maris”. M-am schimbat mult, în multe aspecte...dar o parte din iubiri au rămas neschimbate: caii, vinul, BucureÈ™tiul, CapÈ™a, compania unei femei frumoase... Vine însă vremea când te uiÈ›i în urmă, te uiÈ›i în jur È™i te uiÈ›i la viitor. Și realizezi că în ciuda prietenilor numeroÈ™i È™i a femeilor frumoase care È›i-au È™i îți intersectează drumul vieÈ›ii, undeva în adâncul sufletului ai un gol. Un gol negru, hâtru È™i adânc, atât de adânc încât nu i se vede capătul. 

Și într-o însorită dimineață de primăvară te găseÈ™ti stând afară pe terasa CapÈ™ei cu zilnicul cappuccino, de această dată însoÈ›it de un delicios Choux au Croquelin, totul asezonat cu obligatoria È›igară de foi. Tu...tu singur cu fantomele CapÈ™ei, tu singur cu bătrânul BucureÈ™ti, tu singur cu Calea Victoriei ce abia începe să se anime, tu singur cu...golul din suflet. Și stai È™i te gândeÈ™ti È™i analizezi È™i te frămânÈ›i. Muzica în surdină ce ieÈ™ea domol pe ușă È™i se răsfrângea pe stradă m-a dus cu gândul undeva în timp...ÃŽn urmă cu 10 ani, cu 14 ani, cu 15 ani...cine mai È™tie. Nici măcar nu mai contează, pare că totul s-a petrecut într-o altă lume, într-o altă viață, cu alte personaje...asemănătoare dar în acelaÈ™i timp diferite. Cert este că era o dimineață fierbinte de vară, un bun prieten a venit să mă ia să mergem la o petrecere la piscină. Acolo era È™i Ea. Ne cunoÈ™team din vedere. Fără să îmi fi atras vreodată atenÈ›ia în mod special. Pe atunci pasiunile mele erau femeile mondene, aflate tot timpul în mijlocul celor mai exuberante È™i flamboaiante petreceri, care defilau în cele mai extravagante fashion shows. Aceea era lumea mea. Plina de lumini, de sclipici, dar atât de goală pe dinăuntru. Ea în schimb era o persoană dedicată studiului, dedicată unor cauze umanitare, o femeie liniÈ™tită. cu o frumuseÈ›e aparte. Nu avea acea frumuseÈ›e de plastic care o regăsim pe coperta Vogue sau pe catwalk-ul de la Fashion TV. Avea acea frumuseÈ›e aparte ce îmbină trăsăturile fine cu acel aer de mister, de je ne sais quoi. ÃŽn acea dimineață de vară ea a venit spre mine zâmbind larg È™i m-a cuprins de gât strângându-mă în braÈ›e. Atunci pentru prima dată am privit-o în ochi. Acei minunaÈ›i ochi albaÈ™tri în care, privind, am simÈ›it o liniÈ™te în care mă puteam pierde fără să mă tem că nu voi mai găsi drumul înapoi. ÃŽn calmul lor puteam să plec pentru totdeauna. Și pentru prima dată în viață am simÈ›it un gol în stomac. Și parcă precum o prevestire sumbră a ceea ce avea să vină, de niciunde cerul se întunecă È™i începu să plouă. O ploaie furioasă, cu spume ce părea că vrea să spele păcatele oraÈ™ului È™i să mă înece. A trebuit să plecăm...fiecare pe drumul lui....Ne-am mai revăzut de atunci, de câteva ori... ÃŽmi reamintesc acea seară, vântul adia uÈ™or, ea îmbrăcată într-o rochie ce amintea de marile creaÈ›ii ale caselor de modă de lux, din perioada interbelică, stând rezemată atât de nonÈ™alant È™i în acelaÈ™i timp atât de elegant È™i natural de bătrânul Chrysler Royal din 1939. Avea o eleganță aparte, a doamnelor din înalta societate a altor vremuri. Parcă venise de dincolo de timp, de dincolo de vremuri, aducând cu sine o minunată lume, acum de mult apusă. Si zâmbea, cu faÈ›a spre mare zâmbea fericită în timp ce soarele la apus îi contura silueta. Acel moment, acei ochi, acel corp, acel zâmbet mi-au rămas întipărite pe veci în minte. Timpul a trecut È™i ea a părăsit acest trist oraÈ™ de provincie pentru totdeauna, luând drumul capitalei. 

Anii s-au dus unul după altul...într-o viață am trăit cât alÈ›ii în cinci vieÈ›i. Dar acea clipă când, pentru prima dată am privit în ochii ei...Oameni, locuri, clipe, poveÈ™ti, femei...au trecut È™i am trecut prin ele....momentul acela a rămas mereu o constantă. Singura. Și am realizat că am obosit să alerg, nu mai vreau să alerg....pentru că toate peregrinările mele prin È›ară È™i prin lume au fost de fapt o fugă. O încercare de a fugi de amintirea acelei clipe È™i de acel gol din stomac. Și de fiecare dată când ajungeam în BucureÈ™ti îmi doream în adâncul sufletului, deÈ™i refuzam să accept acest lucru, să o revăd. Din teamă...din aroganță...din orgoliu? Cine È™tie. 

ÃŽn acea dimineață de primăvară ceva s-a întâmplat, nu È™tiu să spun ce. Poate sufletul bătrânului boier mi-a îndrumat inima, poate a fost acea energie aparte a CapÈ™ei, greu de spus, cert este că mi-am anulat participarea la balul din acea seară, bal ce încheia un important eveniment internaÈ›ional ce fusese găzduit de BucureÈ™ti. Sunt unele momente în viață când trebuie să alegem între ceea ce credem că este important È™i ceea ce contează cu adevărat. 

AÈ™a cum Eliazar i-a spus Alinei Gabor: „Nu regretăm, decât ceea ce nu am făcut în viață!”  (Cezar Petrescu - Greta Garbo | un roman pe care îl recomand cu căldură)

Am ales să îi dau ei un mesaj È™i să o întreb dacă ar dori să ne vedem...la CapÈ™a, bineînÈ›eles. După 10 ani de tăcere am ales ceea ce conta cu adevărat. Spre sincera mea surpriză a răspuns imediat È™i a acceptat. Din nou ca atunci la piscină, vremea s-a schimbat brusc, locul căldurii fiind luat de un frig crunt care îmi trecea prin cămasă, prin piele, prin carne, muÈ™când cu putere din oase. Ca È™i cum duhuri necurate încercau din nou să îmi pună piedică. Dar de această dată, cu spiritul bătrânului boier alături, le-am înfruntat, cu capul sus, hotărât È™i de neclintit. Iar duhurile au fost biruite È™i spre seară vremea se făcu iar frumoasă. Calea Victoriei se umplu iar de lume. 

Grăbit am intrat de-a valma în micuÈ›a Floriada, unde bătrânul negustor de flori se pregătea de ora închiderii. Am lăsat deoparte orgoliul, aroganÈ›a È™i ale prostii din tinereÈ›e È™i pentru prima dată am luat un buchet de flori unei femei. Mi-am amintit că adoră florile roz. M-am uitat după bujori, preferaÈ›ii ei. Nu aveau, aÈ™a că am ochit repede un vas cu trandafiri. I-am luat pe toÈ›i È™i m-am îndreptat către CapÈ™a, aÈ™teptând cuminte să sosească. Și a venit. La fix cum stabiliesm a apărut. S-a luminat la față când a primit florile È™i a zâmbit larg, sincer, la fel ca atunci în urmă cu mulÈ›i, mulÈ›i ani. Și la fel ca atunci am simÈ›it un gol în stomac. Am intrat înăuntru, ne-am aÈ™ezat la masa la care eu mă aÈ™ez de fiecare dată. Ospătarul mi-a făcut complice cu ochiul È™i mi-a zâmbit discret. Era prima dată când veneam însoÈ›it de cineva. CapÈ™a este locul în care mă duc să fiu doar eu cu gândurile mele, doar eu È™i cu sufletul meu, doar eu È™i cu bătrânul boier, este refugiul meu. 

Am stat, am vorbit, am râs ca È™i cum acei 10 ani nu ar fi existat. Și ceasurile treceau, unul, două, trei...Și-a sprijinit gâtul în palmă È™i aplecând capul într-o parte m-a privit zâmbind. Atât de frumoasă. O frumuseÈ›e aparte cum am mai văzut doar la Demi Moore sau Jennifer Connelly, da are câte ceva din cele două. Și ca în urmă cu ani È™i ani, am privit în acei ochi superbi È™i am simÈ›it o liniÈ™te, în care mă puteam pierde fără să mă tem că nu voi mai găsi drumul înapoi. Un calm de care m-am lăsat cuprins. M-a întrebat...dar nu i-am răspuns atunci ce gândeam cu sufletul. I-am spus după, mult mai târziu, când nu a mai contat, i-am spus că priveam atunci o femeie minunată pe care o iubesc. Ne-am luat la revedere în faÈ›a CapÈ™ei, m-a luat de gât È™i m-a strâns tare în braÈ›e. A fost copleÈ™itor, după atâția ani să îi simt din nou parfumul, să îi simt părul negru atingându-mi obrazul. Și am plecat...iar, fiecare pe drumul lui, eu pierzându-mă prin furnicarul de oameni de pe Calea Victoriei. 

De atunci timpul a trecut, am mai vorbit doar o singură dată. Și nu pot decât să dau dreptate vorbelor ei. Nu È™tie care va fi drumul meu, sau al ei, dacă eu îmi voi găsi vreodată liniÈ™tea sau dacă ea își va găsi vreodată liniÈ™tea. Maybe she's afraid... Maybe she's running away...Of what she's afraid of...from what she's running away, I'll never know... 

Iar acum....în zilele în care îmi beau cafeaua la CapÈ™a È™i savurez minunatele lor prăjituri, în timp ce pufăi din trabuc, stau È™i mă gândesc la acea seară de primăvară, stau È™i mă întreb dacă drumurile noastre se vor mai intersecta vreodată. ÃŽn adâncul sufletului sper că da...dar oare când?...peste o zi, o lună, un an, zece ani...niciodată?  Cine È™tie? Poate într-o altă viață, într-o altă lume, la un alt CapÈ™a...căci acum o parte din suflet a rămas acolo, lângă bătrânul boier. CapÈ™a e parte din mine È™i eu parte din CapÈ™a.





Dezvoltării infrastructurii feroviare a oraÈ™ului ConstanÈ›a i s-a pus baza în „perioada britanică” când compania Dabune-Black Sea & Kostence Harbor Ltd. Co. a construit primele linii feroviare precum È™i gara. O mică clădire situată la periferia localității. Aceasta a deservit oraÈ™ul zeci de ani, în timp ajungând să fie în inima acestuia.

Carte PoÈ™tală Ilustrată de epocă, imagine preluată din albumul „Dobrogea. Imagini de epocă”, autori: Academician Gheorghe Stănescu, Cristina Mihaela Popescu (2021).


Intensificarea rutelor comerciale È™i de pasageri dintre România È™i bazinul mediteranean È™i Lumea Nouă, după primul război mondial, a dus la edificarea în anul 1934 a Gării Maritime È™i Feroviare (unica de acest fel din România), inaugurată oficial în 1935 în prezenÈ›a Familiei Regale. De proiect au fost responsabili arhitecÈ›ii Crizantema Stămătescu È™i Gheorghe Brătescu. La interior se aflau vama, restaurante, birou O.N.T., sală de È™edinÈ›e È™i protocol, mai multe restaurante, câteva magazine dar È™i locuinÈ›a directorului gării. ÃŽntre clădire È™i oraÈ™ se amenajează un mic dar elegant parc. 



Aceasta a funcționat și ca gară oficială pentru trenurile internaționale și vizitele oficalităților române și străine. Cu toate acestea poziționarea ei în port prezenta o serie de incoveniente, mai ales că la acea dată orașul se extinsese semnificativ către nord, vest și sud, atât prin înglobarea unor suburbii cât și prin construirea de noi cartiere.

Drept urmare în 1937 se ia decizia de edificare a unei gări moderne, situată central. Se identifică È™i ampalsamentul - gara britanică. Pentru proiect este ales marele arhitect Duiliu Marcu. Acesta gândeÈ™te un imobil modernist, monumental, pentru a cărei construire urmau a fi demolate locuinÈ›ele CFR, complexul de dotări urbane (benzinărie È™i toaletă subterană) È™i evident gara veche. ÃŽn urma acestei resistematizări urmau să apară două scuaruri È™i Parcul CFR ce aveau să înconjoare noua gară. De asemenea pe partea dinspre Palatul de JustiÈ›ie urma a fi amenajată o parcare. 

Gara urma să fie al doiela cel mai mare astfel de edificiu din România după Gara de Nord din capitală. Corpul gării fiind desfălurat pe 3 niveluri - spații comerciale la nivelul străzii, gara în sine cu acces de pe o esplanadă înălțată, spații de birouri și administrative pe 2 niveluri pe latura dinspre strada Traian. Tot pe această latură urma să fie edificat și un turn impunător care ar fi dominat orașul. Gara de tip terminus ar fi urmat a dispune de 5 peroane.

Din păcate cel de-al doilea război mondial și instalarea regimului comunist au făcut ca acest proiect să nu se concretizeze.

Schițe de epocă prezentate prin amabilitatea domnului arhitect Radu Cornescu.




     Joi 29 mai, în cadrul Bookfest 2024 de la Pavilionul B2 al Romexpo a avut loc lansarea volumului „Mahalale de patrimoniu”. Un proiect de excepÈ›ie al Aici a stat, care eu, ca È™i colecÈ›ionar de cărÈ›i È™i reviste vechi (printre altele), mă bucur că s-a concretizat într-un volum fizic, ceva atât de rar în lumea digitalizată de astăzi.

„Mahalale de patrimoniu” - o fascinantă incursiune în istoria străzilor bucureÈ™tene, pe care am devorat-o cu nesaÈ› de la prima la ultima pagină.



Trebuie să îmi fac mea culpa È™i să recunosc că am „reuÈ™it” să ajung după ce prezentarea susÈ›inută de autoare, Ana Rubeli È™i două personalități ale culturii noastre, doamna academician Georgeta Filitti È™i doamna Silvia Colfescu, directorul Editurii Vremea, s-a încheiat. 

Aș putea da vina pe traficul bucureștean, dar adevărul este că de această dată vinovatul este dragul meu Capșa, unde m-am întins la un cappuccino însoțit de câteva delicioase prăjituri. Căci pentru mine este un păcat capital să ajung la București fără a mă opri la Capșa, iar în zilele în care stau în capitală, toate diminețile mele încep în acest loc magic. Capșa este refugiul meu, un loc plin cu amintiri...locul de care mă leagă cea mai frumoasă amintire a vieții mele, dar aceasta este o poveste pentru o altă dată.

Revenind la acest volum, trebuie spus că nu este doar o simplă trecere în revistă a unor case, străzi È™i locuri din vechile mahalale interbelice ale capitalei, în speță Sfânta Ecaterina È™i Flămânda. Avem în faÈ›a ochilor un studiu, fără a fi însă scorÈ›os sau didactic. Este genul de lucrare născută din pasiune È™i nu din obligaÈ›ie. 

Volumul analizează evoluția și în unele cazuri degradarea acestor două areale, pornind cu anii formării lor și până în prezent. Nu este doar o prezentare a unor locuri și o amintire a unor suflete ce cândva au dat viață clădirilor, ci este și un strigăt de ajutor pentru a salva aceste case, multe de o valoare aparte atât istorică cât și arhitecturală.



Fotografiile din zilele noastre sunt însoÈ›ite de numeroase documente, schiÈ›e È™i planuri originale precum È™i, acolo unde a existat posiblitatea, de fotografii de epocă, un adevărat deliciu pentru iubitorii de istorie în general È™i iubitorii BucureÈ™tilor în special. Și, trebuie să recunosc, că în calitate de colecÈ›ionar al cărui crez este că noi, cei din această „breaslă” trebuie nu doar să adunăm aceste izvoare istorice, ci È™i să le împărtășim celorlalÈ›i, nu pot decât să mă bucur că aceste imagini È™i documente de epocă au văzut lumina publicului după atâta amar de ani.

***

Casele nu sunt doar niÈ™te simple construcÈ›ii, structuri din cărămidă ori beton, casele nu sunt doar niÈ™te note într-o listă de la primărie sau de la arhive. Casele sunt „casete păstrătoare” de poveÈ™ti, amintiri, drame, iubiri, momente de fericire È™i de tristeÈ›e. ÃŽntre pereÈ›ii lor s-a trăit, s-a È™optit È™i s-a murit. Dar amintirile au rămas, iar cât timp proiecte precum #Aiciastat vor cotinua să existe, aceste amintiri nu or să dispară. AÈ™a că recomand să căutaÈ›i È™i să achiziÈ›ionaÈ›i acest volum, fie în librării, fie on-line.

 


    Cu largul concurs È™i excepÈ›ionalul suport al Muzeului NaÈ›ional PeleÈ™ È™i al generoasei noastre gazde, domnul director Narcis Ion, la iniÈ›iativa colegului È™i prietenului Gabriel Octavian Nicolae, alături de restul colegilor mei din Societatea „Stella Maris” am avut bucuria È™i onoarea de a înfăptui un eveniment aparte - expoziÈ›ia „Regalitatea È™i Marea”, fotografii, cărÈ›i poÈ™tale, documente, cărÈ›i È™i obiecte ce ilustrează această magică legătură dintre Casa Regală È™i Mare. Pentru că, aÈ™a cum am spus È™i în scurtul meu speech: „inima Reginei È™i Valurile Mării băteau în acelaÈ™i ritm”. Dar despre expoziÈ›ia în sine veÈ›i putea citi în detaliu în următorul număr (print) al Revistei „Stella Maris”.



    Acum eu am să vorbesc despre Domeniul de la PeleÈ™....Domeniul de la PeleÈ™ nu este doar un loc...este o stare de spirit. Atât PeleÈ™ul cât È™i PeliÈ™orul au ceva aparte. Nu se aseamănă cu castelele reci È™i apăsătoare ale Angliei, nici cu cele strălucitor de luxoase È™i flamboaiante ale FranÈ›ei. Nu au nici acel aer de instituÈ›ie, dar nici aerul de muzeu. PeleÈ™ul È™i PeliÈ™orul au un aer intim, de cămin...O atmosfera caldă...Lumina difuză ce se strecoară printre vitralii, scârțâitul parchetului, mirosul de lemn È™i catifea au un aer de...acasă. SimÈ›i că între pereÈ›ii lor s-a râs, s-au vărsat lacrimi de durere, s-au spus poveÈ™ti de iubire È™i s-au scris drame ale unor oameni...ale unor suflete. 



Maiestuos, demn, sobru, poate uÈ™or melancolic precum pădurea deasă ce îl încojoară, PeleÈ™ul păstrează între pereÈ›ii săi poveÈ™ti ce încă nu au fost depănate È™i poate nici nu vor fi vreodată. Holurile înguste pe care astăzi pășesc turiÈ™tii au fost cândva pline de râsetele unor copii, apoi de È™oapte de dragoste, apoi de lacrimi de Regină È™i apoi...liniÈ™te...întuneric. Din salon nu a mai răsunat muzica...din camera de vânătoare nu s-au mai auzit vocile bărbaÈ›ilor mândrii de isprăvile lor...jucăriile nu au mai coborât de pe etajere...iar superbele lebede albe care își făceau veacul în iazul din faÈ›a intrării au plecat È™i ele. 

Acel PeleÈ™ È™i-a închis ochii È™i braÈ›ele în care È™i-a ascuns tainele. Cu toate acestea, dacă intrii înăuntru smerit, ca într-o biserică, È™i pentru câteva clipe laÈ™i deoparte camera foto, laÈ™i uitării pliantul acela cu informaÈ›ii tehnice È™i istorice, închizând ochii fizicului È™i deschizând pe cei ai sufletului, lăsând toate acele parfumuri, texturi, zgomote discrete È™i jocuri de lumini È™i umbre să te cuprindă, PeleÈ™ul la rândul său își va redeschide braÈ›ele, lăsând frânturi din sufletul său să ajungă la tine...dincolo de timp È™i vremuri. 

PeleÈ™ul este un loc pe care să-l simÈ›i, să-l trăieÈ™ti, un loc în care să te reculegi. PeleÈ™ul este locul în care te poÈ›i duce singur, doar cu gândurile tale...să-È›i pierzi paÈ™ii pe întortocheatele holuri ale mansardei...sau să mergi agale pe vechiul Drum Regal ce străbate pădurea bătrână, însoÈ›it de zgomotul râului. 

Ori poÈ›i sta pe terasa vechiului Corp de Gardă din faÈ›a castelului, privindu-i splendida siluetă proiectată pe un fundal de poveste...Tu cu gândurile tale, cu un pahar de È™ampanie în față savurând parfumul de liliac, ascultând È™oaptele vântului printre crengi. Te gândeÈ™ti poate la trecut, te gândeÈ™ti poate la ea È™i la acei minunaÈ›i ochi albaÈ™tri, în care, cândva demult, când i-ai privit, È›i-ai găsit liniÈ™tea. Oameni, locuri, clipe, poveÈ™ti...au trecut, dar momentul acela a rămas mereu o constantă în timp, în viață, în Univers. 

Și cu siguranță te gândeÈ™ti la ce va fi...Și pleci împăcat cu tine, cu gândurile tale...Ca de la un bun duhovnic...pleci cu sufletul vindecat. Și È™tii că te vei întoarce cândva, poate nu acum, poate nici în anii ce vor veni, dar te vei întoarce. Pentru că vei obosi să alergi, nu vei mai dori să alergi....pentru că toate peregrinările prin lume È›i-au fost de fapt o fugă, o fugă de golul È™i singurătatea din propriul suflet. Și nu È™tii care va fi drumul tău È™i nici care va fi drumul ei, aÈ™a cum nu È™tii dacă vreodată se vor mai împleti drumurile voastre fie doar È™i pentru câteva ore, ori dacă visurile tale se vor îndeplini vreodată. Și nu È™tii nici dacă tu sau ea vă veÈ›i găsi vreodată liniÈ™tea. Dar un singur lucru este cert. Te vei întoarce acolo, sus la PeleÈ™ în vârful munÈ›ilor, la răscruce de vânturi, te vei întoarce, fie È™i într-o altă viață...căci PeleÈ™ul este acasă. 




 


    M.S. Regele a petrecut ziua de 12 iulie printre marinarii È™i sburătorii Săi, cari luptă pe mare È™i asigură integritatea coastelor noastre maritime.

Prezența Suveranului a prilejuit marinarilor și sburătorilor, clipe de mare entuziasm și manifestare a devotamentului pentru Tron și Țară.

La Constanța, de unde M.S. Regele Mihai I a început seria inspecțiunilor, a sosit împreună cu M.S. Regina Mamă Elena.

În întâmpinarea avionului regal, se găseau pe aerodrom d-nii: general de divizie Voiculescu; generalii de brigadă C. Ionescu și Crețulescu; colonel Al. Ignătescu, prefectul județului Constanța; comandor Horia Măcelariu, comandor N. Cristescu; col. Nicolae Oprescu, primarul Constanței; comandor aviator C. Georgescu; colonel C. Popescu; căpitanii comandori: Economu și A. Gherghel; lt. colonel Motz; lt. comandor Roșescu, etc. etc.


M.S. Regele și M.S. Regina Mamă au descins din avion, la orele 08:15 dimineața. Suveranul purta uniforma de amiral al marinei nostre și era însoțit de d. colonel adjutant Marcel Olteanu, Doamna Catargi, d-na de onoare, însoțea pe M.S. Regina.

D. general Voiculescu a prezentat raportul.

După terminarea inspecÈ›iunilor la unitățile aviatice de pe litoral, Majestatea Sa Regele a fost primit la bordul uneia dintre navele puitoare de mine ale Majestății Sale, unde I-a fost prezentat corpul ofiÈ›eresc al unităților de războiu ale Marinei Regale. 

D. comandor Horia Măcelariu a făcut Suveranului un raport amănunțit asupra întregii activități a flotei noastre în actualul războiu.

De aici, urmat de d-nii: colonel adjutant Marcel Olteanu, comandor Măcelariu, căpitan comandor A. Gherghel și locot. comandor Roșescu, M.S. Regele s'a îndreptat către unul din submarinele noastre, întors din misiune.


Suveranul, după ce a primit raportul din partea d-lui comandor I. Voinescu și lt. comandor Niculescu și a fost salutat cu urale de întregul echipaj al navei bază, a coborît în interiorul unui submarin.

Regele a zăbovit în fața mașinelor submarinului, care înseamnă un nou triumf al tehnicei navale românești, fiind unul dintre cele construite în întregime în șantierele noastre.

Suveranul nu s'a interesat numai de manevra în general a submarinului ci de toate amănuntele de manipulare la suprafață și sub apă ale atât de prețuitei arme pe mare în actualu războiu.

Suveranul a eșit apoi în largul mării pe una dintre vedetele rapide torpiloare ale unei escadrile a Marinei Regale Române. Escorta vedetei a fost făcută de ambarcațiuni din aceeași escadrilă.

Suveranul a fost astfel prezent pe frontul maritim românesc, înfruntând cu dispreț regesc primejdia unui dușman, care putea fi pretutindeni.

În largul mării, Suveranul a urmărit cu viu interes o acțiune temerară de atac cu torpile, desfășurată de vedete.

Vedetele au lansat grenade de fund antisubmarine și apoi au executat o misiune de protecție cu perdea fumigenă.

La orele 1 jum. M.S. Regele È™i M.S. Regina Mamă Elena au luat prânzul pe bordul uneia dintre navele Marinei Regale Române. 

 Vineri, pe data de 17 mai, de la ora 18:00, la Biblioteca JudeÅ£eană I. N. Roman din ConstanÅ£a, va avea loc vernisajul expoziÈ›iei de pictura “Muzică, dans È™i parfum de flori în arta plastică”, eveniment cultural organizat de AsociaÈ›ia ArtiÈ™ti Dobrogeni, cu prezentarea a picturilor si a artiÈ™tilor, lansarea albumului de artă cu acelaÈ™i nume, picturi, muzică È™i dans în cadrul vernisajului, pentru expoziÈ›ia deschisă în perioada 17 mai – 31 mai 2024.





 ARTIÅžTI PLASTICI EXPOZANÅ¢I:

1   Mirela TURTOI (Mira)

2   Marian VINTILÄ‚

3   Cornelia GOÅžIU

4   Gheorghe CARAIMAN

5   Valentin POPA

6   Maria Monica GOÅžOIU

7   Mădălina Georgiana JIJI

8   Ioana IORDAN (Ina)

9 Vasile MUNTEANU

10 Alexandru GHINEA

11 Ferodin IAIA

12 Gheorghe DRAGOMIR

13 Corina VICOLOV

14 Vasilica STAMATE

15 Mioara Cristina NAGÃŽÈš

16 Adriana Monica CIOCOIU

17 Ion SIROTA

18 Constantin STANCIU

19 Grozavu DORMIDONT

20 Aneta RIZEA

21 Georgeta DRĂJNEANU

22 Elena HOINARU

23 Lucian ASAFTEI

24 Mihaela RIZON

25 Mihai Adrian RĂCEANU

 

Surprize muzicale dăruite de:

- Gabriela Dobre – mezzosoprană, director Departament Muzică

- Ela CHIRILĂ - voce şi chitară,

- Eric Dobriceanu – voce È™i vioară.

 

Dans sportiv:

- Bianca Bistreanu & Alexandru Drobnițchi, sub îndrumarea d-nei prof. Magdalena Martinescu, Liceul cu Program Sportiv Nicolae Rotaru Constanța

 

Parteneri pentru acest eveniment cultural sunt: 

-          Biblioteca JudeÅ£eană I. N. Roman din ConstanÅ£a - https://bjconstanta.ro/

-          ConstanÅ£a Culturală -  https://www.facebook.com/constantaculturala/?fref=ts

-          Dobrogea – https://dobrogeagrup.ro/

-          Domeniile Mitroi - https://www.domeniilemitroi.ro/

-          SC GHETUR SRL - www.ghetur.ro

-          Litoral TV -  www.litoraltv.ro 

-          Zetu Harry - 

 

Pentru detalii privind activitatea artiÅŸtilor din AsociaÅ£ia ArtiÅŸti Dobrogeni vă invităm să vizitaÅ£i site-ul: www.artisti-dobrogeni.ro .

 

AsociaÅ£ia ARTIÅžTI DOBROGENI, Ã®nscrisă în Registrul Special al AsociaÅ£iilor ÅŸi FundaÅ£iilor, aflat la Judecătoria ConstanÅ£a, este interesată Ã®n promovarea artiÅŸtilor din Dobrogea, sub toate formele de manifestare (arte plastice ÅŸi vizuale, muzicieni, scriitori, sculptori, dansatori ÅŸi alte categorii de artiÅŸti), în vederea afirmării rolului important al artistului ÅŸi al produsului artistic la elaborarea politicii culturale locale ÅŸi la progresul societăţii.







EXERCIÈšIU DE ADMIRAÈšIE

Moto: „Pictura este tăcerea minÈ›ii È™i muzica ochiului” (Orhan Pamuk)

 

Prof. Univ Dr. Ibram Nuredin, filozof al culturii

 

Prezentul Album „Muzică, dans È™i parfum de flori în arta plastică”, mărturie de credință È™i frumos, altar È™i fortăreață de iubire de neam È™i de Dobrogea - străvechi pămînt românesc – este, în opinia noastră, o realizare de excepÈ›ie, o referință pentru identitatea È™i identificarea cultural-plastică a artiÈ™tilor de la Marea cea mare.

Albumul, cu o tematică inedită, atractivă, încântatoare, relizat sub coordonarea dnei Mirela Iuliana Turtoi, preÈ™edintele fondator al AsociaÈ›iei ArtiÈ™ti Dobrogeni, cuprinde picturi selectate pentru expoziÈ›ia cu acelaÈ™i nume, exprimă căutările È™i “de ce nu?” stările creatoare ale membrilor AsociaÈ›iei. Pentru ei È™i pentru noi, marele public de frumos estetic, inspiraÈ›ia Artei vine din nemărginirea mării, din lumina soarelui, din căldura nisipului, din bogăția È™i dărnicia pământului, din policromia obiceiurilor, tradiÈ›iilor, din bucuria de a trăi a românilor È™i etniilor, din respectul È™i armonia relaÈ›iilor interumane.

De aici au rezultat tablouri – bijuterii de trăiri È™i de sentimente, de gânduri È™i idei - tulburătoare imagini plastice realizate în genuri È™i tehnici plastice diferite.

Dacă din perspectiva mijloacelor de expresii plastice utilizate, al întemeierii unui stil particular, definitoriu, vorbim în mod firesc de eterogenitate, artiÈ™tii expozanÈ›i sunt uniÈ›i de motivul tematic generos, al „muzicii, dansului È™i parfumului de flori” ca È™i de capacitatea de a ne (re)da, prin mijloace de expresie È™i de „gramatică plastică” adecvate temei trăite, simÈ›irea È™i gândurile lor particulare, inefabile.

Lucrările (ne) atrag prin prospeÈ›ime, puritate, bucurie, prin semnele înnoirii mijloacelor tehnice – picturale. Gingășie, lumină È™i culoare găsim, spre exemplu, în picturile ce redau romantismul “dansului mirilor la răsarit de soare, pe faleza de la malul mării”, “bărci dansând cu valurile”, “emoÈ›ii de toamnă, cu flori È™i gutui”, “un future ce dansează deasupra unui boboc de trandafir, lângă un bătrânel ce cântă la acordeon ultimul său vals pe Faleza Cazino”, “o pereche de miri realizat in clar-obscur, cu flori albe stilizate Ã®n prim-plan”, “trandafirul È™i vioara, eterna dualitate între pasiune È™i tandreÈ›e”.

Regăsim, de asemenea, scene picturale - dinamice sau statice – care transmit energie, dor de viață, muzicalitate È™i parfum de flori, precum în tablouri care redau: scene din concerte sau artiÈ™ti care cântă la instrumente,  “cântul unor papagali”, “chitare cu flori sau cu fructe”, “naturi statice cu viori, cu drapaje sau cu flori”, “fete cu flori păr”, È™.a.

De altfel, tematica florilor - flori simple sau asociate cu alte elemente din natură – a fost È™i a rămas o constantă în pictura românească È™i de peste hotare. Este suficient, în context, să amintim aici maeÈ™trii precum Theodor Aman cu “Ghioceii”, Nicolae Grigorescu cu ”Flori de măr”, ”Flori albe de cireÈ™e”, ”Oala cu flori”, È™i mulÈ›i alÈ›ii. Nu-l putem uita desigur pe Ștefan Luchian, rafinat colorist cu ale sale ”Vas  cu flori”,  ”Bujori È™i maci”, ”Crizanteme”, ”Albăstrele”, ”Trandafiri” È™i desigur celebrele ”Anemone”, flori ale uitării necazului, ale potolirii durerii, ale consolării.

Trandafirul, laleaua, narcisa, crinul, crizantema, floarea de cireÈ™, precum È™i alte flori, au fost È™i au rămas, definitorii prin simbolistica lor aparte, pentru monarhii È™i case regale, în francmasonerie, în cultura persană, arabă, turcă, în tradiÈ›ia islamică È™i creÈ™tină. Bunăoară, floarea de cireÈ™ japoneză ”Sakura”, floare naÈ›ională albă, cu nuanÈ›e alb-rozaliu, roz È™i sau crizantema, simbol solar, stilizată fiind, este pe steagul naÈ›ional al Japoniei iar ÃŽmpăratul japonez are ca semn distinctiv crizantema cu È™ase petale.

Reiterăm aici idea florilor ca adevărate ”sisteme de cunoaÈ™tere practică”, ca ”sisteme culturale” (Jack Goody, ”The culture of flowers”, Cambridge University Press, 1993) flori cu simbolistică particulară, individualizatoare.

Realizat cu pasiune È™i dăruire, cu răbdare È™i tenacitate, cu aplecare È™i aplicaÈ›ie, cu simÈ› estetic, Albumul (ne) bucură ochiul, inima È™i sufletul, (ne) induce o liniÈ™te, o muzică interioară, (ne) relevă inspiraÈ›ia È™i motivaÈ›ia artistului plastic, (ne) bucură de clipa construită sub semnul frumosului È™i …cu parfum de flori.

Albumul acesta este, cred, un alt gen de ”TRIUNA HOREIA”, decât cea clasică, de sorginte elenă, care îmbină POEZIA – patronată de muza (lirică) Polimnia, MUZICA ce are ca muză pe Euterpe, DANSUL cu muza sa Terpsihora. Trăirea estetică a omului prin cuvinte, melodie, ritm,  gestică È™i atitudine corporală, este împlinită prin ARTA PLASTICÄ‚, prin imagine, ”perla ochiului”, cel mai intelectual simÈ› al omului. Câtă delicateÈ›e, dar È™i fermitate, este în spusa lui Filostrat, după care ”păcătuieÈ™te față de Adevăr È™i ÃŽnÈ›elepciune, cel ce nu iubeÈ™te pictura”.

NOMOS-ului muzical È™i KANON-ului – lege È™i simetrie -  din arta plastică elenă (arhitectură, sculptură, pictură) întemeiată pe teza frumosului obiectiv, ce depinde de număr È™i de măsură, È™i pe teza proporÈ›iilor obiectiv perfecte, artiÈ™tii plastici din ALBUM, ca de altfel toÈ›i artiÈ™tii timpului nostru, îi adaugă multă imaginaÈ›ie, inspiraÈ›ie, fantezie, o mai mare spontaneitate È™i libertate creaÈ›iei.

Artistul plastic al zilelor noastre nu are doar meÈ™teÈ™ug, doar îndemânare, pricepere È™i abilitate. El nu aplică doar regulile studiate ale “canonului” È™i principiul ”secÈ›iunii de aur” pentru anatomia corpului uman. Templele È™i teatrele, È™tim bine, erau construite atunci, în antichitate, după principii geometrice, erau văzute È™i realizate prin perspectiva proporÈ›iilor. Pictura, începând cu secolul al V-lea, devine una impresionistă, prin dispunerea luminii È™i umbrei are ca rezultat … o iluzie de realitate.

ArtiÈ™tii plastici din prezentul Album au învățat acest lucru È™i, în zilele noastre, își mărturisesc liber Eul, Ego-ul personal È™i social. Sunt ”prizonierii” libertății de creaÈ›ie, sunt inventivi, originali, prin accent pe Expresivitate È™i … Culoare,  pe Detaliul semnificativ. Organizarea cromatică sugerează miÈ™carea, pitorescul emoÈ›iilor È™i trăirilor umane creează o atmosferă. Albumul prezent exprimă, fără dubiu, statutul special al artistului plastic al zilelor noastre. Anume, el este un om privilegiat, pentru că prin talent, inspiraÈ›ie È™i muncă specifică, poate creea imagini vizuale; este un om ”izolat”, căci în actul creaÈ›iei rămâne doar cu sine, cu trăirile È™i experienÈ›a sa de viață;  paradoxal este È™i “supraexpus” È™i „împovărat”, pentru că publicul – receptorul È™i beneficiarul actului său de creaÈ›ie – intră în intimitatea lui, ”cercetează” toate ungherele / tainele sufletului său.

Albumul prezent este o cale spre cunoaÈ™terea creaÈ›iei È™i ”vizibilitatea” artistului/artiÈ™tilor. El/ei ne impresionează prin fineÈ›ea compoziÈ›iei, prin tuÈ™e aplicate prin profesionalism, prin acurateÈ›ea imaginii, prin lirism pictural iscoditor, prin È™tiinÈ›a firescului È™i naturalului, prin voinÈ›a È™i hotărârea ”lucrului bine făcut” (Tadeusz Kotarbinsky).

Albumul este pentru mine È™i pentru iubitorii de frumos plastic, un exerciÈ›iu de admiraÈ›ie. Să ne bucurăm aÈ™adar! Să le urăm: Vivat! Crescat! Floreat!

 Nu pot decât să salut cu bucurie finalul pozitiv al poveÈ™tii hotelului Ambasador din BucureÈ™ti. Un emblematic imobil art deco care va reveni la viață după zeci de ani de aÈ™teptare. 


În anii '30 arhitectul Arghir Culina decide împreună cu omul de afaceri C. Mihăiescu să construiască un bloc de locuințe cu 12 etaje pe terenul lui Mihăiescu din bulevardul Take Ionescu #10. Un teren amplasat strategic între clădirea ARO și garajele Ciclop.

În 1935 încep lucrările la blocul denumit Casa Albă. O superbă clădire art deco cu o serie de elemente decorative interesante printre care se remarcă un elegant ceas.



Un an mai târziu lucrările sunt oprite când deja clădirea depășise ca înălțime Ciclopul. Culina și Mihăiescu decid să modifice imobilul și să-i schimbe destinația în hotel de lux. Astfel Culina realizează un nou proiect, se păstrează volumetria însă se aduc modificări primului etaj, de asemenea se renunță la elementele decorative și un alt element la care se renunță este scara de servici cu acces din bulevard.

Denumirea proiectului este la rândul ei schimbată din Casa Albă în Hotel Ambasador, inaugurarea având loc în anul 1937. Parterul era împărțit în două zone principale, separate de lobby-ul recepției. În dreapta se aflau barul și restaurantul, iar în stânga showroom-ul auto Nash.


Familia Julius Meinl, cea care a cumpărat imobilul, nu este străină de Bucureștiul interbelic, unde înainte de ocupația sovietică și mizerabilul regim comunist, au deținut o fabrică și un department store. Julius Meinl este una dintre cele mai mari afaceri de familie din lume, având o tradiție ce a început în 1862 cu un magazin de cafea, ceaiuri, condimente și mirodenii situat în inima Vienei. În 1877 Julius Meinl II revoluționează modul de prăjire a cafelei, eliminând contactul direct dintre boabe și gazele produse de cărbunele ars.

În 1912, compania aflată în plină expasiune își mută sediul în Julius Meinl Gasse, clădire în care funcționează și astăzi. Un an mai târziu devine cea mai mare companie producătoare de cafea prăjită din imperiul Austro-Ungar și cel mai mare importator de ceai și cafea din Europa centrală.

Din acest moment a urmat o expansiune constantă atât în Europa cât și în America de Nord, compania diversificând activitățile: producție de prăjituri, cafenele, magazine etc.


Crăciunul la magazinul Meinl din BucureÈ™ti | sursă foto: Landesarchiv Baden-Württemberg (landesarchiv-bw.de)





Newer Posts
Older Posts

Societatea de Cartofilie "Stella Maris"

Societatea de Cartofilie "Stella Maris"

Follow me on Facebook

Contact :

Name

Email *

Message *

Created By SoraTemplates | Distributed by GooyaabiTemplates