Industria petrolieră românească trăiește, în ultima lună, un episod desprins parcă dintr-o telenovelă sud-americană. După o perioadă în care aproape zilnic apăreau noi companii interesate să preia activele LUKOIL, scena este zguduită din nou: gigantul KazMunayGas ia în calcul vânzarea a 50% din activele sale din Europa. Decizia ar include și operațiunile din România — rafinăriile Petromidia și Vega, rețeaua de aproximativ 1400 de benzinării, complexul petrochimic și terminalele logistice. Agenția pentru Protecția și Dezvoltarea Concurenței a confirmat că pachetul va fi scos la licitație în două etape, deschis investitorilor privați.
Acest anunț are potențialul de a reconfigura întreaga piață de energie a României. Petromidia este cea mai mare rafinărie din țară și una dintre cele mai performante din regiune, iar Vega completează lanțul de producție cu specializări unice în zona petrochimică. Vânzarea unui pachet de asemenea dimensiune atrage inevitabil un spectru larg de investitori — dar și presiuni geopolitice evidente, în contextul războiului din Ucraina și al alinierii ferme a României la strategia energetică a Washingtonului.
Există câțiva actori europeni care ar putea analiza oportunitatea, însă scenariile sunt limitate.
OMV Petrom ar fi, teoretic, prima opțiune datorită poziției dominante, dar o astfel de tranzacție nu ar trece niciodată de Consiliul Concurenței — ar genera o situație clară de monopol.
MOL ar putea avea interes operațional, însă contextul politic complicat dintre România și Ungaria face improbabilă aprobarea unei asemenea preluări.
Eni și TotalEnergies rămân potențiali jucători, dar strategiile lor actuale indică un focus mai redus pe extinderi majore în Europa de Est.
Mult mai plauzibilă este apariția unor investitori americani, în special în contextul în care România este un pilon al strategiei SUA pe Flancul Estic. Preluarea unui activ energetic major de la Marea Neagră de către o companie occidentală aliniată Washingtonului ar întări securitatea energetică regională și ar elimina orice risc de influență economică externă nealiniată.
ExxonMobil ar putea reveni în atenție, având deja experiență în România și interes tradițional pentru active de rafinare strategice. Deși s-a retras din Neptun Deep, contextul geopolitic s-a schimbat, iar controlul unei rafinării-cheie ar reprezenta o mișcare solidă pentru securitatea energetică NATO.
Chevron a operat în România în trecut și rămâne un gigant flexibil, într-o perioadă în care își reconfigurează portofoliul global.
ConocoPhillips este mai puțin orientată spre Europa, dar interesele Washingtonului pot influența analiza unei astfel de oportunități.
Valero Energy, cel mai mare rafinator independent din SUA, pare însă cea mai potrivită companie americană pentru un astfel de pachet: este specializată exact în rafinare, logistică și rețele de distribuție.
Phillips 66 reprezintă o altă opțiune serioasă, având experiență în active petrochimice similare.
Totuși, cei mai probabili cumpărători nu sunt corporațiile, ci marile fonduri americane de infrastructură și energie. Acestea operează agil, dispun de lichiditate masivă și pot prelua pachete strategice fără riscurile politice asociate operatorilor tradiționali.
BlackRock, cel mai mare fond de investiții din lume, ar putea viza pachetul pentru stabilitate și rentabilitate pe termen lung.
Blackstone are un portofoliu semnificativ în infrastructură grea și ar putea integra rețeaua de benzinării și activele logistice.
KKR, activ în Europa Centrală și de Est, ar putea forma un consorțiu pentru a prelua activele KMG.
Carlyle Group, cu istoric în industria românească, ar putea reveni într-o formulă modernizată, extrem de compatibilă cu interesele SUA în regiune.
În ansamblu, direcția este clară: România se află într-un moment cheie, iar activele Petromidia–Vega pot intra într-o nouă etapă de dezvoltare sub control occidental. În timp ce actorii europeni sunt limitați de reglementări sau contexte politice, investitorii americani — fie companii energetice, fie fonduri de infrastructură — reprezintă opțiunea cea mai realistă și cea mai aliniată cu interesele strategice ale țării și ale parteneriatului transatlantic.



.jpg)



