București, anul 1930. Micul Paris se află în plină efevescență tehnologică, iar în timp ce trăsurile încă împart străzile cu primele automobile, o nouă magie plutește în aer: undele radio. Ne aflăm la Expoziția Internațională de Radio, evenimentul de pionierat care a pus România pe harta modernității europene și a deschis porțile către comunicațiile globale.
În inima expoziției descoperim standul celei mai vechi case de radio din țară, Radionel. Aparatele expuse aici nu erau simple obiecte tehnice, ci adevărate piese de mobilier de lux, realizate din lemn nobil, reprezentând coloși mondiali precum Radio-Technique, F.A.R., Sier sau Safar. Era perioada în care românii începeau să învețe ce înseamnă un receptor cu lămpi și cât de clar se poate auzi muzica sau știrile de la mii de kilometri distanță, prin „montajele” oferite de specialiștii vremii.
Într-o altă secțiune, standul Societăților de Radio-Difuziune ne arată că undele radio nu cunoșteau granițe politice. Aici, standurile Radio Budapesta și Radio București stau simbolic unul lângă altul, într-o perioadă în care marea provocare era puterea de emisie și capacitatea publicului de a recepționa semnalul fără bruiaj. Era o competiție culturală și tehnică fascinantă, într-o Europă care descoperea puterea informației transmise în timp real.
Infrastructura din spatele acestui fenomen era gestionată de Statul român prin Direcția Generală P.T.T. – Poștă, Telegraf, Telefon. Standul lor prezenta hărțile mari ale României Mari, pe care era trasată extinderea rețelei de radiotelegrafie și graficele care demonstrau creșterea fulminantă a numărului de abonați. Era o mândrie națională să arătăm că suntem conectați, prin fire și prin unde invizibile, de la un capăt la altul al țării.
Aceste fotografii din 1930 sunt mai mult decât simple amintiri prăfuite; ele sunt dovada unei Românii vizionare, care a adoptat rapid progresul. Astăzi, când avem acces la orice informație printr-o simplă atingere de ecran, merită să ne amintim că totul a început cu aceste cutii masive și cu entuziasmul unei generații care a auzit, pentru prima dată, vocea lumii în propria casă.
