facebook twitter youtube instagram
  • Home

Zetu Harrys

 Vineri, pe data de 17 mai, de la ora 18:00, la Biblioteca JudeÅ£eană I. N. Roman din ConstanÅ£a, va avea loc vernisajul expoziÈ›iei de pictura “Muzică, dans È™i parfum de flori în arta plastică”, eveniment cultural organizat de AsociaÈ›ia ArtiÈ™ti Dobrogeni, cu prezentarea a picturilor si a artiÈ™tilor, lansarea albumului de artă cu acelaÈ™i nume, picturi, muzică È™i dans în cadrul vernisajului, pentru expoziÈ›ia deschisă în perioada 17 mai – 31 mai 2024.





 ARTIÅžTI PLASTICI EXPOZANÅ¢I:

1   Mirela TURTOI (Mira)

2   Marian VINTILÄ‚

3   Cornelia GOÅžIU

4   Gheorghe CARAIMAN

5   Valentin POPA

6   Maria Monica GOÅžOIU

7   Mădălina Georgiana JIJI

8   Ioana IORDAN (Ina)

9 Vasile MUNTEANU

10 Alexandru GHINEA

11 Ferodin IAIA

12 Gheorghe DRAGOMIR

13 Corina VICOLOV

14 Vasilica STAMATE

15 Mioara Cristina NAGÃŽÈš

16 Adriana Monica CIOCOIU

17 Ion SIROTA

18 Constantin STANCIU

19 Grozavu DORMIDONT

20 Aneta RIZEA

21 Georgeta DRĂJNEANU

22 Elena HOINARU

23 Lucian ASAFTEI

24 Mihaela RIZON

25 Mihai Adrian RĂCEANU

 

Surprize muzicale dăruite de:

- Gabriela Dobre – mezzosoprană, director Departament Muzică

- Ela CHIRILĂ - voce şi chitară,

- Eric Dobriceanu – voce È™i vioară.

 

Dans sportiv:

- Bianca Bistreanu & Alexandru Drobnițchi, sub îndrumarea d-nei prof. Magdalena Martinescu, Liceul cu Program Sportiv Nicolae Rotaru Constanța

 

Parteneri pentru acest eveniment cultural sunt: 

-          Biblioteca JudeÅ£eană I. N. Roman din ConstanÅ£a - https://bjconstanta.ro/

-          ConstanÅ£a Culturală -  https://www.facebook.com/constantaculturala/?fref=ts

-          Dobrogea – https://dobrogeagrup.ro/

-          Domeniile Mitroi - https://www.domeniilemitroi.ro/

-          SC GHETUR SRL - www.ghetur.ro

-          Litoral TV -  www.litoraltv.ro 

-          Zetu Harry - 

 

Pentru detalii privind activitatea artiÅŸtilor din AsociaÅ£ia ArtiÅŸti Dobrogeni vă invităm să vizitaÅ£i site-ul: www.artisti-dobrogeni.ro .

 

AsociaÅ£ia ARTIÅžTI DOBROGENI, Ã®nscrisă în Registrul Special al AsociaÅ£iilor ÅŸi FundaÅ£iilor, aflat la Judecătoria ConstanÅ£a, este interesată Ã®n promovarea artiÅŸtilor din Dobrogea, sub toate formele de manifestare (arte plastice ÅŸi vizuale, muzicieni, scriitori, sculptori, dansatori ÅŸi alte categorii de artiÅŸti), în vederea afirmării rolului important al artistului ÅŸi al produsului artistic la elaborarea politicii culturale locale ÅŸi la progresul societăţii.







EXERCIÈšIU DE ADMIRAÈšIE

Moto: „Pictura este tăcerea minÈ›ii È™i muzica ochiului” (Orhan Pamuk)

 

Prof. Univ Dr. Ibram Nuredin, filozof al culturii

 

Prezentul Album „Muzică, dans È™i parfum de flori în arta plastică”, mărturie de credință È™i frumos, altar È™i fortăreață de iubire de neam È™i de Dobrogea - străvechi pămînt românesc – este, în opinia noastră, o realizare de excepÈ›ie, o referință pentru identitatea È™i identificarea cultural-plastică a artiÈ™tilor de la Marea cea mare.

Albumul, cu o tematică inedită, atractivă, încântatoare, relizat sub coordonarea dnei Mirela Iuliana Turtoi, preÈ™edintele fondator al AsociaÈ›iei ArtiÈ™ti Dobrogeni, cuprinde picturi selectate pentru expoziÈ›ia cu acelaÈ™i nume, exprimă căutările È™i “de ce nu?” stările creatoare ale membrilor AsociaÈ›iei. Pentru ei È™i pentru noi, marele public de frumos estetic, inspiraÈ›ia Artei vine din nemărginirea mării, din lumina soarelui, din căldura nisipului, din bogăția È™i dărnicia pământului, din policromia obiceiurilor, tradiÈ›iilor, din bucuria de a trăi a românilor È™i etniilor, din respectul È™i armonia relaÈ›iilor interumane.

De aici au rezultat tablouri – bijuterii de trăiri È™i de sentimente, de gânduri È™i idei - tulburătoare imagini plastice realizate în genuri È™i tehnici plastice diferite.

Dacă din perspectiva mijloacelor de expresii plastice utilizate, al întemeierii unui stil particular, definitoriu, vorbim în mod firesc de eterogenitate, artiÈ™tii expozanÈ›i sunt uniÈ›i de motivul tematic generos, al „muzicii, dansului È™i parfumului de flori” ca È™i de capacitatea de a ne (re)da, prin mijloace de expresie È™i de „gramatică plastică” adecvate temei trăite, simÈ›irea È™i gândurile lor particulare, inefabile.

Lucrările (ne) atrag prin prospeÈ›ime, puritate, bucurie, prin semnele înnoirii mijloacelor tehnice – picturale. Gingășie, lumină È™i culoare găsim, spre exemplu, în picturile ce redau romantismul “dansului mirilor la răsarit de soare, pe faleza de la malul mării”, “bărci dansând cu valurile”, “emoÈ›ii de toamnă, cu flori È™i gutui”, “un future ce dansează deasupra unui boboc de trandafir, lângă un bătrânel ce cântă la acordeon ultimul său vals pe Faleza Cazino”, “o pereche de miri realizat in clar-obscur, cu flori albe stilizate Ã®n prim-plan”, “trandafirul È™i vioara, eterna dualitate între pasiune È™i tandreÈ›e”.

Regăsim, de asemenea, scene picturale - dinamice sau statice – care transmit energie, dor de viață, muzicalitate È™i parfum de flori, precum în tablouri care redau: scene din concerte sau artiÈ™ti care cântă la instrumente,  “cântul unor papagali”, “chitare cu flori sau cu fructe”, “naturi statice cu viori, cu drapaje sau cu flori”, “fete cu flori păr”, È™.a.

De altfel, tematica florilor - flori simple sau asociate cu alte elemente din natură – a fost È™i a rămas o constantă în pictura românească È™i de peste hotare. Este suficient, în context, să amintim aici maeÈ™trii precum Theodor Aman cu “Ghioceii”, Nicolae Grigorescu cu ”Flori de măr”, ”Flori albe de cireÈ™e”, ”Oala cu flori”, È™i mulÈ›i alÈ›ii. Nu-l putem uita desigur pe Ștefan Luchian, rafinat colorist cu ale sale ”Vas  cu flori”,  ”Bujori È™i maci”, ”Crizanteme”, ”Albăstrele”, ”Trandafiri” È™i desigur celebrele ”Anemone”, flori ale uitării necazului, ale potolirii durerii, ale consolării.

Trandafirul, laleaua, narcisa, crinul, crizantema, floarea de cireÈ™, precum È™i alte flori, au fost È™i au rămas, definitorii prin simbolistica lor aparte, pentru monarhii È™i case regale, în francmasonerie, în cultura persană, arabă, turcă, în tradiÈ›ia islamică È™i creÈ™tină. Bunăoară, floarea de cireÈ™ japoneză ”Sakura”, floare naÈ›ională albă, cu nuanÈ›e alb-rozaliu, roz È™i sau crizantema, simbol solar, stilizată fiind, este pe steagul naÈ›ional al Japoniei iar ÃŽmpăratul japonez are ca semn distinctiv crizantema cu È™ase petale.

Reiterăm aici idea florilor ca adevărate ”sisteme de cunoaÈ™tere practică”, ca ”sisteme culturale” (Jack Goody, ”The culture of flowers”, Cambridge University Press, 1993) flori cu simbolistică particulară, individualizatoare.

Realizat cu pasiune È™i dăruire, cu răbdare È™i tenacitate, cu aplecare È™i aplicaÈ›ie, cu simÈ› estetic, Albumul (ne) bucură ochiul, inima È™i sufletul, (ne) induce o liniÈ™te, o muzică interioară, (ne) relevă inspiraÈ›ia È™i motivaÈ›ia artistului plastic, (ne) bucură de clipa construită sub semnul frumosului È™i …cu parfum de flori.

Albumul acesta este, cred, un alt gen de ”TRIUNA HOREIA”, decât cea clasică, de sorginte elenă, care îmbină POEZIA – patronată de muza (lirică) Polimnia, MUZICA ce are ca muză pe Euterpe, DANSUL cu muza sa Terpsihora. Trăirea estetică a omului prin cuvinte, melodie, ritm,  gestică È™i atitudine corporală, este împlinită prin ARTA PLASTICÄ‚, prin imagine, ”perla ochiului”, cel mai intelectual simÈ› al omului. Câtă delicateÈ›e, dar È™i fermitate, este în spusa lui Filostrat, după care ”păcătuieÈ™te față de Adevăr È™i ÃŽnÈ›elepciune, cel ce nu iubeÈ™te pictura”.

NOMOS-ului muzical È™i KANON-ului – lege È™i simetrie -  din arta plastică elenă (arhitectură, sculptură, pictură) întemeiată pe teza frumosului obiectiv, ce depinde de număr È™i de măsură, È™i pe teza proporÈ›iilor obiectiv perfecte, artiÈ™tii plastici din ALBUM, ca de altfel toÈ›i artiÈ™tii timpului nostru, îi adaugă multă imaginaÈ›ie, inspiraÈ›ie, fantezie, o mai mare spontaneitate È™i libertate creaÈ›iei.

Artistul plastic al zilelor noastre nu are doar meÈ™teÈ™ug, doar îndemânare, pricepere È™i abilitate. El nu aplică doar regulile studiate ale “canonului” È™i principiul ”secÈ›iunii de aur” pentru anatomia corpului uman. Templele È™i teatrele, È™tim bine, erau construite atunci, în antichitate, după principii geometrice, erau văzute È™i realizate prin perspectiva proporÈ›iilor. Pictura, începând cu secolul al V-lea, devine una impresionistă, prin dispunerea luminii È™i umbrei are ca rezultat … o iluzie de realitate.

ArtiÈ™tii plastici din prezentul Album au învățat acest lucru È™i, în zilele noastre, își mărturisesc liber Eul, Ego-ul personal È™i social. Sunt ”prizonierii” libertății de creaÈ›ie, sunt inventivi, originali, prin accent pe Expresivitate È™i … Culoare,  pe Detaliul semnificativ. Organizarea cromatică sugerează miÈ™carea, pitorescul emoÈ›iilor È™i trăirilor umane creează o atmosferă. Albumul prezent exprimă, fără dubiu, statutul special al artistului plastic al zilelor noastre. Anume, el este un om privilegiat, pentru că prin talent, inspiraÈ›ie È™i muncă specifică, poate creea imagini vizuale; este un om ”izolat”, căci în actul creaÈ›iei rămâne doar cu sine, cu trăirile È™i experienÈ›a sa de viață;  paradoxal este È™i “supraexpus” È™i „împovărat”, pentru că publicul – receptorul È™i beneficiarul actului său de creaÈ›ie – intră în intimitatea lui, ”cercetează” toate ungherele / tainele sufletului său.

Albumul prezent este o cale spre cunoaÈ™terea creaÈ›iei È™i ”vizibilitatea” artistului/artiÈ™tilor. El/ei ne impresionează prin fineÈ›ea compoziÈ›iei, prin tuÈ™e aplicate prin profesionalism, prin acurateÈ›ea imaginii, prin lirism pictural iscoditor, prin È™tiinÈ›a firescului È™i naturalului, prin voinÈ›a È™i hotărârea ”lucrului bine făcut” (Tadeusz Kotarbinsky).

Albumul este pentru mine È™i pentru iubitorii de frumos plastic, un exerciÈ›iu de admiraÈ›ie. Să ne bucurăm aÈ™adar! Să le urăm: Vivat! Crescat! Floreat!

 Nu pot decât să salut cu bucurie finalul pozitiv al poveÈ™tii hotelului Ambasador din BucureÈ™ti. Un emblematic imobil art deco care va reveni la viață după zeci de ani de aÈ™teptare. 


În anii '30 arhitectul Arghir Culina decide împreună cu omul de afaceri C. Mihăiescu să construiască un bloc de locuințe cu 12 etaje pe terenul lui Mihăiescu din bulevardul Take Ionescu #10. Un teren amplasat strategic între clădirea ARO și garajele Ciclop.

În 1935 încep lucrările la blocul denumit Casa Albă. O superbă clădire art deco cu o serie de elemente decorative interesante printre care se remarcă un elegant ceas.



Un an mai târziu lucrările sunt oprite când deja clădirea depășise ca înălțime Ciclopul. Culina și Mihăiescu decid să modifice imobilul și să-i schimbe destinația în hotel de lux. Astfel Culina realizează un nou proiect, se păstrează volumetria însă se aduc modificări primului etaj, de asemenea se renunță la elementele decorative și un alt element la care se renunță este scara de servici cu acces din bulevard.

Denumirea proiectului este la rândul ei schimbată din Casa Albă în Hotel Ambasador, inaugurarea având loc în anul 1937. Parterul era împărțit în două zone principale, separate de lobby-ul recepției. În dreapta se aflau barul și restaurantul, iar în stânga showroom-ul auto Nash.


Familia Julius Meinl, cea care a cumpărat imobilul, nu este străină de Bucureștiul interbelic, unde înainte de ocupația sovietică și mizerabilul regim comunist, au deținut o fabrică și un department store. Julius Meinl este una dintre cele mai mari afaceri de familie din lume, având o tradiție ce a început în 1862 cu un magazin de cafea, ceaiuri, condimente și mirodenii situat în inima Vienei. În 1877 Julius Meinl II revoluționează modul de prăjire a cafelei, eliminând contactul direct dintre boabe și gazele produse de cărbunele ars.

În 1912, compania aflată în plină expasiune își mută sediul în Julius Meinl Gasse, clădire în care funcționează și astăzi. Un an mai târziu devine cea mai mare companie producătoare de cafea prăjită din imperiul Austro-Ungar și cel mai mare importator de ceai și cafea din Europa centrală.

Din acest moment a urmat o expansiune constantă atât în Europa cât și în America de Nord, compania diversificând activitățile: producție de prăjituri, cafenele, magazine etc.


Crăciunul la magazinul Meinl din BucureÈ™ti | sursă foto: Landesarchiv Baden-Württemberg (landesarchiv-bw.de)





  

    Trăim vremuri din ce în ce mai apăsătoare È™i din ce în ce mai îngrijorătoare. Boli È™i afecÈ›iuni care înainte erau specifice vârstei a treia, sau alte probleme de care în urmă cu 30-40 de ani nu existau, sau nu erau larg răspândite, au devenit din ce în ce mai comune. Mai grav, aceste probleme au ajuns să afecteze tinerii È™i în unele cazuri chiar copiii. 

    MulÈ›i dintre cei tineri le ignoră, sau le este ruÈ™ine să recunoască că sunt afectaÈ›i, iar alÈ›ii pur È™i simplu nu recunosc simptomele È™i consideră că „e doar o simplă oboseală”. Și nu de puÈ›ine ori ajung la medic în stadii avansate în care recuperarea este extrem de dificilă, sau în unele cazuri, dramatice, imposibilă. 

    Iar evenimentele de awareness, cel puÈ›in în România sunt foarte rare È™i se concentrează în majoritatea lor pe capitală.  Din fericire, graÈ›ie celor de la Rotary Cetatea Tomis, ASOAF ConstanÈ›a È™i Patronatul NaÈ›ional al Femeilor de Afaceri din IMM, un astfel de eveniment a fost găzduit de hotelul IAKI din staÈ›iunea Mamaia. 

    ConstănÈ›enii s-au dovedit foarte receptivi, în sala Viena fiind prezenÈ›i atât medici cât È™i persoane care au dorit să afle mai multe informaÈ›ii despre Alzheimer , o boală teribilă care a începout din ce în ce mai mult să afecteze tinerii È™i despre care se preconizează că în următorii 40 de ani, numărul persoanelor diagnosticate se va tripla.


Panel-ul a fost alcătuit din 

Profesor Universitar Doctor Luiza Spiru - UMF Carol Davila, MD, PhD, PreÈ™edinte Fondator FundaÈ›ia Ana Aslan InternaÈ›ional, Expert-ConsorÈ›iul European pentru Boala Alzheimer (EADC), ambasador al EWA WORLD (Asociatia Europeanã a Femeilor), EPMA (European Preventive, Predictive, Personalised Medicine) Coordonator NaÈ›ional;  

Dr. Laura Condur - Medicină Familie, Geriatru Gerontolog, Șef Lucrări Doctor - Universitatea „Ovidius” ConstanÈ›a;

Dr. Amalia Vancea Nemirschi - Recuperare/ Reabilitare, Asistent Universitar Doctorand, Universitatea „Ovidius” ConstanÈ›a;

Anamaria Gudu - PR „Visamed”.

 Peste tot este folosită sintagma "BucureÈ™ti - micul Paris" cu referire la întreaga perioadă de la venirea în È›ară a Regelui Carol I È™i până la începutul celui de al doilea război mondial. Este o greÈ™eală care din păcate se perpetuează, trecând astfel în umbră o serie de evenimente extrem de importante atât în context naÈ›ional cât È™i internaÈ›ional. 



Modernizarea Bucureștiului după model francez, parisian ca să fim mai exacți a început în perioada în care Regele Carol I a venit la cârma țării, fiind o urmare a relațiilor foarte strânse politice, militare și economice între România și Franța. În arhitectură se evidențiază clădirile elegante în stil neoclasic francez, dar și o serie de clădiri Haussmann, în timp ce în societate lumea bună vorbea franceză și purta ultimele noutăți de la Paris, iar din punct de vedere militar poate cel mai grăitor exemplu este sistemul de fortificații din jurul Bucureștiului.

După primul război mondial relațiile României încep să se răcească substanțial. România, aflată în plin proces de găsire și dezvoltare a identității naționale, cu resurse excepționale de petrol, gaz și potențial foarte mare pentru dezvoltarea agriculturii a început să investească masiv în dezvoltare. Acest lucru nu a fost văzut cu ochi prea buni de către marile puteri europene care au făcut presiuni mari pentru a opri acest avânt. Astfel se ajunge la acea răcire a relațiilor de care ziceam că a început pe la mijlocul anilor '20 și a atins punctul culminant în anii '30, când întreaga țară devine o enclavă americană în Europa.


Această stare de fapt a fost determinată de o serie de evenimente:

- în timpul WW1 Franța a luat flota României și a dat-o Rusiei cu promisiunea că Rusia o va returna țării noastre și eventualele pagube vor fi suportate de guvernul francez. România a primit înapoi doar câteva nave. într-o stare ce le făceau inutilizabile, cât despre despăgubiri, nici nu s-a pus problema;

- Comisia Europeană a Dunării a dispus ca sectorul Dunării Maritime și orașul Sulina să treacă sub administrarea Austriei pentru a evita ca Rusia sau Turcia să ajungă să controleze gurile Dunării, promisiunea fiind că după război Austria să transfere controlul înapoi către România, lucru care nu s-a petrecut, statul nostru obținând abia la finele anilor '30 proprietatea asupra zonei, după un proces îndelungat și complex;

- Embargoul pe transport de persoane impus de către Marea Britanie ca pedeapsă că România își susținea financiar companiile de transport de stat prin diverse facilități fiscale, bilete unice de transport, politici protecționiste etc. Aceste politici erau văzute ca un mijloc neloial de a face concurență companiilor britanice. Această atitudine a britanicilor poate fi văzută și ca o răzbunare pentru chestiunea Dobrogei când în urma unei înțelegeri între România și Turcia, companiile britanice din Dobrogea nu au mai primit despăgubiri de la statul român;

- Războiul economic dus pe toate căile legale și mai puțin legale de către cartelul oțelului și cărbunelui condus de Germania, care nu accepta sub nicio formă ca o altă țară să dezvolte aceste sectoare independent de cartel.

România a găsit un sprijin real È™i corect în Polonia, Cehoslovacia, Yugoslavia È™i Turcia, dar asta nu era de ajuns pentru a È›ine piept marilor puteri din Est È™i Vest, drept urmare È›ara noastră se reorientează către Statele Unite. Americanii au fost deschiÈ™i pentru această alianță, fiind de acord cu politicile protecÈ›ioniste ale României, acceptând să intre ca minoritari în joint ventures cu companii de stat. România era poarta de intrare pentru bunurile Made in U.S.A. pe pieÈ›ele europene. 

InvestiÈ›iile americane în România au fost imense, un echivalent al planului Marshall. Discutăm de prezenÈ›a americană pe toate nivelurile. De la agricultură (utilajele Fordson È™i International Harvester) la auto: Ford cu fabrica din Floreasca unde se produceau numeroase modele de autoturisme, camioane È™i autospeciale È™i pentru care Henry Ford avea planuri mari, ce au fost stopate de război (de altfel fiul său Edsel a fost numit directorul fabricii), Uzinele Goodrich, licenÈ›a pentru produs autobuze Chevrolet a STB, birourile  Electric Auto-Lite, Link-Belt, Monroe Auto Equipment, Thompson Products È™i Weaver; reprezentanÈ›ele Federal Truck, Dodge, Cadillac, Lincoln, Nash, Packard, Chevrolet etc. La care trebuie să adăugăm deschiderea porturilor americane pentru petrolul românesc È™i deschiderea la BucureÈ™ti a birourilor giantului feroviar american Baldwin Locomotive Works, care prin prietenia dintre colonelul Grable È™i Malaxa a facilitat obÈ›inerea de licență pentru locomotivă Santa Fe (o să revenim într-un articol pe larg pentru a lămuri care e situaÈ›ia privind această licență, pentru că în România încă este o nebuloasă pe acest subiect).

O dată la 3 zile un vapor pleca și altul venea pe linia Constanța-New York aducând și exportând bunuri. Iar acest fapt s-a reflectat în viața de zi cu zi a românilor brandurile cu nume franceze fiind înlocuite cu Zenith, Kelvinator, Frigidaire, Crosley, Metro Goldwin, Fox, Universal, Hanan and Sons, Westinghouse, Western Electric, Edison, IT&T, General Electric, Paramount și mulți alții.


Revistele acelor vremuri precum Voiaj, Magazinul, Oglinda Lumii, Lumea Ilustrată, Realitatea Ilustrată, Cinema, etc aveau ample articole dedicate vieții de peste ocean, cele două din urmă organizând numeroase evenimente și concursuri bilaterale, iar Cinema își deschide și birouri în State.

La nivel de capitală se trece la ample modernizări cu clădiri din ce în ce mai înalte inspirate de arhitectura de peste ocean: art deco și moderniste și cu zeci de vile spectaculoase în stil mediterranean revival, stil adus la noi în țară tocmai din California.

Acest puternic sprijin american a dus la transformarea României într-o putere industrială și agricolă regională. România exporta grâu, cărbune, produse ale industriei sticlei și siderurgică, iar benzinăriile CREMIN operau in Franța, Germania, Austria, Egipt etc.

Punctul culminant a fost atins în cadrul New York World Fair 1939-1940 când Pavilionul României a fost amplasat alături de marile puteri ale lumii în dreptul iazului naÈ›iunilor, È™i pentru scurt timp, până la intrarea în război, flota comercială Română a preluat aproape integral responsabilitatea de a transporta bunuri între Statele Unite È™i Europa. 

Dar instaurarea regimului comunist a oprit temporar această excepțională colaborare, iar nivelul economic atins în anul 1938 rămâne în prezent un vis din zona S. F.


 ÃŽn data de 28 septembrie 2023 la Pentagon Generalul Daniel Petrescu - Șef al Statului Major al Apărării, a avut o întâlnire bilaterală cu  Vice Chief of Naval Operations Adm. Lisa Franchetti. 

(U.S. Navy photo by Chief Mass Communication Specialist Amanda Gray/Released)

ÃŽn cadrul acestei întâlniri s-a discutat despre securitatea la Marea Neagră È™i creÈ™terea È™i întărirea cooperării bilaterale româno-americane în sectorul apărării. Această vizită poate fi punctul de plecare către o flotă NATO sub comanda României, sau mai exact o prezență americană sub pavilion de complezență. SituaÈ›ia a fost discutată de numeroase ori în ultimele audieri È™i discuÈ›ii ce au avut loc la DOD dar È™i în Senatul american. Din motive strategice È™i diplomatice Turcia nu intră în calcul, iar din motive strategice È™i de capabilitate a operării, Bulgaria iese la rândul său din discuÈ›ie. 

O prezență navală americană permanentă în România are numeroase efecte pozitive: creșterea securității în zonă; o posibilă transformare a S.N. Mangalia în centru de mentenanță pentru US Navy, în contextul în care US Navy are probleme foarte mari în asigurarea mentenanței navelor existente și construirea unora noi, situație generată de decizii stupide ale administratțiilor democrate de după 1990. Iar în audierile din Senat s-a tot ridicat problema găsirii unor facilități care să rezolve această criză, fie ele în USA sau în țări aliate. Mai mult un SN Mangalia activ pe partea militară ar putea fi punctul cheie privind dotarea flotei noastre cu nave de ultimă generație dotate cu echipamente și sisteme de top, de proveniență americană.


 ÃŽn luna decembrie 1931, etajele superioare ale impozantului imobil Ciclop din capitală au găzduit un elegant festival de modă care a culminat cu un spectacol de încheiere în data de 30 decembrie 1931.

Organizatorul a fost domnul Soare Z. Soare - regizor al Teatrului Național, cel care a supervizat inclusiv modul in care au fost dispuse standurile expoziției. La ultimul etaj al expoziției au fost amenajate estrade unde doamnele din lumea bună a capitalei puteau socializa în timp ce admirau creațiile designerilor. Evenimentul a fost deschis de un recital al maestrului pianist și compozitor Leon, fiind urmat de prelegerea doamnei Claudia Millian (o apreciată poetă a perioadei interbelice), evenimentul a continuat cu momente comice ale domnului Talianu de la Teatrul Regina Maria și evident defilarea creațiilor caselor de modă: Giselle, Delettre, Weiser, Maxim, Styl, Denise, Olimpia & Annie. Seara a fost încheiată cu două dansuri prestate de "Ten Alhambra Girls" care au prezentat produsele fabricii de tricotaje Hermes si dresurile Ady, coregrafia fiind semnată de maestrul Simion.




 ÃŽn noiembrie 1895, statul român închiriază de la compania Navigazione Generale Italiana - NGI, care era un joint venture între Societa in Accomandita Piroscafi Postali-Ignazio & Vicenzo Florio (Florio Line) È™i Rubattino, două vapoare care să opereze pe ruta ConstanÈ›a-Istanbul. ÃŽn anul 1897 unul dintre acestea este cumpărat È™i intră în serviciul SMR sub numele de Principesa Maria, fiind la vremea respectivă cel mai elegant È™i luxos pasager din Marea Neagră.


Vaporul a fost construit la începutul lui 1890 în șantierul Naval Fratelli Orlando din Livorno și a operat curse între Sicilia și Italia continentală, până în 1895 cand a fost închiriat de statul român, iar în 3 martie 1897 a fost achiziționat de către România. Nava avea o lungime de 88 de metri și o lățime de 10 metri. Viteza maximă atinsă era de 17 noduri, iar numărul de pasageri ce puteau fi găzduiți la bord era de 190.

ÃŽn 1907 nava eÈ™uează lângă Tenedos (astăzi insula Bozcaada, Turcia), este ranfluată È™i dusă în È™antierul naval pentru reparaÈ›ii, în 1909 revenind pe linia ConstanÈ›a-Istanbul.  ÃŽn septembrie 1916 este cedată Marinei Imperiale Ruse, ocazie cu care i se schimbă numele în Osvobojdenie (Eliberarea) È™i este folosită în timpul războiului ca network layer. ÃŽn mai 1918 nava este capturată de germani la Sevastopol.  Imediat după război revine în flota marinei române, este reparată È™i își recapată numele de Principesa Maria. Continuă să lege ConstanÈ›a de Istanbul până în anul 1937 când este trasă la cheu. ÃŽn 1938 este vândută È™i casată.


***

Pe 14 iunie 1935 a avut loc cel mai important voiaj din istoria navei. A adus de la Odessa rămășiÈ›ele pământeÈ™ti alte domnitorului Dimitrie Cantemir, lespezile de pe mormântul său È™i 1445 de lăzi cu o gretuate totală de 135 de tone. ÃŽn lăzi se aflau arhiva naÈ›ională a României, documente de stat È™i o mare parte din depozitul de bancnote al Băncii NaÈ›ionale a României, trimise la Moscova la începutul războiului. Presa vremii notează că piesele de artă, obiectele istorice È™i aurul nu au fost trimise de către autoritatile ruse. 

Osemintele domnitorului se aflau într-o cutie lungă de 2 metri, lată de 1 metru È™i înaltă de 25 de centimetri, îmbrăcată în pânză de sac. 

După sosirea în port, la bordul navei a avut loc o ceremonie religioasă în prezența demnitarilor publici și a înaltelor fețe bisericești.

sosirea în țară prezentată de revista Realitatea Ilustrată



 ÃŽn anii '30, arhitectul Mihai Ricci realizează o serie de planuri pentru locuinÈ›e ieftine (economice). Una dintre acestea a fost construită în cartierul Domenii.


Imobilul desfășurat pe subsol, parter și etaj era construit din cărămidă și beton armat, cu tencuială exterioară simplă și soclu placat cu cărămidă aparentă. Imobilul îmbina elemente moderniste, mediteraneene și neoromânești.

Printre facilități se numărau: încălzire centrală, ardere automată și sistem de încălzire a apei furnizat de către compania Aragaz.

Arhitectul recomandă casa pentru o familie de maxim 2 persoane.


Desfășurare funcțională:

Subsol: atelier, w.c., spălătorie, servitor, calorifer, debara.

Parter: hol, living cu dining deschise, vestibul, birou, bucătărie, cămară alimente și garaj pentru o mașină.

Etaj: un dormitor, o baie, un dressing și un budoir.








Newer Posts
Older Posts

Societatea de Cartofilie "Stella Maris"

Societatea de Cartofilie "Stella Maris"

Follow me on Facebook

Contact :

Name

Email *

Message *

Created By SoraTemplates | Distributed by GooyaabiTemplates