În 1923, la solicitarea administrației locale din Constanța, Casa Regală – mai precis Regina Maria a României – decide construirea unui palat de vară în stațiunea Mamaia, cu scopul de a crește atractivitatea și valoarea imobiliară a zonei. Lucrările sunt finalizate în 1926, în urmă cu fix 100 de ani, proiectul fiind realizat de arhitectul Mario Stoppa.

 Acesta concepe și vila adiacentă, o construcție cu minaret, care avea să fie locuită inițial de Principesa Ileana și ulterior de Principele Nicolae. După naționalizare, vila este transformată în celebrul Bar Orient, iar astăzi se află într-o stare avansată de degradare, fără minaret și sub amenințarea demolării.

Domeniul regal era organizat armonios: palatul și vila erau despărțite de o grădină botanică și o alee cu pergole, iar în stânga palatului se afla Vila Știrbey, aflată astăzi într-un proces de restaurare. 

Acest ansamblu reflecta viziunea estetică și sensibilitatea Reginei Maria, care a transformat locul într-un adevărat refugiu la malul mării.

Despre Palatul de la Mamaia, Regina Maria nota în memoriile sale:

„La Mamaia de asemenea e o căsuță care poartă pecetea mea.

Se găsește pe aceleași locuri cu o casă mult mai puternică pe care eu și regele am clădit-o pe nisipurile țărmului, întins așa kilometri și kilometri și care ne-a dat totdeauna la toți o mare bucurie.

Dar soarta nu a vrut ca regele să locuiască vreodată în această casă și să o locuiesc singură, era prea dureros. Ajunsese prea mare pentru mine, era o casă care trebuia umplută. Am dat-o atunci mamei regelui. Amintindu-mi de propria-mi dorință fierbinte să am ceva al meu, i-am menit să aibă și ea o casă netăgăduit a ei. Așa a trecut Cara Dalga în stăpânirea ei, iar eu am luat pentru mine micul adaos pe care îl pregătisem lui Mihai.

Mihai, astăzi, trăiește în palate, nu mai e băiețelul care se joacă pe un mal de mare și din clădirea de nimic am făcut o mică locuință de vis în care eu și Ileana tocmai bine loc, pentru că eu și Ileana ne împărtășim totdeauna din toate.

Iar de jur împrejurul acestei mici și stranii clădiri am desenat o grădină pardosită cu locuri mari, goale la mijloc în care am sădit strălucite petunii, o floare care ține deopotrivă la soare și vânt și la uscăciune. Urmarea a fost o bucurie a ochilor. Casa părea căzută din cer pe un covor roșu aprins. Și mireasma era așa tare că străbătea până jos la țărm și era cu noi când ne scăldam în mare.

Cara Dalga e și ea o micuță casă de vis...”

În 1933, Regina Maria se retrage în Vila Știrbey, iar palatul este vândut Flotilei de Hidroaviație, fiind folosit ca hotel și cazinou. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea este rechiziționată de armata germană și utilizată ca sediu de comandament. 

 La Cazinoul din Constanța a avut loc o seară dedicată reflecției asupra unuia dintre cele mai sensibile capitole ale istoriei recente, prilejuită de lansarea volumului semnat de Cosmin Popa – „Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu”.

Evenimentul a fost construit în jurul unei dezbateri consistente, cu tema „Cum funcționează puterea. Economia ca instrument de control în România lui Nicolae Ceaușescu”, propunând o analiză lucidă a mecanismelor prin care regimul totalitar și-a consolidat și menținut controlul asupra societății. Discuția a depășit cadrul strict istoric, deschizând perspective relevante asupra modului în care aceste structuri de putere continuă să influențeze prezentul.

Alături de autor au participat Daniel Valentin Citirigă, decan al Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța, și Gabriel Stelian Manea, director al Departamentului de Istorie și Științe Politice din aceeași universitate. Intervențiile lor au adus un plus de profunzime dezbaterii, oferind atât context academic, cât și interpretări critice asupra relației dintre economie, corupție și putere în perioada comunistă.

Într-un spațiu încărcat de simbolism precum Cazinoul din Constanța, dialogul a căpătat o dimensiune aparte, transformând lansarea de carte într-o veritabilă platformă de reflecție asupra memoriei colective și a lecțiilor istoriei. Evenimentul a demonstrat că înțelegerea trecutului rămâne esențială pentru a putea interpreta corect realitățile prezentului.

La Muzeul de Artă Constanța a avut loc vernisajul expoziției „Sinestezii vizuale”, un proiect artistic aparte semnat de Ilie Boca și Ovidiu Ungureanu, sub curatoriatul Leliei Rus-Pîrvan. Evenimentul a adus în fața publicului constănțean un dialog vizual complex, construit la intersecția dintre pictură, grafică și fotografie.

Proiectul „Sinestezii vizuale”, început în 2017 la Bacău, propune o întâlnire între două limbaje artistice distincte, dar complementare. Pe de o parte, universul pictural al lui Ilie Boca, marcat de forță expresivă și simbolism, iar pe de altă parte, demersul fotografic al lui Ovidiu Ungureanu, construit pe observație, stratificare și explorare vizuală. Rezultatul este o experiență artistică în care imaginea devine spațiu de dialog între generații, stiluri și sensibilități diferite.

 La Cazinoul din Constanța a avut loc o conferință specială organizată în parteneriat cu Art Safari, susținută de dr. Ștefania Dinu, director adjunct științific al Muzeului Național Cotroceni.. Evenimentul a completat expoziția „Ea: Regina și Marea”, aducând în prim-plan o perspectivă mai intimă și mai puțin cunoscută asupra personalității Reginei Maria, cu accent pe universul său personal, sensibil și creativ.

Conferința a depășit zona strict istorică și a conturat o imagine profund umană a Reginei Maria, punând accent pe dimensiunea romantică și pe relația sa cu spațiile pe care le-a transformat în adevărate „case de vis”. În centrul discuției s-a aflat însă Palatul Cotroceni, unul dintre cele mai importante repere ale istoriei regale românești, a cărui evoluție reflectă, în mod direct, transformările statului român.

 Astăzi, la Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I – Filiala Constanța, a fost marcată Ziua Forțelor Terestre printr-un eveniment complex dedicat tradiției și evoluției acestei arme esențiale a Armatei Române. Manifestarea a fost organizată de Asociația Culturală Dobrogea 150, în parteneriat cu muzeul militar constănțean, alături de Brigada 9 Mecanizată Mărășești.

Evenimentul, desfășurat în data de 23 aprilie – ziua în care este sărbătorit și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, protectorul spiritual al Forțelor Terestre Române – a avut în centru conferința „Tradițiile Forțelor Terestre Române (1859–2026)”, o incursiune în evoluția istorică și instituțională a acestei structuri militare fundamentale.

 Sportivii din cadrul Clubului Oyama Constanța au urcat din nou pe podium la cea de a 10-a ediție a Campionatului Open-ul Belgiei, ce a avut loc pe 18 aprilie 2026, la Charleroi, Belgia. La competiție au participat peste 150 de sportivi din diverse țări, iar lotul constănțean, format din 12 sportivi, a reușit să obțină 17 medalii și locuri fruntașe atât la competiția KATA, cât și KUMITE.

Performanțele remarcabile ale sportivilor noștri au fost rezultatul unui antrenament intens și a unei muncii asidue, caracterizate prin determinare și ambiție. Sportivii constănțeni au reușit să aducă rezultate remarcabile prin:

LOCUL I

 Pandele Nicoleta– Kata & Kumite

 Tatiuc Anastasia locul – Kata & Kumite

 Smarandache Teodor - Kumite

 Hijazi Fares- Kumite

 Cercel Cristina- Kumite

 Dobrin Stefania– Kata

LOCUL II

 Teodor Smarandache – Kata

 Cercel Cristina- Kata

 Iris Artamon - Kata & Kumite

 Hijazi Ibrahim - Kumite

 Mihai Mosoianu- Kata

 Cherim Alara- Kumite

LOCUL III

 Alexandru Mosoianu – Kata

 Cherim Alara– Kata

LOCUL IV

 Fares Hijazi - Kata

 Hijazi Ibrahim - Kata

Sensei Lidia Dobrin, președinte Club Sportiv Oyama Constanța, a subliniat importanța acestui concurs de prestigiu, afirmând că performanțele sportivilor sunt rezultatul unei munci asidue, cu antrenamente zilnice ce durează câteva ore. "Aceste rezultate excepționale sunt o dovadă a perseverenței și dedicării sportivilor noștri. Clubul Oyama se pregătește intens pentru Campionatul European de Karate Kyokushin, care va avea loc în luna mai la Varna, Bulgaria. Suntem încrezători că sportivii noștri vor continua să ne încânte cu performanțele lor și acolo.", a declarat sensei Dobrin. Echipa este antrenată de către Sensei Lidia Dobrin ( 3 dani) și Senpai Marius Burlacu ( 1 kyu). Continuăm să ne pregătim cu entuziasm pentru viitoarele competiții.

Mai multe detalii gasiti pe https://www.facebook.com/cluboyamaconstanta/ .

Astăzi, la Casa Titulescu, Fundația Europeană Titulescu a găzduit lansarea volumului „Regii României la vânătoare”, semnat de Narcis Dorin Ion, într-un eveniment care a adus împreună personalități din mediul academic, cultural și instituțional. Fundația, un reper al diplomației culturale românești, continuă astfel tradiția promovării valorilor istorice și a dialogului intelectual. În același spirit se înscrie și activitatea lui Adrian Năstase, moderatorul evenimentului, cunoscut și pentru contribuția sa culturală prin Muzeul Hărților și Cărții Vechi, o instituție unică în peisajul muzeal românesc.

Volumul lansat propune o incursiune într-un subiect mai puțin explorat al istoriei noastre: relația dintre regalitate și vânătoare. Cartea surprinde atât dimensiunea privată, cât și pe cea publică a acestui obicei aristocratic, practicat de cei patru regi ai României – Carol I al României, Ferdinand I al României, Carol al II-lea al României și Mihai I al României. Pentru aceștia, vânătoarea nu era doar un simplu hobby, ci un veritabil ritual social și politic, practicat atât pe Domeniile Coroanei, cât și pe moșiile marilor proprietari din țară.

Lucrarea evidențiază modul în care acest obicei, răspândit în întreaga Europă medievală și modernă, a contribuit în România la dezvoltarea cinegeticii și la apariția unor reședințe regale dedicate vânătorii, adevărate monumente istorice. În același timp, vânătoarea devenea un cadru informal de întâlnire între suverani, diplomați, militari și invitați de rang înalt, unde deciziile importante se conturau adesea în afara protocolului oficial.

Bogăția documentară a volumului – imagini de epocă, arhive, relatări din presa vremii și memorii – reconstituie o lume dispărută, dar esențială pentru înțelegerea mecanismelor de putere și a stilului de viață al elitei românești. Este, în același timp, o poveste despre natură, despre tradiție și despre un mod de a trăi care îmbina eleganța cu strategia.

Evenimentul i-a avut ca invitați speciali pe Ovidiu Ionescu, Mugurel Drăgănescu și Dimitrie Sturdza, care au completat prin intervențiile lor perspectiva asupra temei abordate, subliniind atât valoarea documentară a lucrării, cât și relevanța sa pentru publicul contemporan.

Lansarea de astăzi nu a fost doar o prezentare de carte, ci o invitație la redescoperirea unei epoci în care gesturile, pasiunile și întâlnirile informale ale regilor spuneau, uneori, la fel de mult ca marile decizii oficiale.

Despre Cella Serghi s-a scris mult, atât în presa tradițională, cât și în mediul online, însă povestea sa rămâne una care merită redescoperită dincolo de clișeele biografice.

Născută în 1907, la Constanța, într-o familie de vechi dobrogeni, Cella Serghi – pe numele real Cella Marcoff – a fost profund marcată de copilăria petrecută la malul mării. Atmosfera orașului, prezența constantă a mării și universul încărcat de istorie al locului au influențat decisiv sensibilitatea sa artistică. Refugiul din timpul Primului Război Mondial, care a rupt-o de acest spațiu, a lăsat urme adânci, transformând nostalgia mării într-un motiv recurent al operei sale, cel mai vizibil în romanul „Pânza de păianjen”, considerat în mare parte autobiografic.

Stabilită ulterior la București, urmează Facultatea de Drept și practică avocatura, experiență care îi oferă acces la o varietate de tipologii umane, valorificate mai târziu în scrierile sale. Debutul literar se produce în anii ’30, fiind susținut de nume importante ale literaturii române precum Camil Petrescu, Mihail Sebastian și Liviu Rebreanu. Integrează rapid cercurile literare ale epocii, frecventând mediile culturale ale revistei „Sburătorul” și publicând constant în reviste prestigioase. Opera sa, centrată adesea pe universul feminin, este apreciată pentru realismul și profunzimea psihologică a personajelor.

De-a lungul carierei, Cella Serghi își consolidează statutul de romancieră importantă, publicând volume care se bucură de succes și numeroase reeditări. Pe lângă creația originală, se remarcă și ca traducătoare, alegând autori care rezonează cu propriul său univers artistic. Scrisul său rămâne ancorat într-o viziune realistă, dar profund sensibilă, iar personajele sale feminine continuă să fascineze prin complexitate și autenticitate.

Un detaliu mai puțin cunoscut, dar extrem de valoros pentru memoria culturală locală, poate fi descoperit astăzi în Sala Donații a Muzeul de Artă Constanța, unde este expus portretul autoarei, realizat în 1941 de Magdalena Rădulescu. 

Magdalena Rădulescu, deși născută la Râmnicu Vâlcea, și-a petrecut o mare parte din copilărie la Constanța, locul unde o cunoaște pe Cella Serghi. După anii de formare artistică petrecuți în Franța – unde intră în contact inclusiv cu Constantin Brâncuși – artista revine în România în anii ’30 și se stabilește la București. Aici, relația cu Cella Serghi se reia și se transformă într-o prietenie autentică.

Cele două petreceau mult timp împreună, într-un București efervescent, în care cultura, arta și viața socială se împleteau firesc. Plimbările prin Cișmigiu, însoțite de câinii pictoriței, întâlnirile din atelier și cercul comun de prieteni conturează o imagine vie a unei epoci în care elitele culturale interacționau constant. Cella Serghi (devenită Bogdan) era perfect integrată în acest high-life bucureștean, fiind conectată atât la mediul artistic, cât și la cel de business.