Povestea noastră de Ziua Bucureștiului a continuat cu două seri magice în curtea „Nababului”, acolo unde literatura și muzica s-au întâlnit într-un dialog fermecător, ca într-un București de altădată.

Pe drept numită „Frumoasa” Zaraza ne-a încântat cu vocea sa minunată, în timp ce Iulian Băluțel a făcut adevărate minuni cu vioara, aducând în inima Capitalei toate păsările codrului.

Prima seară ne-a purtat prin Bucureștiul de altădată, în compania Doinei Ruști, autoarea unei povești sublime despre Zavaidoc și despre orașul de-a lungul timpului. Printre povești și amintiri, muzica nu putea lipsi. Zaraza, alături de colegii săi, Iulian Băluțel și Gabriel Răzvan Onilă, au evocat cele mai frumoase momente muzicale ale Bucureștiului interbelic.

A doua seară a adus o altă întâlnire specială. Poeta Georgiana Dănilă Maria a încântat publicul cu minunatele sale creații, iar seara s-a încheiat cu un moment unic și prezentat în premieră: melodiile Mariei Tănase în duet cu George Enescu.

Două seri în care literatura, muzica și memoria Bucureștiului s-au întâlnit într-un singur loc. Două seri despre orașul pe care îl iubim și despre oamenii, poveștile și cântecele care îi dau suflet. De undeva de sus,„Nababul”  zâmbește mulțumit văzând lumea care a umplut curtea palatului, o lume care încă iubește Bucureștiul de altădată.

La mulți ani, București! Felicitări Ovidiu Neacșu

Bucureștiul meu iubit a împlinit 567 de ani de la prima atestare documentară. O sărbătoare unică pentru câteva generații prin prisma celor trei numere consecutive. Prin urmare, am ales să particip la trei evenimente diferite, pe care am să le prezint în trei articole de sine stătătoare. 

Și cum să încep altfel decât cu draga mea Mița Biciclista și această zonă unică care este Amzei. În București există din loc în loc, uneori mai la vedere, alteori mai ascunse (vezi Piața Italiană), spații care sunt propriile lor universuri. Iar Amzei este un astfel de spațiu. Prins între eleganța Căii Victoriei și aglomerația bulevardului Magheru, acest loc, deși aflat în centrul vechi al Capitalei (și țin să îi mulțumesc lui Edmon Niculușcă pentru că a zis tare, clar și răspicat că Amzei face parte din centrul istoric, țin minte ce înjurături mi-am luat pe Facebook când afirmam și eu asta acum ceva timp), este o comunitate aparte. Pare a fi un mic orășel desprins din filmele franceze sau italiene ale anilor '60 sau '70, cu câteva case restaurate, cu multe case degradate, cu mici blocuri, cu piața de legume, cu micile magazine și restaurante de la parterul clădirilor, cu micile sau marile sale drame, cu povești de iubire, cu lacrimi de durere și râsete de copii. Și pentru două zile, această comunitate s-a reunit în jurul „Mesei Nesfârșite”, proiectată de artistul și designerul francez Olivier Vadrot special pentru intersecția străzilor Christian Tell și Biserica Amzei.

Și pentru că tot discutam despre filmele italiene ale deceniilor trecute, această masă va fi construită într-o nouă versiune pentru situl istoric La Santissima din Napoli, cu ocazia EDIT Napoli, târgul internațional de design, în octombrie.

Revenind, seara de sâmbătă ne-a amintit de un alt București, de dinainte de Marele Război, un București al teraselor, al barurilor și al lăutarilor adevărați. Celebra și îndrăgita Tanti Mioara și al său Taraf de la Vărbilău au adus în fața publicului vechea „muzică boierească”, cum spune chiar interpreta.

Ziua de duminică a început cu o discuție foarte serioasă despre ce înseamnă Bucureștiul vechi, dincolo de ceea ce lumea numește „Centrul Istoric”. S-a subliniat importanța unor zone precum Amzei, Cișmigiu și Magheru, dar și necesitatea investițiilor private și publice, recentul proiect de revitalizare urbană a Magherului fiind dat drept exemplu.

Din partea mea, trebuie să aplaud faptul că s-a vorbit despre modernismul care definește acest bulevard și care, din păcate, este complet ignorat de majoritatea concetățenilor noștri. Deseori vedem fațade moderniste și art deco mutilate, ușile acelea metalice superbe, adevărate opere de artă, înlocuite cu termopan ieftin etc.

Din punctul meu de vedere, poate ar trebui să adoptăm și noi sistemul american și canadian care definește „historical downtown” și „historical districts”, lucru care ne-ar permite să salvăm cât mai multe clădiri vechi. Pentru că, în ziua de azi, într-o arhitectură sterilă, ostilă, insipidă și minimalistă, un turn de birouri din București poate fi la fel de bine amplasat în Moscova, Londra, New York, Tokyo sau Abu Dhabi. Identitatea unui oraș vine din clădirile sale de epocă – calde, cu personalitate, cu suflet. Atunci când vezi Ateneul, spre exemplu, știi că ești acasă în București.

O altă temă abordată, care s-a potrivit ca unsă pe sufletul meu, a fost cea legată de cinematografele de pe Elisabeta. S-a amintit și de acest minunat proiect de restaurare a cinematografului Marconi – o luptă de 10.000.000 de euro, care sper să aibă un deznodământ fericit și în urma căreia, atunci când Cristi Mungiu ne va întâmpina la inaugurare, îmi doresc ca primul film ce va rula să fie „Cinema Paradiso”. If you know, you know.

Seara, Alberto Groșescu a trecut la platane, urmat de proiecția filmului „Un film cu o fată fermecătoare”, o producție Lucian Bratu din 1967. Curtea de la Altloc s-a dovedit neîncăpătoare pentru iubitorii de film. Cu această ocazie, cred că ne-am reamintit cu toții, cei prezenți, de ce Margareta Pâslaru a fost una dintre cele mai frumoase actrițe românce. Este o scenă acolo cu ea purtând o perucă blondă, lungă (filmul este alb-negru), și o rochie mulată, cu un decolteu generos. Pot spune cu mâna pe inimă că, în acel moment, toți bărbații din audiență am amuțit.

La mulți ani, București! Felicitări ARCEN, Alberto Groșescu , Edmond și Andreea Apostu!

 La Palatul Cantacuzino a avut loc lansarea volumului-eveniment „Ecaterina Caradja Cantacuzino – O autobiografie”, o apariție editorială cu o puternică valoare documentară și istorică. Publicată de Editura Litera, în colaborare cu Asociația Caradja Cantacuzino, cartea este tradusă pentru prima dată în limba română și reprezintă un gest de recuperare a memoriei unei femei care a traversat aproape un secol de istorie românească și europeană.

Povestea Ecaterinei Caradja Cantacuzino este una care pare desprinsă dintr-un film: copilărie, două războaie mondiale, curaj, filantropie, exil și întoarcerea acasă. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, prințesa a devenit cunoscută drept „Îngerul din Ploiești”, după ce a contribuit la salvarea și sprijinirea a peste 1.000 de aviatori americani. O mare parte din viața sa a fost dedicată, de asemenea, copiilor orfani. Iar povestea ei avea să se intersecteze, aproape de finalul vieții, și cu cea a unei alte figuri celebre: Michael Jackson. În timpul vizitei sale la București, artistul a cerut în mod special să o întâlnească pe Ecaterina Caradja Cantacuzino, o întâlnire care spune, poate mai mult decât orice, cât de departe ajunsese faima poveștii și a faptelor „Îngerului din Ploiești”.

Toate fondurile provenite din drepturile de autor vor fi folosite pentru restaurarea Conacului Ecaterinei Caradja de la Nedelea, județul Prahova, și transformarea acestuia în muzeu. Astfel, o carte despre memorie devine, în același timp, un instrument pentru salvarea patrimoniului. O poveste tipărită poate contribui la recuperarea unui loc, iar locul poate păstra mai departe povestea.

Lansarea a avut loc chiar în Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, locul în care Ecaterina a trăit până la căsătoria cu Constantin Caradja. Palatul este legat de numele celebrului Gheorghe Grigore Cantacuzino, „Nababul”, una dintre cele mai importante personalități ale Bucureștiului de la începutul secolului XX. Iar spațiul în care s-a desfășurat evenimentul, Grădina Nababului, a oferit serii un decor pe măsura poveștii.

Despre volum, despre viața Ecaterinei Caradja Cantacuzino și despre moștenirea pe care a lăsat-o au vorbit Academician Georgeta Filitti, Damian Anfile, Ovidiu Neacșu și Max Caradja Johnson, într-o întâlnire moderată de Ioana Bâldea Constantinescu. Evenimentul s-a bucurat și de prezența Prințesei Brianna Thea Caradja, care a adus un plus de emoție și continuitate unei seri dedicate memoriei familiei Caradja și recuperării unei povești importante pentru istoria României.

Seara s-a încheiat cu un minirecital susținut de Frumoasa Zaraza, care ne-a purtat, prin muzică, în atmosfera Bucureștiului interbelic. Pentru câteva zeci de minute, grădina a redevenit decorul unei epoci elegante și pline de farmec.

Iar pentru cei care vor să descopere povestea Ecaterinei Caradja Cantacuzino, volumul „O autobiografie” va putea fi găsit în librării începând cu 25 septembrie.

 Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu a găzduit, la începutul acestei săptămâni, o vizită importantă din perspectiva cooperării româno-americane: Scott Lacy, Professional Staff Member în cadrul Comitetului pentru Relații Externe al Senatului Statelor Unite, s-a întâlnit cu liderii și militarii americani aflați în bază. 

Vizita, desfășurată pe 8 septembrie 2026, a avut ca obiectiv familiarizarea directă cu operațiunile desfășurate la Mihail Kogălniceanu, dialogul cu personalul militar și înțelegerea eforturilor dedicate pregătirii și capacității de reacție pentru misiuni. În cadrul întâlnirilor, Scott Lacy a discutat inclusiv cu colonelul Steven Overby, comandantul Area Support Group–Black Sea.

Importanța vizitei trebuie privită și prin prisma poziției pe care Scott Lacy o ocupă în structurile Senatului american. Comitetul pentru Relații Externe este unul dintre principalele organisme ale Congresului SUA în ceea ce privește politica externă, relațiile internaționale și cooperarea de securitate, inclusiv relațiile Statelor Unite cu aliații europeni și NATO. Prezența unui expert al acestui comitet la Mihail Kogălniceanu oferă, astfel, o perspectivă directă asupra rolului pe care baza îl are în arhitectura de securitate de pe flancul estic al NATO și asupra nivelului de pregătire și cooperare militară din România.

Pentru Baza Mihail Kogălniceanu, asemenea vizite înseamnă o conexiune directă cu structurile politice și de securitate de la Washington și o oportunitate de a prezenta, la fața locului, realitățile operaționale, nevoile și evoluția infrastructurii militare. Mai larg, vizita reprezintă un nou semnal al importanței pe care parteneriatul strategic România–Statele Unite și cooperarea în cadrul NATO o au pentru securitatea regiunii Mării Negre. Mihail Kogălniceanu nu este doar o bază militară importantă pentru România, ci și un punct esențial al prezenței și cooperării americane pe flancul estic al Alianței.

Duminică, 6 septembrie, Muzeul de Sculptură „Ion Jalea” din Constanța a găzduit vernisajul expoziției „Interstiții”, un proiect colectiv care reunește lucrările a unsprezece artiști, absolvenți ai programului de master Studii Interdisciplinare în Artele Vizuale din cadrul Facultății de Arte a Universității „Ovidius” din Constanța.

Expoziția, curatoriată de conf. univ. dr. Alexandru Șerbănescu, aduce împreună lucrări semnate de Lucian Asaftei, Andra Bicǎ, Irina Cojocaru, Gabriela Florea, Alina Ionescu-Mihai, Bianca Martin, Alexandra Militaru, Alina Miloș, Andreea Necula, Lucia Niculescu și Ramona Popescu.

„Interstiții” pornește de la ideea acelor spații de trecere și de întâlnire în care limitele dintre lucruri devin mai puțin rigide. Interstițiul devine astfel un teritoriu al transformării, în care ideile se suprapun, mediile se intersectează, iar experiențele personale capătă noi forme de expresie.

În cadrul expoziției, pictura, grafica, tehnicile mixte și mozaicul construiesc un dialog între practici și sensibilități diferite. Fiecare lucrare își păstrează identitatea proprie, dar, privite împreună, lucrările creează o rețea de relații vizuale și conceptuale.

Întâlnirea dintre figurativ și abstract, material și idee, gest și structură, tradiție și experiment transformă spațiul expozițional într-un loc al dialogului. Diferențele dintre limbajele artistice nu devin bariere, ci puncte de conexiune.

Vernisajul a marcat, totodată, un moment important pentru artiștii participanți: trecerea de la etapa formării academice către afirmarea unor identități artistice proprii. În acest sens, „Interstiții” poate fi privită ca o hartă a unor parcursuri aflate în transformare, în care cercetarea, experimentul și practica artistică se întâlnesc.

Expoziția poate fi vizitată la Muzeul de Sculptură „Ion Jalea”, din Strada Arhiepiscopiei nr. 26, în perioada 6–20 septembrie 2026.

Sâmbătă, 5 septembrie, Muzeul de Artă Constanța a deschis expoziția de pictură, ceramică și instalație „La adăpostul gândului. Structuri exterioare vs refugiu interior”, semnată de artistul Florentin Sîrbu.

Expoziția pornește de la o imagine aparent familiară și protectoare: cuibul. Artistul renunță însă la dimensiunea sa idilică și îl transformă într-o reflecție asupra refugierii, protecției și limitelor pe care ni le construim.

Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” din Constanța a găzduit, vineri, 4 septembrie, două evenimente culturale desfășurate în aceeași zi, reunind iubitori ai patrimoniului dobrogean, bibliotecari, cercetători, scriitori și tineri pasionați de literatură.

Primul moment al zilei a fost dedicat Zilelor Europene ale Patrimoniului, prin vernisajul expoziției și masa rotundă „Patrimoniul cultural dobrogean”. Evenimentul, organizat de Biroul Bibliografic al bibliotecii în colaborare cu membrii Cenaclului literar al BJC – „Cenaclul Nicoletei”, a oferit prilejul unei discuții despre valorile culturale ale Dobrogei, despre memoria locului și despre rolul instituțiilor de cultură în păstrarea și transmiterea patrimoniului. La dezbatere au participat avocatul și scriitoarea Anca-Iulia Beidac, bibliotecarii Irina Didea și Doina Moșoiu, precum și bibliografii dr. Anca Angela Dobre și dr. Luminița Stelian. Întâlnirea a fost moderată de dr. Amelia Stănescu, managerul Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța.

Tot în aceeași zi s-a desfășurat și cea de-a XI-a ședință a Cenaclului literar al bibliotecii, cunoscut și sub numele de „Cenaclul Nicoletei”, un proiect coordonat de tânăra Nicoleta Popa și dedicat stimulării creației literare în rândul tinerilor constănțeni. Invitata întâlnirii a fost poeta timișoreană Anca-Iulia Beidac, care a prezentat publicului versuri din cel mai recent volum al său, „Amare”, apărut la prestigioasa Editură Junimea din Iași.

Dialogul cu tinerii nu s-a rezumat la lectură. A fost o întâlnire despre inspirație și documentare, despre relația dintre viața de zi cu zi și creația literară, despre lectură, scris și mecanismele procesului artistic. Experiența unei autoare consacrate a devenit astfel un punct de plecare pentru întrebările și curiozitățile celor aflați la început de drum.

 „Marea care vindecă” este prima lucrare amplă care urmărește, într-o abordare interdisciplinară, felul în care băile de mare, băile de soare și talasoterapia au contribuit la transformarea litoralului românesc într-un spațiu dedicat sănătății și stării de bine, încă de la începutul secolului XX.

Autoarele reconstruiesc evoluția culturii terapeutice a mării, de la primele recomandări medicale privind cura marină și dezvoltarea stațiunilor balneare până la cercetările contemporane referitoare la efectele mediului marin asupra organismului și psihicului uman.

Structurată în șase mari părți, lucrarea urmărește povestea litoralului românesc de la primele civilizații ale Pontului Euxin până la dezvoltarea stațiunilor moderne și cercetările actuale dedicate conceptului de „Blue Space”.

Un rol important în realizarea volumului l-a avut Organizația de Management al Destinației Mamaia–Constanța, partener al proiectului editorial, care a pus la dispoziția autoarelor materiale documentare, imagini și resurse de patrimoniu, unele dintre acestea fiind prezentate publicului pentru prima dată.

„Marea care vindecă” este o incursiune în istoria relației dintre oameni și mare și o invitație de a redescoperi litoralul românesc prin prisma medicinei, patrimoniului, istoriei și științei.

Iar lansarea, pe acoperișul Hotelului Parc din Mamaia, cu marea în apropiere și litoralul în fața ochilor, nu putea avea un decor mai potrivit pentru o carte care vorbește tocmai despre puterea mării de a vindeca.