În anul 1937, la Brașov, se inaugura noul sediu regional al Oficiului Național de Turism. Era un pas important pentru un oraș care începea să se definească tot mai clar ca destinație turistică. Biroul funcționa la parterul primăriei și avea o misiune amplă: promovarea regiunii, organizarea și supravegherea evenimentelor turistice și, în general, coordonarea dezvoltării infrastructurii din zonă.
Un an mai târziu, în 1938, Oficiul Național de Turism publica date care ne arată cât de accesibil devenise Brașovul. Drumul din București dura aproximativ patru ore cu trenul și doar trei ore cu automobilul, un timp considerat foarte bun pentru acea perioadă.
Tot în 1938, autoritățile locale au investit serios în orientarea turiștilor. La toate ieșirile din oraș au fost amplasate noi indicatoare rutiere și turistice, poziționate la cincizeci de metri înaintea bifurcațiilor. Pentru pietoni au fost montate hărți pe traseele spre Tâmpa, Poiana Brașov și Postăvaru, cu panouri numerotate și serpentine marcate clar, pentru a face drumețiile mai sigure și mai ușor de parcurs.
În același timp, Oficiul Local de Turism, rezultat din asocierea Oficiului Național de Turism, a direcției de turism a primăriei și a organizațiilor private, introducea un nou regulament pentru construcțiile rezidențiale din Poiana Brașov, Timiș, Noua și alte stațiuni din jurul orașului. Scopul era păstrarea caracterului specific al acestor zone: stilul arhitectural, proporția dintre suprafața construită și cea totală, înălțimea gardurilor și alte detalii erau atent reglementate.
Legătura dintre oraș și Poiana Brașov se făcea pe un drum în serpentine, bine întreținut, iar din Piața Unirii până în centrul stațiunii circulau autobuze ale companiei de transport public pe tot parcursul anului. Accesul facil devenea astfel un argument în plus pentru dezvoltarea turismului montan.
Mândria stațiunii era pârtia Sulinar. Inaugurată în 1938, aceasta avea o lungime de două mii patru sute de metri, o lățime cuprinsă între opt și cincisprezece metri, o înclinare de treizeci la sută și o diferență de nivel de șapte sute cincizeci de metri. Era una dintre cele mai impresionante pârtii din România acelor ani.
Tot atunci au început și lucrările la șoseaua de nouă kilometri care lega Poiana Brașov de pârtia de schi „Familiara”, situată pe Cristianul Mare. Drumul avea o lățime de șase metri și aceeași diferență de nivel de șapte sute cincizeci de metri, consolidând poziția Brașovului ca un centru turistic modern, pregătit să concureze cu marile stațiuni montane ale Europei.
