La doar câțiva kilometri de Constanța, pe drumul spre Valu lui Traian, se află ruinele unei clădiri care amintește de o epocă în care litoralul dobrogean nu însemna doar stațiuni și hoteluri, ci și refugii elegante pentru elitele României interbelice. Este vorba despre „Villa Anna-Maria”, cunoscută de localnici și sub numele de Vila Duduca, una dintre numeroasele reședințe de vară construite în jurul Constanței de familii înstărite care căutau liniștea mării departe de agitația urbană.

Cu mare bucurie am asistat astăzi la revenirea evenimentelor de fashion de top în orașul de la malul mării.  „Parada Regală”, un mix excelent între artele plastice și fashion – iar aici îmi permit să afirm cu tărie că designul vestimentar este artă și creație în adevăratul sens al cuvântului – mi-a trezit nostalgia unei perioade în care Mamaia devenise un adevărat univers al modei internaționale. Pentru cei care au trăit acei ani, este imposibil să nu își amintească de spectaculoasele festivaluri Fashion TV, de eleganța evenimentelor „Moda e Musica Sotto le Stelle” sau de show-urile memorabile organizate de Cătălin Botezatu la IAKI și Bamboo. Era perioada în care litoralul românesc atrăgea creatori, modele și invitați din întreaga lume, iar Constanța era prezentă pe harta marilor evenimente de profil.

În acest context, „Parada Regală”, organizată de Muzeul de Artă Constanța în cadrul proiectului „Muzeul ca școală a viitorului”, a reprezentat o demonstrație a faptului că talentul, eleganța și creativitatea continuă să existe și să inspire noile generații. Costumele realizate de elevii Secției Modă a Colegiului Național de Arte „Regina Maria”, coordonați de profesorul Lia Opriș, au adus în fața publicului reinterpretări moderne ale rafinamentului regal, într-un dialog armonios între tradiție și contemporaneitate.

 Joi, 18 iunie 2026, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a găzduit lansarea volumului „Uciși, dar neînfrânți. Generali români victime ale închisorilor comuniste”, semnat de colonelul în rezervă Remus Macovei. Evenimentul a reunit istorici, cercetători, specialiști și iubitori ai istoriei recente, oferind un moment de reflecție asupra destinelor unor personalități militare care au servit România cu devotament și care au devenit victime ale represiunii comuniste.

În cadrul manifestării au intervenit dr. Aurel Mototolea, șef al Secției Muzeografie și Muzee Locale din cadrul MINAC, dr. Laura Cornea, membru al Colegiului CNSAS, profesorul universitar dr. Marian Cojoc și autorul lucrării, colonelul (r) Remus Macovei. Discursurile au evidențiat importanța recuperării memoriei istorice și necesitatea de a cunoaște adevărul despre una dintre cele mai dramatice perioade din istoria României.

Prin această lucrare, Remus Macovei aduce în atenția publicului poveștile unor generali ai României Regale care și-au servit țara cu onoare, credință și loialitate, dar care au fost persecutați, întemnițați și omorâți în temnițele comuniste. Sunt destine care vorbesc despre sacrificiu, demnitate și dragoste de țară, într-o perioadă în care valorile și elitele României au fost sistematic atacate și distruse.

Astfel de volume reprezintă acte de recuperare a memoriei naționale și forme de respect față de cei care au contribuit la construirea României moderne. Nu avem dreptul să uităm acești oameni și nici suferințele îndurate de cei care au rămas fideli jurământului față de țară, chiar și atunci când libertatea le-a fost răpită.

Memoria celor persecutați de regimul comunist trebuie păstrată vie din respect pentru adevăr și pentru generațiile care au plătit un preț enorm pentru valorile în care au crezut. Numai cunoscând aceste istorii putem înțelege pe deplin trecutul și putem construi un viitor bazat pe libertate, demnitate și responsabilitate.

 În luna în care natura înflorește și își dăruiește deplin frumusețea, arta a fost cea care a completat acest tablou al emoției și sensibilității. La Biblioteca Județeană „I.N. Roman” Constanța a avut loc vernisajul expoziției „Chipuri și stări în universul culorilor”, un eveniment care a invitat publicul să pătrundă în lumea trăirilor interioare, acolo unde fiecare nuanță devine o expresie a sufletului.

Expoziția a fost realizată de membrii expozanți ai Careului Artelor „Amfora”, sub coordonarea președintelui Nynna Vizireanu, și a fost vernisată de domnul profesor Năstase Leonte, membru UAPR. În cadrul evenimentului, cei 46 de artiști amforiști au prezentat lucrări care explorează expresivitatea chipului uman și bogăția emoțiilor, într-o paletă cromatică plină de vibrație, pasiune și sensibilitate artistică.

După o seară desprinsă parcă din filmele anilor '60, cu acțiunea plasată pe Coasta de Azur, petrecută la cea de-a patra ediție a balului La Maison Nocturne – „Le Grand Soir d’Été”, care a încheiat prima serie a acestor evenimente elegante ce au readus ritualul balului în inima Bucureștiului, dimineața m-a readus în lumea concretă a proiectelor care schimbă fața orașului.

De la atmosfera de șampanie, muzică și nostalgie, am ajuns direct pe șantierul unui alt proiect remarcabil în care sunt implicați Edmond Niculușcă și ARCEN. După succesul restaurării Casei Mița Biciclista, devenită astăzi unul dintre simbolurile revitalizării patrimoniului bucureștean, atenția se îndreaptă acum către fostul cinematograf Marconi de pe Calea Griviței.

Ieri, la Muzeul Național de Istorie a României, a avut loc conferința de presă și vernisajul micro-expoziției „Recuperarea trecutului. Un nou caz de succes privind patrimoniul cultural național al României – 3 brățări preistorice din aur”, un eveniment care marchează o nouă reușită în eforturile de protejare și recuperare a patrimoniului cultural românesc.

Expoziția prezintă în premieră un lot compus din trei brățări preistorice din aur, readuse în România după un proces complex care a durat mai bine de cinci ani. Artefactele au fost identificate inițial la o casă de licitații din Monaco și ulterior sechestrate în Belgia, în urma colaborării dintre instituțiile române și partenerii internaționali implicați în combaterea traficului ilegal de bunuri culturale.

Potrivit specialiștilor, obiectele au fost braconate arheologic și au părăsit ilegal teritoriul României în perioada 2018–2019. Cele trei brățări masive din aur, bogat decorate, datează de la sfârșitul Epocii Bronzului și începutul primei Epoci a Fierului, în jurul anului 1150 î.Hr., reprezentând piese de o valoare istorică și culturală excepțională.

Clasate oficial în patrimoniul cultural național în anul 2025, artefactele fac acum parte din colecțiile Muzeului Național de Istorie a României și sunt prezentate publicului pentru prima dată cu ocazia Zilelor Europene ale Arheologiei 2026. Expoziția poate fi vizitată până la data de 12 iulie 2026, oferind publicului șansa de a descoperi o parte importantă a istoriei și identității culturale a României.

Muzeul Național de Istorie a României și Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității - CNSAS anunță vernisarea expoziției A.REST 1989 – Arhiva video a Securității, 𝐦𝐚𝐫𝐭̦𝐢, 𝟏𝟔 𝐢𝐮𝐧𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟔, 𝐥𝐚 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟕:𝟎𝟎, la sediul MNIR (Calea Victoriei, nr. 12). 

Expoziția reconstituie universul cercetărilor penale ale Securității din 1989, anchetele și unitatea de arest, făcând publice, pentru prima oară, înregistrări operative audio-video din timpul interogatoriilor și din celule.

De asemenea, vor fi expuse, pentru prima oară în România, artefacte originale din Arestul Securității și corpuri delicte. Unul dintre ele este tiparnița cu care grupul din jurul lui Petre Mihai Băcanu a tipărit ziarul clandestin „România”, confiscată de Securitate în noaptea de 24 ianuarie 1989, recuperată și adusă special în țară în 14 aprilie 2026, după mai bine de 27 de ani, cu ocazia acestei expoziții.

Cu prilejul vernisajului va fi lansat și un website (www.arestulsecuritatii.ro) gândit ca o platformă de studiu, care adună istorii, cazuri, documente, înregistrări audio-video operative și interviuri luate fostelor victime ale Securității.

Natura represiunii Securității (poliția politică a Partidului Comunist Român) va fi, astfel, mai bine cunoscută prin intermediul mijloacelor directe, intruzive, folosite de ofițeri pentru supravegherea atentă a victimelor și controlul deplin al acțiunii penale. În lumea „justiției” Securității, reținuții sau arestații erau simpli prizonieri, captivi în labirintul operativ al construcției culpabilității. Pentru statul totalitar, vinovăția era un dat. Securitatea își izola victimele în secret, fără înștiințarea familiilor sau apropiaților, fără ca locul reținerii să fie cunoscut public. Mult timp, instituția secretului a protejat opresorii și imaginea edulcorată a autocrației.

A.REST 1989 restituie publicului spațiul celulelor și al anchetelor, identitatea victimelor și practicile Direcției Cercetări Penale a Securității. 

Proiectul nostru nu înseamnă doar recuperarea unei istorii niciodată văzute sau auzite, ci și un avertisment, pentru o istorie care a fost mult timp negată, falsificată sau minimalizată de foștii ofițeri implicați, dar și relativizată, uitată sau distorsionată în strategiile de dezinformare și manipulare publică legate de comunismul târziu. 

Singura putere legitimă rămâne cea a adevărului, cultivat într-o societate democratică.

Expoziția este deschisă până pe data de 20 septembrie 2026 și poate fi vizitată de miercuri până duminică în intervalul orar 10:00 – 18:00 (ultimul acces la 17:15).

***

Parteneri instituționali: Ministerul Afacerilor Interne, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Serviciul de Telecomunicații Speciale

Parteneri media: AGERPRES; TVR; DIGI24; Radio România, Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio România București fm, Radio România International; RFI France Médias Monde; Rock fm; Scena9; Igloo; PressOne; Spotmedia.ro; Media Quality; Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Prima History, Cinemaraton

Echipa proiectului: 

CNSAS: 

Oana Demetriade (curator)

Mihai Demetriade (curator)

Echipa MNIR:

Cornel Constantin Ilie (curator)

Oana Ilie 

Cristina Păiușan 

Marius Neculae

Adela Stan 

Cristina Moisescu 

Pompilia Dozsa

Ionel Ene 

Specialist comunicare: Simona Gabriela Noapteș (Igloo Media)

Concept, design: Igloo Associated Architects: arh. Bruno Andreșoiu, arh. Oana Radu

Design grafic: Arh. Doriana Mărășoiu

Multimedia: Ștefan Schultz

Producție: Atelier Mob SRL: arh. Ovidiu Niculică

Realizare website: Valentin Ungureanu

Expoziția Internațională de la Barcelona din 1929 a fost unul dintre acele evenimente care au schimbat definitiv felul în care orașele europene își imaginau modernitatea. Desfășurată pe versantul muntelui Montjuïc, expoziția a transformat o zonă periferică într-un adevărat laborator urban, unde arhitectura, tehnologia și politica s-au întâlnit într-un spectacol al progresului. Barcelona nu mai voia să fie doar un oraș mediteranean elegant, ci o metropolă modernă, capabilă să concureze cu marile capitale ale Europei. 

Planificarea expoziției a fost strâns legată de un amplu program de modernizare urbană. Au fost amenajate piețe, bulevarde și infrastructuri noi, iar Montjuïc a devenit centrul unei transformări spectaculoase. Spațiul expozițional a reunit pavilioane naționale, construcții temporare și monumente permanente, multe dintre ele devenind ulterior simboluri ale orașului. În acest context, expoziția a funcționat ca o vitrină a stilurilor arhitecturale emergente, de la clasicismul reinterpretat până la modernismul radical.

Unul dintre cele mai impresionante elemente ale expoziției a fost ansamblul monumental de pe axa Plaça d’Espanya – Palau Nacional. Fântâna Magică, iluminată și coregrafiată, a devenit rapid un simbol al spectacolului tehnologic al epocii, iar Palatul Național domina vizual întreaga scenografie urbană. În același timp, expoziția a introdus în Spania ideile avangardei internaționale, inclusiv raționalismul arhitectural, care începea să înlocuiască limbajele decorative tradiționale.

Pavilionul German, proiectat de Ludwig Mies van der Rohe, a reprezentat poate cea mai pură expresie a modernismului expoziției. Structura sa minimalistă, bazată pe planuri fluide și materiale precum marmura și sticla, a devenit ulterior un reper fundamental al arhitecturii secolului XX. Deși a fost o construcție temporară, impactul său a depășit cu mult durata evenimentului, influențând generații întregi de arhitecți și definind ideea de spațiu modern.

Pavilionul României, realizat de arhitectul Duiliu Marcu, a adus în acest peisaj internațional o notă distinctă de identitate națională reinterpretată modern. Proiectul său a îmbinat elemente inspirate din arhitectura tradițională românească cu un limbaj compozițional sobru, specific începutului de modernism interbelic. Prin proporții echilibrate și o expresie decorativă discretă, pavilionul a reflectat dorința României de a se prezenta ca un stat european modern, dar ancorat în propriile rădăcini culturale.

La finalul expoziției, Barcelona nu a rămas aceeași. Deși multe construcții au fost gândite inițial ca temporare, impactul lor a fost definitiv, iar Montjuïc a devenit un peisaj urban emblematic. Expoziția din 1929 nu a fost doar un eveniment cultural, ci un moment de cotitură în istoria orașului, în care arhitectura a devenit instrument de imagine, identitate și ambiție politică.