În această seară, lumea a devenit mai săracă. A plecat dintre noi Chuck Norris, la 86 de ani. Pentru mulți, a fost un actor. Pentru și mai mulți, un simbol. Pentru noi, cei care am crescut în fostul bloc estic, a fost mai mult decât atât – a fost o fereastră către o lume în care binele învinge, în care curajul nu este negociabil și în care America era farul care lumina întunericul.

Chuck Norris nu a fost doar un star de acțiune. A fost un patriot în adevăratul sens al cuvântului. Și-a iubit țara fără rezerve, a susținut armata americană, a respectat uniforma și pe cei care o poartă. Într-o lume în care valorile se relativizează, el a rămas constant – credincios ideii că există bine și rău, și că datoria omului este să lupte pentru ceea ce este drept.

Pentru generația noastră, filmele produse de Cannon au fost mai mult decât divertisment. Au fost lecții. Lecții despre onoare, sacrificiu și libertate. Noi, copiii anilor ’80 și ’90 din Europa de Est, am crescut cu aceste povești ca pe niște adevăruri absolute. Într-o perioadă în care realitatea din jurul nostru era cenușie și lipsită de speranță, pe ecran apăreau eroii – real Americans, real men. Arnold. Stallone. Dudikoff. Și, desigur, Chuck Norris. A fost un far în întunericul anilor '80 și '90. Crescuți sub comunism, cu mințile pline de propagandă și frică, noi am descoperit prin casete video piratate, prin televizoare alb-negru sau prin proiecții clandestine, și mai târziu prin cablu TV, o lume în care valorile contau. Era epoca Reagan, epoca în care credeam cu tărie că americanii vor veni mereu să salveze lumea. Că binele triumfă, că adevărul și libertatea merită orice sacrificiu. Și Chuck Norris era întruchiparea acelui crez: un bărbat adevărat, un patriot devotat, un fost militar care nu negocia cu răul, ci îl distrugea cu pumnii, cu armele și cu voința de fier.

Ei erau imaginea unei lumi în care americanii erau “the good guys”. Cei care veneau și salvau lumea. Cei care nu dădeau înapoi. Cei care luptau până la capăt.

Chuck Norris ne-a făcut să visăm. Să visăm că într-o zi vom fi ca el. Că vom avea puterea să luptăm pentru adevăr. Că vom avea curajul să spunem „nu” răului. Că vom deveni puternici – nu doar în trup, ci și în caracter. Copii fiind, visam la mușchii lui, la loviturile lui, la disciplina lui de luptător de arte marțiale. Dar, fără să știm, visam și la ceva mai profund: la o lume dreaptă.

În dimineața zilei de 20 martie 2026, în Constanța, sala de evenimente de la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” a devenit locul unei întâlniri speciale dedicate operei lui Publius Ovidius Naso. Începând cu ora 10:00, publicul prezent a asistat la o manifestare culturală complexă, în care dialogul, lectura și recuperarea patrimoniului s-au împletit armonios.

Constanța se pregătește să găzduiască un eveniment cultural inedit: expoziția „Partituri muzicale din perioada regală”, organizată de Asociația Filateliștilor „Tomis” Constanța și Asociația Culturală „Dobrogea 150”, cu sprijinul Centrului Cultural Județean „Teodor T. Burada”.

În perioada 24–29 martie 2026, la Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin”, vizitatorii vor putea admira partituri tipărite între sfârșitul secolului XIX și perioada interbelică. Colecția include valsuri, marșuri, tango-uri și romanțe, multe dintre ele dedicate Casei Regale a României și Armatei Române, cu coperte ilustrate prin litografii rare, de o valoare artistică deosebită.

Printre lucrările expuse se numără partiturile compuse la Constanța, inclusiv creații ale fanfarei Regimentului 34 Constanța, care timp de peste 50 de ani a încântat publicul prin concertele de la Cazinoul din Constanța și din stațiunea Mamaia. De asemenea, colecția cuprinde lucrări ale pianistului interbelic Gogu Bottea, recunoscut la nivel național pentru contribuția sa la viața muzicală constănțeană.

Vernisajul expoziției este programat miercuri, 25 martie 2026, la ora 18:00, și va fi însoțit de un recital de pian susținut de dr. Andreea Bratu, pianist concertist și lector universitar. Aceasta va interpreta lucrări din repertoriul epocii folosind chiar partiturile expuse, readucând la viață sonoritățile vremurilor regale. Printre piesele programate se numără Lady Hamilton; Zinica Valse; Numai cu tine; Cântă, marinare; Mausoleul Mihai Viteazul și Aida Tango.

Expoziția pune în valoare rolul muzicii în viața culturală și ceremonială a României regale și marchează simbolic Ziua Internațională a Pianului, sărbătorită anual pe 29 martie. Partiturile provin din colecția privată a lui Anghel Georgian, oferind publicului șansa de a explora patrimoniul muzical al epocii regale.

Detalii eveniment:

• Locație: Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin”

• Perioada: 24–29 martie 2026

• Vernisaj: 25 martie 2026, ora 18:00

• Organizatori: Asociația Filateliștilor „Tomis” Constanța și Asociația Culturală „Dobrogea 150”

• Partener: Centrul Cultural Județean „Teodor T. Burada”

Înaintea apariției sanatoriilor T.B.C. moderne din anii '30, primele instalații medicale pentru prevenția și tratarea acestei boli erau structuri din lemn, realizaute într-o elegantă arhitectură victoriană (după primul război mondial, în zonele maritime din Europa și America de Nord a fost un curent revival al stilului victorian, fie că vorbim de baze de tratament, hoteluri, cazinouri sau piers).

Revenind în România, un astfel de pavilion construit și adminsitrat de C.T.C. a fost edificat la ieșirea din stațiunea Băile Movilă (mai apoi, în anii '30 Carmen Sylva, astăzi, Eforie Sud) spre stațiunea Techirghiol Plajă (demolată integral în perioada comunistă).

 Vara anului 1935 aducea în București o lumină caldă și o efervescență culturală aparte. Capitala trăia între eleganța interbelică și pulsația modernității, iar arta devenea tot mai mult un limbaj al identității. În acest decor, expoziția „Contemporanul”, găzduită la Sala Mozart, atrăgea nu doar artiști și critici, ci și figuri simbolice ale națiunii.

Într-o zi de vară, printre tablourile atent așezate și sculpturile dispuse cu grijă, își face apariția Regina Maria a României. Prezența sa nu era doar un gest protocolar, ci o continuare firească a pasiunii ei pentru artă și pentru spiritul creator românesc. Îmbrăcată elegant, dar fără ostentație, regina pășea cu interes autentic, oprindu-se în fața fiecărei lucrări ca și cum ar fi purtat un dialog tăcut cu artistul.

Atmosfera din sală era una de respect și emoție reținută. Cei prezenți – artiști, organizatori, membri ai elitei culturale – își ajustau discret poziția, conștienți că momentul avea o greutate aparte. Nu era doar o vizită regală, ci o validare a unei generații artistice care încerca să definească prezentul și să anticipeze viitorul.

Un bust expus în centrul sălii pare să capteze atenția suveranei. Privirea ei, atentă și caldă, trădează o familiaritate cu arta plastică și o sensibilitate cultivată în ani de contact cu marile curente europene. Regina nu privea arta ca pe un simplu decor al elitei, ci ca pe o expresie vie a sufletului național – o punte între tradiție și modernitate.

Expoziția „Contemporanul” nu era doar o adunare de lucrări, ci o declarație. Într-o Europă aflată între două războaie, artiștii români căutau un limbaj propriu, iar sprijinul moral al unor figuri precum Regina Maria oferea legitimitate și curaj. Vizita ei transforma acel eveniment într-un reper, într-o zi care avea să rămână în memoria celor prezenți.

Privind astăzi imaginea acelui moment, simțim nu doar distanța timpului, ci și o apropiere neașteptată. Este o scenă în care istoria, arta și destinul se întâlnesc într-un spațiu restrâns, dar încărcat de semnificații. Vara lui 1935 nu a fost doar un anotimp – a fost o clipă de echilibru între trecut și viitor, surprinsă într-o sală de expoziție din inima Bucureștiului.

Marea Neagră nu a fost doar un loc de refugiu pentru Regina Maria a României, ci o adevărată sursă de inspirație care i-a modelat profund viziunea artistică. În expoziția „Ea: Regina și Marea”, organizată de  Art Safari și deschisă în această seară, în superbul Cazino din Constanța, publicul are ocazia să redescopere acest univers sensibil și rafinat, construit din obiecte de patrimoniu, picturi florale și piese de mobilier care definesc estetica regalității românești.

Transformarea Bulevardul Dimitrie Pompeiu nu mai este doar o promisiune, ci începe să devină realitate. Procedurile de expropriere au fost deja aprobate încă de săptămâna trecută, deschizând drumul unuia dintre cele mai așteptate proiecte de infrastructură urbană din nordul Capitalei.

 Documentația pentru licitația construirii unui nou drum de legătură între Autostrada Bucureștiului A0 și viitorul Terminal 2 al Aeroportului Internațional Henri Coandă a fost transmisă spre validare, marcând încă un pas important în modernizarea infrastructurii din jurul Capitalei. Proiectul vine ca o continuare firească a eforturilor de a dezvolta conectivitatea intermodală în jurul celui mai important aeroport al României și de a pregăti terenul pentru extinderea acestuia.

Noua arteră rutieră nu este gândită doar pentru pasageri, ci și pentru eficientizarea transportului de mărfuri, în special în zona cargo, care va deveni tot mai relevantă odată cu dezvoltarea viitorului Terminal 2. Practic, infrastructura începe să anticipeze nevoile viitoare, nu doar să răspundă celor actuale.

Una dintre cele mai spectaculoase schimbări pe care le va aduce acest proiect este reducerea drastică a timpului de deplasare. Un traseu care în prezent poate dura aproximativ 20 de minute și acoperă în jur de 20 de kilometri va fi scurtat la doar 2,5 kilometri, parcurși în aproximativ 2 minute. Diferența este una care va schimba radical modul în care se ajunge la aeroport.

Proiectul include o serie de lucrări majore, menite să asigure fluiditate și siguranță. Traseul va avea o lungime de 2,55 kilometri și va include două pasaje supraterane, unul peste DJ200B și altul peste Autostrada A0 Nord. De asemenea, va fi construit un nod rutier de tip cloverleaf la joncțiunea cu A0, ale cărui bretele vor însuma aproximativ 7,5 kilometri. În plus, o intersecție de tip sens giratoriu va face legătura cu DJ200B în zona Tunari.

Drumul se va desprinde din Autostrada Bucureștiului A0 în zona kilometrului 29 și va asigura conexiuni directe cu DJ200B, facilitând accesul către A0 pentru locuitorii din Tunari, Dimieni și Balotești. Astfel, proiectul nu vizează doar aeroportul, ci și o mai bună integrare a comunităților din jur în rețeaua rutieră majoră.

Durata totală estimată pentru proiectare și execuție este de 30 de luni, iar valoarea investiției depășește 400 de milioane de lei. Dincolo de cifre, însă, miza reală este una strategică: un acces rapid, eficient și modern către viitorul Terminal 2 și o integrare mai bună a aeroportului în infrastructura mare a regiunii București-Ilfov.