facebook twitter youtube instagram
  • Home

Zetu Harrys

Apărare

Economie

Oameni

Blog

 ÃŽnainte de actuala navă È™coală „Mircea” a existat micuÈ›ul bric „Mircea”, o navă superbă ce a înfruntat cu bărbăție mările È™i strâmtorile lumii, cunoscând atât furtuni teribile cât È™i ape liniÈ™tite, bucurii, dar È™i drame...



Un personaj aparte și cu un rol cheie în echipaj era pilotul Moș Antonio, Antonio Rotta pe numele său real acesta se născuse în minul port Vila San Giovani de pe coasta Calabriei. Povestea acestuia ne este relatată de către Locotenentul Ed. Gezzo în revista Marea Neagră (interbelică).

***

Mic de statură, îndesat, ÅŸi bine legat; cu figura-i blândă, cu ochi pătrunzători sub sprâncenele-i stufoase, energice, pe puntea lui „Mircea" MoÅŸ Antonio, cu picioarele goale, cu pantaloni suflecaÈ›i, se învârtea toată ziua bombănind în limba lui, un jargon marinăresc italo-român.

Moş Antonio era italian din Calabria, din Vila San Giovani, mic port ce străjueşte poarta Messinei spre Vest. Plecat din patrie de 42 de ani, adusese în mijlocul nostru acea atmosferă de limbuţie şi drag de viaţă, caracteristică meridionalului. La 62 de ani Antonio era încă sprinten, se urca în vârful catargului, la Rândunică, unde, singur, se asigura de executarea manevrei. Patruzeci şi doi de ani a instruit pe marinarii noştri, ca maestru pilot la manevra velelor. Şi multe lucruri aveam de învăţat dela acest lup de mare. Doar, navigase pe vechile corăbii, luase parte în călătorii lungi dela Londra la Sidney, făcând parte din acele echipaje, care nu se mai întorceau decât înjumătățite de valuri, furtuni şi boli.

Antonio Rotta, era un mare îndrăgostit de cariera sa. Avea un cult pentru bastimentul său, iar vela, făcuse din el un pânzar fără seamăn admira navele cu pânze şi detesta maşinele şi motoarele ,,râşniţele", cum le spunea el. In legătură cu aceasta se povesteşte că:

Venind în port în anii din urmă, o escadră compusă din cele mai frumoase vase Franceze, în frunte cu „,Dugay-Trouin" ÅŸi întrebat ce părere are despre aceste bastimente, a răspuns: ,,Asta non sono bastimente - sono pontonis. -  Bastiment esti,,Mircea”.

Dela Antonio cunosc povestea lămâei, care a vindecat un echipaj întreg de boala scorbutului.

Tot el povestea că în apropierea Insulei Åžerpilor, un elev al Åžcoalei de Marină, de pe bord zărind estompându-se la orizont Insula Åžerpilor, s'a grăbit să anunÅ£e pe OfiÅ£erul de cart: „Să trăiÅ£i d-le Căpitan, se zăreÅŸte Arhipelagul".

O singură întâmplare nu a povestit-o Antonio, şi aceasta pentrucă amintirea ei îl necăja cumplit.

-,,La Balcic, în radă, în anii din urmă Antonio provocă un ofiţer dela bord la o întrecere de bărci cu vele. Din vreme rivalul moşului a avut inspirația ca să înlocuiască legăturile solide ce țin vela prinsă de catarg, prin legături slabe. Abia porniți cu velele ridicate, vântul umflând velele iar legăturile fiind slabe, Antonio şi-a văzut velele pornind în chip de smeu. Numai cine l'a cunoscut işi poate închipui scandalul şi hazul ce au urmat.

Antonio, s'a bucurat în viață de cea mai graţioasă atențiune şi din partea întregii Familii Regale. Este ştiută copilăria trăită la bordul navelor a Auguştilor fii ai Casei noastre Regale. Antonio a avut prilejul să plimbe în bărci şi să distreze pe A. A. L. Lor, care s'au ataşat de el compensându-l cu cea mai firească atențiune.

La Balcic în anul 1928, când eram aci, în radă, sub comanda Comandorului Pogonat, Antonio, a cărui cabină era un depozit de coloniale şi bunătăți, cu talentul său neîntrecut şi în arta culinară, în special în ..Spaghete al Sugo", a avut cinstea de a pregăti prânzul Regal, oferit la bordul nostru cu ocazia eşirei în mare a M. S. R. Regina Maria şi A. S. R. Principesa Ileana.



Mi-aduc aminte de Mircea", aplecat sub vele, Antonio se împărţea între bucătărie şi manevre, cu darul său nostim. Imediat după prinderea decorației, cu aerul cel mai candid se adresă: Acuma Maestate dați-i-mu şi una butelia di şampania".

Această distincție i-s'a acordat în urma salvărei unui torpilor.

Acest torpilor era adus la remorcă pe mare rea. Din cauza furtunei s'a rupt remorca, rămânând torpilorul cu cuţiva oameni şi cu Moş Antonio pe el. Prin priceperea sa, a lăsat ca torpilorul să devieze până aproape de funduri accesibile ancorărei. Aci, a ancorat cu cele două ancore şi tot lanțul dela bord. Zile în şir a stat în situaţia aceasta, fără hrană, apă şi fără a se odihni. Salvase un torpilor, bine meritând această recompensă.

Antonio, în relațiile cu marinarii bordului, era bun şi darnic cu soldații buni. Le oferea tutun şi bunătăţi, susținându-i în fața Comandantului. Cu ofiţerii pe cari din diferite motive nu-i putea agreea, atunci când Comandantul îi trecea la examinare punându-i să facă volte, avea grijă Antonio, ca la comenzile ordonate el să pue cârma invers, spre a le strica manevra. Acestea erau micile lui glume răutăcioase.

În toamna anului 1929-1930, Antonio, ajuns de ani şi de un vechiu reumatism, deşi în aparență voinic, el şi cu vărul său Domenico, maestru velar la Serviciul Maritim Român, încep a-și aranja situațiile spre a se retrage din Marină.

S'a dat un banchet la care a luat parte toată Marina. A fost o adevărată serbare peste care plutea atmosfera acelei melancolii, minunat sintetizată în Partir, c'est mourir un peu". De la Graniță de acolo unde cuprins de realitatea clipei care-i toarnă în suflet acele simptome ale despărţirii pentru totdeauna de acolo, vărsând încă o lacrimă pentru marea, bricul şi marinarii lui, Antonio nu a putut înfrâna sentimentele şi, ca o manifestare a lor, a trimis următoarea mişcătoare telegramă: ,,Părăsind pământul țării Româneşti aşa de ospitalier, vă trimit ultimul meu salut şi ultimele mele gânduri".

Antonio, întors în satul său de marinari, în mijlocul familiei sale, după patruzeci ÅŸi doi de ani, îşi satisface dragostea de mare pe una din bărcile cu vele pe care o are. Åži cu această barcă el încruciÅŸează drumul vapoarelor ce trece prin Messina. La informaÈ›ia mea, că vor trece prin Messina spre Napoli distrugătoarele noastre ..Mărăşti ÅŸi „MărăşeÅŸti", Antonio, cu bărcuÅ£a sa, a aÅŸteptat trecerea lor în larg.

O secundă... două, a zărit silueta lor ce goneau sub cei patruzeci şi cinci mii cai putere şi apoi s'au topit în două puncte fumegânde pe orizont.

Imi amintesc de ultimul cart de noapte pe ...Mircea". când Antonio şedea rezemat de piciorul catargului. Bricul era înclinat pe o coastă... nu se auzea decât un fâşiit scurt de val, iar cerul era plin, plin de velele lui Mircea".



 


Pe 19 iunie, lanÈ›ul românesc de restaurante de tip fast food FryDay va deschide prima locaÈ›ie din ConstanÈ›a, în City Park Mall. 

 Anul 2025 va marca o premieră pentru Maritime Business Week, eveniment ajuns la cea de a patra ediÈ›ie, care se va desfășura în perioada 20-22 mai, cuprinzând astfel È™i Zilele OraÈ™ului ConstanÈ›a, dar È™i Ziua Portului ConstanÈ›a.

sursa foto: facebook/Constanta Port

 


LanÈ›ul american de restaurante americane de tip fast-food Wendy's È™i-a făcut intrarea în România pe 17 aprilie 2025 cu o primă unitate deschisă în Mall Moldova, IaÈ™i. 

 


În cursul zilei de ieri, la Baza Militară Mihail Kogălniceanu a avut loc ceremonia de schimbare de comandă. Este vorba de rotația ciclică din cadrul divizei 101st Airborne.

 


ConstanÈ›a, 07 mai 2025. AsociaÈ›ia Oportunități de Afaceri pentru Femei – ConstanÈ›a organizează cea de-a XI-a ediÈ›ie a ConferinÈ›ei C.A.F.A., vineri, 9 mai 2025, cu ocazia Zilei Europei, la Hotel Iaki, Mamaia.  


 


În ciuda unei piețe de retail destul de solide și relativ mature, municipiul Constanța a cam fost ocolit de brandurile de lux, acestea preferând orașe precum Brașov sau Cluj. Așadar nu pot decât să salut apariția primului Lacoste din orașul de la malul mării.

Brandul nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind un simbol al luxului, eleganÈ›ei È™i calității cu o tradiÈ›ie ce începe în anul 1933 când celebrul tenisman francez  René Lacoste a pus bazele companiei, alături de omul de afaceri André Gillier. 

În prezent compania deține boutiques în București (Plaza, Vitan și Promenada), Cluj (Vivo) și Brașov (Strada Michael Weiss 14), magazinul din Constanța urmând a fi deschis în City Park Mall.


 Una dintre cele mai tâmpite idei rostogolite în România È™i nu numai, de către mainstream media este falsa È™tire a unei potenÈ›iale retrageri a forÈ›elor militare americane din Europa È™i implicit din România. 

Parteneriatul strategic dintre Statele Unite È™i România este unul „ironclad”. El are implicaÈ›ii majore la nivel social, economic È™i bineînÈ›eles militar. ÃŽn clipa de față Statele Unite este, ca prezență, al patrulea partener al României, cu prospectul ca până la sfârÈ™itul lui 2025 să urce cel puÈ›in pe locul al doilea.

Indiferent dacă relațiile USA cu EU se vor răci sau nu, din fericire pentru noi, prezența americană aici nu doar că nu se va reduce, ci, din contră va crește prin relocări de trupe și tehnică de la bazele Ramstein și Sigonella. Iar pe zona economică o să asistăm, chiar din lunile ce urmează la o creștere semnificativă a numărului de companii americane prezente la noi. Lucru ce nu poate decât să mă bucure.

Dincolo de toate Statele Unite au un talent aparte de a învăța rapid din greÈ™elile trecutului. Lucru dovedit imediat după terminarea celui de al doilea război mondial, când au realizat greÈ™eala făcută atunci când au permis URSS să ocupe blocul estic, cu precădere Polonia È™i România. 

După terminarea ocupaÈ›iei sovietice în România, USA au făcut primele demersuri de normalizare a relaÈ›iilor dintre cele două țări, o încercare de revenire parÈ›ială la situaÈ›ia anilor '20 È™i '30 când companiile È™i produsele americane deÈ›ineau o prezență majoră în Regat. De la ajutoare umanitare la organizarea unor evenimente cu caracter public (expoziÈ›iile: Arhitectura Modernă Americană, Arta Americană, ExpoziÈ›ia Industriei Chimice Americane, Transporturile Americane, etc.) È™i până la introducerea României în Most Favured Nation Clause, dând chiar contrate de import României, totul fiind însă aruncat la coÈ™ de deciziile demente ale dictatorului comunist CeauÈ™escu. 

La acestea puteam adăuga și anii '70 când am asistat la o serie de premiere în relațiile dintre cele două țări în particular și între USA și blocul estic în special, când pentru prima dată o navă militară americană a vizitat un port comunist (Constanța), dar și la zborul Pan Am care a inaugurat nu doar ruta București-New York dar și primul hotel sub brandul Intercontinental construit de compania americană în blocul estic.

Am putea adăuga aici și vizitele președinților Roosevelt, Nixon și Ford, invitația oferită Navei Școală Mircea de a participa la bi-centenarul USA precum și vizita echipajului Apollo 12.

După 1990 È™i revenirea României în ceea ce numim grupul țărilor libere, prezenÈ›a USA s-a făcut din ce în ce mai simÈ›ită. ImportanÈ›a strategică a României, unică în Europa, a făcut ca Statele Unite să construiască aici prima bază navală nouă de după încetarea (o încetare mai mult teoretică, dacă privim la ce se întâmplă la graniÈ›ele noastre) războiului rece (sau a primului război rece, dacă doriÈ›i) È™i mă refer la Naval Support Facility Deveselu. 

Acesteia i se adaugă investițiile americane directe în baza de la Mihail Kogălniceanu, baza Mangalia, poligoanele de antrenament modernizate, noile facilități din bazele aeriene dar și prin relocarea aici a unităților de producție din sectorul de apărare cum ar fi printre alții Lockheed Martin precum și înființarea în România a unicului centru de mentenanță pentru excepționalele elicoptere Blackhawk.

Prin prisma acestui parteneriat strategic, Statele Unite au fost mereu alături de România chiar și atunci când Europa de Vest a avut obiecții la adresa noastră:


  • punerea la dispoziÈ›iei a spaÈ›iului aerian pentru operaÈ›iunea militară în fosta Iugoslavie, unde după criticile la adresa României, preÈ™edintele Bill Clinton a făcut o vizită fulger în È›ara noastră pentru a-È™i arăta susÈ›inerea față de statul român
  • respingerea primei candidaturi la NATO în urma deciziei de a sprijini USA în lupta împotriva structurilor teroriste din Afganistan după 9/11, a fost urmată imediat de vizita istorică a preÈ™edintelui Bush. De altfel sacrificiul militarilor români care au luptat È™i È™i-au vărsat sângele, iar unii È™i-au dat chiar viaÈ›a alături de colegii americani, este onorat în cel mai emoÈ›ionant mod cu putință, steagul României fluturând la Arlington
  • în degringolada ce a cuprins Europa după ce URSS-ul renăscut din cenuÈ™a anilor '90 a invadat Ucraina, Statele Unite au oferit tot suportul necesar formării grupului Bucharest 9, un back-up al NATO È™i poate ultima redută în faÈ›a expansiunii sovietice. 

Așa cum sublinia și Joel Vovwel, Deputy Commanding General, United States Army Pacific: Statele Unite, la nivel global au 5 aliați cheie, aliați indispensabili: Polonia, România, Israel, Japonia și Filipine. În Europa cel mai important rol îl joacă acum, la fel ca în anii interbelici, România. Infrastructura, poziția geografică - granițele, și amplasarea bazei de la MK care permite intervenții rapide în zona Golfului și a Orientului, precum și oportunitatea zborurilor fără escală către USA, fac din țara noastră un actor important în regiune. Și așa cum spunea domnul Mircea Geoană, fost secretar general adjunct al NATO, România trebuie să profite la maxim de această oportunitate, lucru observat evident și de URSS care încearcă prin tot felul de mizerabile structuri așa zis suveraniste să saboteze interesele țării noastre.

(U.S. Air Force Photo by Senior Airman Seth Watson)



Sub președintele Donald Trump, prin noua reorganizare geo-politică a Statelor Unite ce va duce la o relocare și la o regândire a poziționării trupelor overseas, nu doar că nu o să asistăm la o retragere din România, dar prin prisma unui viitor în care o să asistăm la reconstrucția Ucrainei de Vest, la sprijinul post război oferit statului Israel și la potențiale reluări de conflicte în Golf și în Afganistan (a căror probabilitate este foarte mare), România este chemată să joace un rol cheie, iar rolul actualei coaliții pro europene trebuie să fie de protejare și exploatare a acestor oportunități. Căci drumul României este doar către Vest, doar către Occident, doar către UE și NATO, doar către USA.
 
***

Simpaticii colegi jurnaliști de la Antena 3 (cărora le port o admirație și un respect deosebite pentru lupta fantastică dusă împotriva propagandei ruse) comentau oarecum alarmați faptul că au loc discuții telefonice între Donald Trump și Vladimir Putin, discuții și negocieri ce au loc peste capul UE și se întrebau ce se va întâmpla cu România.

AÈ™a cum am scris mai sus, Statele Unite nu vor lăsa România pradă URSS, iar rolul României în zonă se extinde la a oferi protecÈ›ia totală a Republicii Moldova. Cât despre UE ... adevărul e că Europa nu a contat niciodată în timpul războiului rece È™i nu va conta nici în actualul context. 

Discuțiile și vizitele dintre liderii USA și URSS erau ceva comun în timpul războiului rece, nici una dintre părți nu a dorit și dorește o escaladare nucleară a conflictului, de aici și liniile de dialog lăsate deschise, anumite colaborări economice (vezi cazul prezenței Pepsi Cola în spațiul estic), organizarea de expoziții cu diverse tematici la Moscova și New York.

Din partea sovietică Khruschev, Brezhnev, Gorbachev au vizitat Statele Unite, iar de partea cealaltă Roosevelt, Nixon, Ford È™i Reagan au ajuns la Moscova. AÈ™adar asistăm acum doar la o reluare a „tradiÈ›iei” din timpul războiului rece. 

Iar în noua reorganizare globală România este chemată să joace un rol important și depinde de noi toți să sprijinim țara și să luptăm împotriva influenței sovietice.


Older Posts

Societatea de Cartofilie "Stella Maris"

Societatea de Cartofilie "Stella Maris"

Follow me on Facebook

Contact :

Name

Email *

Message *

Created By SoraTemplates | Distributed by GooyaabiTemplates